Săptămâna trecută, în 5 iulie, am făcut pomenire despre Sf. Atanasie al Athonului, cel care a înfiintat cea dintâi mânăstire în Muntele Athos. Cu prilejul acela am amintit unele cuvinte care se spun la Sfântul Munte, unele gânduri pe care le poartă cei de acolo în minte si care sunt îndrumătoare si pentru viata noastră. Astăzi, pornind tot de la ceva de la Sfântul Munte, de la icoana făcătoare de minuni cea nefăcută de mână omenească, pe care o pomenim astăzi si care se găseste la Sfântul Munte, as vrea să vă spun câteva cuvinte despre altfel de icoane ale Maicii Domnului.

Mai întâi să pomenim icoana pe care o avem cel mai la îndemână, icoana făcută Maicii Domnului de Sfânta noastră Biserică, pe care nu o vedem, dar o auzim - icoana sufletului Maicii Domnului. Cu această icoană ne întâlnim la dumnezeies-tile slujbe, când se spune: "Pe preasfânta, curata, preabinecu-vântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii să o pomenim". Cuvintele acestea ne pun în atentie unele calităti ale Maicii Domnului, nu asa, simplu, ca un gând, ci ca o întemeiere de credintă.

Mai întâi ni se spune să o pomenim pe ceea ce este preasfântă. Noi îi cinstim pe sfintii lui Dumnezeu si suntem îndemnati să o pomenim pe Maica lui Dumnezeu împreună cu toti sfintii, dar ca pe ceea ce este mai mare decât toti sfintii.

Apoi spunem despre Maica Domnului că este curată: "Pe preasfânta, curata". Este curată pentru că nu poate să fie cineva sfânt fără să fie si curat. Întâi ne gândim la o viată curată si apoi ne gândim la o viată sfântă.

Cine este sfânt si curat, este binecuvântat de Dumnezeu. Noi, despre Maica Domnului spunem că este preabinecuvânta-tă: "Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata".

Si pentru că este sfântă, curată, este si mărită. Este mărită ca una care este "mai înaltă decât cerurile si mai curată decât strălucirile soarelui", ca una care este "mărirea a toată lumea". Spunem despre Maica Domnului că este "lauda fecioriei, bise-rică sfintită si rai cuvântător", că este mărită ca una pe care n-o poate cuprinde cuvântul si mintea. Este mai presus de minte si de cuvânt. Asa este prezentată Maica Domnului în cuvintele Bisericii si o mărim si noi după puterea noastră: "mărita, Stăpâna noastră". O stim pe Maica Domnului rugătoare pentru noi si îndrumătoare a noastră si de aceea ne supunem cu mintea Maicii Domnului si o cinstim ca pe ceea ce este Stăpâna noastră.

Maica Domnului este nu numai preasfântă, curată, preabi-necuvânată ci si de Dumnezeu Născătoare. De ce? Pentru că L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om, a născut un om unit cu Dumnezeu din pântecele ei. Maica Domnului L-a născut pe Domnul nostru Iisus Hristos mai presus de minte si de cuvânt, mai presus de fire.

O numim pe Maica Domnului si pururea Fecioară. Fecioară înainte de nastere, Fecioară în nastere, Fecioară după nastere si pururea Fecioară.

Aceasta este icoana pe care i-o face Biserica prin cuvânt, Maicii Domnului. Dar noi pomenim astăzi o icoană nefăcută de mână. Bineînteles că si această icoană făcută prin cuvânt este nefăcută de mână, dar cea pe care o pomenim astăzi este cea pe care însăsi Maica Domnului a făcut-o. Este firesc să ne între-băm: "Si-a făcut Maica Domnului si o icoană prin cuvânt?" Răspunsul îl găsim în Sfânta Evanghelie de la Luca, unde se spune că preasfânta Fecioară Maria, când a auzit cinstirea adusă ei de către îngerul binevestitor si când i s-a vestit că este aleasă să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu făcut om, a zis: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de bărbat?" (Luca 1, 34). Prin cuvintele acestea, Maica Domnului si-a arătat viata ei superioară, si-a arătat curătia ei sufletească si trupească, nu numai în întelesul că n-a avut nici un fel de legătură cu vreun bărbat, ci mai ales în întelesul că nici nu s-a gândit la asa ceva: "de vreme ce eu nu stiu de bărbat". Îngerul binevestitor i-a spus cum va fi aceasta si atunci Fecioara Maria a zis: "Iată roaba Domnului. fie mie după cuvântul tău!". Este tot o alcătuire a icoanei: "Nu stiu de bărbat" si "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău". Supunerea aceasta fată de voia lui Dumnezeu este cuprinsă în icoana pe care si-a făcut-o Maica Domnului siesi.

Mai cunoastem un cuvânt al Maicii Domnului, cel de la Nunta din Cana Galileii, unde s-a arătat binevoitoare fată de cei care nu mai aveau vin si mijlocitoare pentru ei la Domnul nostru Iisus Hristos. Si aceasta face parte din icoana Maicii Domnului cea nefăcută de mână, dar făcută din cuvânt, din întelegere. Si a mai zis ceva Maica Domnului, împlinindu-si icoana: "Faceti orice vă va spune" (Ioan 2, 5). Este singurul cuvânt adresat oamenilor de Maica Domnului, cuvânt care îndreaptă gândurile oamenilor către Domnul Hristos si arată smerenia Maicii Domnului.

Mai departe, tot din icoana cea nefăcută de mână omenească a Maicii Domnului, este ceea ce numim noi "cântarea Maicii Domnului". Sunt cuvintele de preamărire a lui Dumnezeu spuse în casa Sfintei Elisabeta de către Maica Domnului: "Măreste suflete al meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic si sfânt numele Lui. Si mila lui în neam si în neam spre cei ce se tem de El" (Luca 1, 46-50). Si în aceste cuvinte o vedem pe Maica Domnului în legătură cu Dumnezeu, preamăritoare de Dumnezeu si cu smerenie în fata lui Dumnezeu.

Aceasta este icoana făcută de Maica Domnului însăsi, prin cuvintele care ne-au rămas în Sfânta Evanghelie.

Mai este o icoană nefăcută de mână omenească, făcută din cuvinte: icoana pe care i-a făcut-o îngerul binevestitor si icoana pe care i-a făcut-o Duhul Sfânt prin Sfânta Elisabeta. La Bunavestire, îngerul binevestitor s-a prezentat în fata Fecioarei Maria si a zis: "Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată esti tu între femei" (Luca 1, 28). Cuvintele acestea ne-o prezintă pe Maica Domnului cinstită de înger, cinstită si de Dumnezeu, Care l-a trimis pe înger. Si a mai zis îngerul: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema". Este vorba de Sfânta Treime, care si-a găsit locas în Maica Domnului. Duhul Sfânt se va pogorî peste tine, puterea Celui Preaînalt te va umbri - Tatăl ceresc te va umbri - si Sfântul care se va naste din tine - Domnul Hristos -, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Asa că, în icoana nefăcută de mână omenească, dar făcută de îngerul binevestitor, Maica Domnului este sub puterea Duhului Sfânt, sub puterea Tatălui ceresc si sub ocrotirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Icoana aceasta făcută de înger este completată - si tot nefăcută de mână rămâne - prin Duhul Sfânt, Care i-a insuflat Sfântei Elisabeta cuvintele: "Binecuvântată esti tu între femei" spuse si de îngerul binevestitor, după care Elisabeta a adăugat "si binecuvântat este rodul pântecelui tău. Si de unde mie aceas-ta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42-43).

Iată trei icoane nefăcute de mână omenească: una, făcută de sfânta noastră Biserică - "Pe preasfânta, curata, preabinecu-vântata, mărita, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii să o pomenim"; una făcu-tă de îngerul binevestitor - "Bucură-te, ceea ce esti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată esti tu între femei.", "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema" si una făcută de Duhul Sfânt prin Sfânta Elisabeta - "Binecuvântată esti tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău. Si de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?".

Să ne cercetăm pe noi însine cât ne gândim si cum ne gândim la Maica Domnului; dacă avem în vedere aceste trei icoane nefăcute de mână omenească, sau ne dorim numai să vedem vreo copie sau chiar icoana originală datând din 1863, pe care o pomenim astăzi si care e nefăcută de mână omenească.

Dumnezeu să ne ajute să ne luminăm mintea cu lumina cunostintei de Dumnezeu si să ne cercetăm pe noi însine si în această latură a vietii noastre, în privinta cinstirii pe care i-o aducem sau nu i-o aducem Maicii Domnului.


Mânăstirea Brâncoveanu
12 iulie 1996