Alaltăieri, la Sfânta Liturghie, în loc de imnul heruvimic "Noi, care pe heruvimi, cu taină închipuim, si făcătoarei de viată Treimi întreit sfântă cântare aducem; toată grija cea lumească să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor să primim, pe Cel înconjurat în chip nevăzut de cetele îngeresti. Aliluia, aliluia, aliluia", s-a cântat: "Cinei Tale celei de Taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtas mă primeste, că nu voi spune vrăjmasilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îti voi da cu Iuda; ci ca tâlharul mărturisindu-mă, strig Tie: Pomeneste-mă, Doamne, întru Împărătia Ta".
Era firesc să se spună aceste cuvinte adresate Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru că se pomenea atunci Cina cea de Taină, ultima cină pe care a avut-o Domnul Hristos înainte de Sfânta Sa Pătimire, înainte de Răstignirea Sa. Este cina la care a fost întemeiată Sfânta Liturghie, adică s-a rânduit ca acea cină să se repete mereu, până la sfârsitul veacurilor, pentru credinciosii care se împărtăsesc.
Cuvintele acestea: "Cinei Tale celei de Taină astăzi..." le spunem de fiecare dată când stăm în fata Sfântului Potir, pentru a ne împărtăsi cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cerestile, de viată făcătoarele, înfricosătoarele lui Hristos Taine. În felul acesta, pomenind Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, avem în fată cinstitele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos si Cina cea de Taină, avem bucuria de a sta în fata Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a găsit chipul de a Se uni cu credinciosii, intrând în alcătuirea mădularelor lor.
Tot la Sfânta Liturghie s-au spus niste cuvinte care se spun numai o dată pe an, în Sâmbăta Mare: "Să tacă tot trupul omenesc si să stea cu frică si cu cutremur si nimic pământesc în sine să nu gândească". Este un îndemn al Bisericii noastre, o atragere a luării aminte: "Să tacă tot trupul omenesc". De ce să tacă? Pentru că dacă ar vorbi, n-ar putea să spună ceea ce ar trebui. Mai bine să stea cu frică si cu cutremur, în tăcere, pentru că viata nu se manifestă numai în cuvânt, ci si în gând. Toate aspectele vietii îsi au temelia în gând. După versetul "Să tacă tot trupul omenesc, să stea cu frică si cu cutremur" se adaugă: "si nimic pământesc în sine să nu gândească". Cu alte cuvinte, dacă putem avea gânduri ceresti, să gândim cu gânduri ceresti si nimic pământesc să nu gândim. Răstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Moartea Lui pe Cruce, Înmormântarea Lui, Asezarea în Mormânt, faptul că a petrecut în mormânt timp de trei zile, sunt lucruri mai presus de gândul omului si nu le putem întelege cu mintea omenească
Poate că vă aduceti aminte că odată, când Domnul Hristos i-a întrebat pe ucenicii Săi "Voi cine ziceti că sunt Eu?", Sfântul Apostol Petru a zis "Tu esti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu", iar Mântuitorul l-a fericit, zicând: "Fericit esti Simone, fiul lui Iona, că nu trup si sânge ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatăl Meu, Cel din ceruri" (Matei 16, 15-16). Cu alte cuvinte, gândurile pe care le-a exprimat erau gânduri ceresti, descoperite de Tatăl. Firea omenească nu poate să înteleagă asa ceva si nu poate să afirme asa ceva. Dacă le stii, dacă le crezi, dacă le spui, atunci înseamnă că acestea le stii de la Tatăl Cel din ceruri.
N-au trecut însă decât câteva clipe până când Sfântul Apostol Petru să aibă niste gânduri pământesti. După ce Domnul Hristos a spus că El va fi răstignit, că va muri pe cruce si apoi va învia, Sfântul Apostol Petru L-a chemat pe Domnul Hristos deoparte si L-a dojenit: "Fie-Ti milă de Tine, să nu Ti se întâmple Tie aceasta" (Matei 16, 22). Domnul Hristos l-a înfruntat cu hotărâre si i-a zis: "Nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor". Deci, nu te-ai ridicat decât pentru o clipă la gândurile ceresti, iar gândurile obisnuite ale tale sunt gândurile omului, gândurile firii, gândurile trupului. Sunt gânduri care nu pot trece de suferinta trupească. Or, Eu am venit să Mă jertfesc, am venit să sufăr. Asa-i voia Tatălui, asa-i voia Mea, asa trebuie să fie! Pentru că nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor, nu mă iau după gândurile tale, căci "sminteală-Mi esti".
Niciodată prigonitorii crestinilor n-au înteles că Dumnezeu Se răstigneste, chiar dacă Se răstigneste în fire omenească. Niciodată n-au înteles valoarea Jertfei Mântuitorului. Ei i-au bat-jocorit pe crestini pentru credinta lor în Dumnezeu Unul, Care S-a răstignit, Care a murit. N-au înteles cum "cu moartea pre moarte a călcat", n-au înteles că putea să nu Se răstignească Cel ce S-a răstignit, că putea să cheme "mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri" (Matei 26, 53) să stea împotriva Pătimirilor. Dacă totusi a pătimit, a pătimit pentru că a vrut să pătimească, pentru că a fost nevoie de Pătimirea Lui.
Oamenii si-au făcut probleme nu numai în fata acestor lucruri, pe care, dacă le întelegi cu gândurile descoperite de Dumnezeu, sunt mari si minunate, iar dacă le întelegi cu gândurile omului, sunt lucruri care nu-ti impun nici un respect, care Îl scad si pe Acela care este mare si în moartea si în Pătimirea Sa. Gânditi-vă la faptul că atunci când Domnul Hristos le spunea ascultătorilor Săi că pentru a se mântui ei trebuie să mănânce trupul Său si să bea sângele Său si să mănânce pâinea care s-a pogorât din cer, ei se întrebau: "Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?" (Ioan 6, 52) sau "Cum zice că S-a pogorât din cer când noi stim pe tatăl Său si pe mama Sa?" (cf. Ioan 6, 42). Aici este diferenta dintre gândurile omului si gândurile Domnului. Gândurile Domnului - că pentru mântuire trebuie să primim si ajutorul Lui prin Sfântă Împărtăsire - si gândurile omului, care gândeste după logica omenească.
Să luăm aminte că Domnul Hristos n-a dat nici o explicatie. De ce? Pentru că la măsurile omului nu pot fi întelese lucrurile Domnului. "Vrei să întelegi ceva din măretiile lui Dumnezeu? Bate la portile Scripturii cu mâinile virtutii!" Va veni o vreme când vei întelege ceva din ceea ce nu poti întelege încă. Explică unui copil, de pildă, lucruri pe care le întelege numai omul mare. Degeaba i le spui. Arată-i opere de artă, arată-i tot ce poate avea omenirea mai înalt si mai frumos si n-o să te înteleagă. De ce? Pentru că nu e la măsurile întelegerii. Tot asa si noi. Cine nu întelege, să stie că nu a ajuns la măsurile întelegerii. Trebuie să le primim pe toate prin credintă, să ne plecăm cu mintea, să stim că Taina nu suferă ispitire, să ne lăsăm condusi de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, de Biserica noastră. Dacă va vrea Dumnezeu să întelegem mai mult cândva, vom întelege, iar dacă nu, nu. Cât stim - e destul, dacă stim să ne plecăm cu mintea.
Primim măretiile lui Dumnezeu în trupurile noastre omenesti, în gândurile noastre pământesti, luminate totusi de gânduri ceresti. "Să tacă tot trupul pământesc" si nimic să nu vorbească, să stea cu frică si cu cutremur, să fie respectuos fată de lucrurile lui Dumnezeu. Să fie respectuos fată de tainele lui Dumnezeu si "nimic pământesc întru sine să nu gândească", pentru că degeaba gândeste cu gânduri pământesti ca să înteleagă lucruri ceresti. De ce toate acestea? De ce tăcere? Pentru că vrea să nu mai gândim nimic cu gândurile noastre în ziua aceasta, în fata unor astfel de măretii.
Într-o alcătuire de la slujba Maicii Domnului se spune că "Întru tine se biruiesc rânduielile firii, Fecioară curată", adică firea nu-i asa cum este la tine. Tu ai născut si ai rămas fecioară. În ordinea firească, cine naste nu mai e fecioară. Totusi "Întru tine s-au biruit rânduielile firii". De ce? Pentru că unde vrea Dumnezeu, se biruiesc rânduielile firii. Dumnezeu poate folosi alte rânduieli, mai presus de fire, si le foloseste când stie El si unde stie El. Nu poti să întelegi cele mai presus de fire dacă privesti lumea după rânduielile firii. Noi trebuie să ajungem odată la gândul acesta, că de aceea este credintă, de aceea ne ridicăm prin credintă, pentru că fără credintă nu putem atinge lucrurile mai presus de fire. Învierea Domnului Hristos este un lucru mai presus de fire si nu-l poti întelege cu gândurile firii.
Să vedem ce se spune mai departe în alcătuirea la care ne este luarea aminte. Iarăsi lucruri greu de înteles si de primit: că Împăratul împăratilor si Domnul domnilor, Domnul nostru Iisus Hristos, merge să Se junghie si să Se dea de mâncare credincio-silor. Dacă am lua lucrurile în înlăntuirea lor, la Cina cea de Taină, în Joia cea Mare, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi că pot să mănânce trupul Său si să bea sângele Său. Ar fi putut cineva să se întrebe ca iudeii de odinioară, cum se poate aceasta? Acum, în Sâmbăta cea Mare, în prima liturghie care se face după Joia cea Mare, ni se spune că "Împăratul împăratilor si Domnul domnilor merge să Se junghie si să Se dea de mâncare credin-ciosilor". Este vorba despre ceea ce s-a întâmplat la Cina cea de Taină. În fata ucenicilor există Trupul si Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Acum ni se spune că Trupul si Sângele pe care le primim sunt Trupul si Sângele Împăratului împăratilor si ale Domnului domnilor. Lucrurile sunt asa de minunate si asa de jos le coborâm noi... Domnul nostru Iisus Hristos ni Se dă ca să se facă din Trupul Lui - trupul nostru.
Asa de minunate si asa de mărete sunt lucrurile acestea! Biserica ne spune că Domnul Hristos nu este singur în această împrejurare, ci merg înaintea Lui "toate puterile îngeresti cu toată domnia si stăpânia, cu heruvimii cei cu ochi multi (cu mul-tă cunostintă), si cu serafimii cei cu câte sase aripi, fetele aco-perindu-si si cântând cântarea aliluia, aliluia, aliluia". Heruvimii si serafimii, care stiu ce au în fată, îsi acoperă fetele. N-au curajul să privească direct, n-au curajul să se unească direct cu lucrurile mărete care se întâmplă. Iar noi, niste păcătosi, ne împărtăsim cu Trupul si Sângele Domnului nostru Iisus Hristos cu nepăsare, pentru că de multe ori suntem nepăsători, ca urmare a păcatelor noastre. Nu mai vedem măretiile lui Dumnezeu, ci vedem interesele noastre. Or, ar trebui să vedem măretiile lui Dumnezeu, să izbucnim si noi din sufletele noastre nu o cântare învătată de undeva, ci o cântare întru simtire.
Noi nu putem întelege cât trebuie din lucrurile lui Dumnezeu. Dacă le-am întelege, ar fi mai prejos de noi si n-am avea nici un folos din ele. Avem folos din ele, chiar din neîntelegerea lor, tocmai pentru că sunt mai presus de noi. Este mai mult să stii că un lucru e mai presus de întelegere decât să crezi că l-ai înteles, mai ales dacă este vorba de lucrurile lui Dumnezeu. Firea noastră nu poate descoperi adevărurile lui Dumnezeu, ci cel mult le poate primi prin credintă.
Vom sărbători mâine, dacă ne ajută Dumnezeu, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Gândul la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos nu ne părăseste niciodată. Toate liturghiile depline, toate liturghiile Sfântului Ioan Gură de Aur si ale Sfântului Vasile cel Mare sunt prăznuire de Pasti. Toate Duminicile, cu câteva exceptii, sunt reeditarea sărbătorii de Pasti. Dar avem si Pastile cele de la Pasti. Nu numai ca să intrăm într-o atmosferă de lumină duhovnicească, ci si ca să ne verificăm în privinta raportării noastre la măretia Sfintei Învieri. În Biserica noastră dreptmăritore, în Biserica Ortodoxă, Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este centrul credintei noastre, asa cum Domnul Iisus Hristos este centrul simtirii, centrul vietii noastre.
Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne putem cerceta pe noi însine, măcar întru această zi, în privinta felului cum ne raportăm la lucrurile dumnezeiesti. Să nu uităm că trebuie "să tacă tot trupul omenesc", să stea cu frică si cu cutremur în fata măretiei lui Dumnezeu. Să nu uităm că trebuie să dispară orice gând pământesc când este vorba de lucruri ceresti. Să ne gândim la Cel ce merge să Se junghie si vine către noi să Se dea de mâncare nouă, credinciosilor; să nu uităm că merg înaintea Lui cetele îngeresti cu toată domnia si stăpânia, cu heruvimii cei cu ochi multi si serafimii cei cu câte sase aripi, fetele acoperindu-si si cântând cântarea aliluia, aliluia, aliluia!
Să avem constiinta că trebuie în toată vremea să izbucnim din sufletele noastre cântări de mărire si să zicem împreună cu ei: aliluia, aliluia, aliluia!
Mânăstirea Brâncoveanu
13 aprilie 1996