BERBECII CULTURII

 


Diferiti berbeci ai culturii gãsesc cu cale sã-si scrie istoria literarã personalã cu istorioare impudice despre monumente ale culturii poporale române, cum ar fi Miorita sau Mesterul Manole.

Acesti diferiti berbeci ai culturii afirmã ritosi în preambulurile pastilelor lor cã desi tot poporu’ cunoaste cum stã treaba cu Miorita, ei ar mai avea de fãcut unele precizãri, parabole, paralele etc. Si dã-i cu resemnarea românasului, si dã-i cu moartea prosteascã, si dã-i cu paralele care mai de care mai paralele.

Scoposul acestei note pe marginea lecturii Monitorului de Alba din 26 aprilie 1999 este sã semnalez berbecilor culturii cã despre Miorita s-au publicat în limba românasilor lucruri poate surprinzãtoare pentru ei, cum ar fi lucrarea lui Adrian Fochi, Miorita: Tipologie, circulatie, genezã, texte (cu un studiu introductiv de Pavel Apostol, Editura Academiei, Bucuresti, 1964), sau studiul lui Mircea Eliade «Mioara nãzdrãvanã» (în volumul De la Zalmoxis la Genghis-Han, Bucuresti, 1980 – sau în alte editii mai noi), despre care Nicolae Steinhardt spunea:

"Interpretarea eliadianã are într-însa ceva din absolutul solutiilor dupã a cãror formulare orice discutie devine inutilã. Roma locuta.

"Ce nu înseamnã Miorita: resemnare, fatalism, chemarea mortii, pasivitate, pesimism.

"Ce înseamnã: anti-istoricitate, transfigurare a conditiei adamice.

"[…] Împotriva soartei nu te poti apãra ca împotriva unor vrãjmasi; nu poti decât sã dai un înteles nou consecintelor ineluctabile ale destinului în curs de împlinire. Nu-i vorba de fatalism, de vreme ce fatalismul nici nu crede cã poate preface semnificatia ursitei.

"Ciobanul sãvârseste o transmutatie […], îsi transformã nenorocirea în tainã misticã. Înfrânge soarta. Dã un sens fast nefericirii, asumând-o nu ca eveniment istoric, personal, ci ca tainã. Impune un sens atât absurdului vietii, cât si teroarei istoriei." (Jurnalul fericirii, Editura Dacia, 1992, p.349)

Sigur, se prea poate ca berbecilor culturii sã nu le pese de monstri sacri precum Mircea Eliade. Ei trebuie însã sã stie ceea ce tot poporu’ stie (inclusiv copiii): cã dintotdeauna monstrii sacri s-au hrãnit cu berbeci si fete frumoase. Si cum tot poporu’ preferã fetele frumoase berbecilor, vor trebui sã se astepte, mai devreme sau mai târziu, la piericiunea istoriei lor literare personale în taina monstrilor sacri.

Iulian Nistea

Publicat în Monitorul de Alba


Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.