Prima pagina -> Simone Weil

HARUL SI GREUTATEA
(La pesanteur et la grâce, Plon 1988)


Simone Weil



 

Toate miscãrile naturale ale sufletului sunt guvernate de legi analoge celor ale greutãtii (la pesanteur) materiale. Singur harul face exceptie.
 

Trebuie sã ne asteptãm întotdeauna ca lucrurile sã se petreacã în conformitate cu greutatea (pesanteur), fãrã interventia supranaturalului.
 

Douã forte domnesc asupra universului: lumina si greutatea (pesanteur).
 

Greutatea (pesanteur). - De o manierã generalã, ceea ce asteptãm de la altii este determinat de efectele greutãtii în noi; iar ceea ce primim este determinat de efectele greutãtii în ei. Uneori (din întâmplare) acestea coincid; adesea nu.
 

De ce numaidecât ce o fiintã umanã mãrturiseste cã are putinã sau multã nevoie de o alta, aceasta se si îndepãrteazã? Greutatea (pesanteur).
 

Lear. Tragedie a greutãtii (pesanteur). Tot ceea ce numim josnicie e un fenomen de greutate. De altfel, chiar termenul de josnicie îl indicã.
 

Obiectul unei actiuni si nivelul energiei care o alimenteazã - lucruri distincte.
Trebuie sã facem cutare lucru. Dar, de unde sã scoatem energia necesarã? O actiune virtuoasã poate fi scoborâtoare dacã nu existã energie disponibilã la acelasi nivel.
 

Cele inferioare (le bas) si superficialul sunt la acelasi nivel. Iubeste violent dar josnic (bassement): frazã posibilã. Iubeste profund dar josnic: frazã imposibilã.
 

Dacã este adevãrat cã aceeasi suferintã este cu mult mai dificil de suportat pentru un motiv înalt decât pentru un motiv din cele inferioare (oamenilor care ar sta în picioare, imobili, de la 1 la 8 dimineata ca sã aibã un ou, le-ar fi foarte dificil sã o facã pentru a salva o viatã umanã), atunci o virtute inferioarã este poate, în anumite privinte, mai rezistentã la încercarea dificultãtilor, a ispitelor, a nenorocirilor decât o virtute înaltã. Soldatii lui Napoleon. De aici uzul de cruzime pentru mentinerea sau ridicarea moralului soldatilor. A nu o uita în relatie cu slãbiciunea (défaillance).
Dar acesta nu-i decât un caz particular al legii care pune în general forta de partea josniciei. Greutatea (pesanteur) îi este ca un simbol.
 

Cozile alimentare. O aceeasi actiune este mai usoarã dacã mobilul este inferior decât dacã el este înalt. Mobilele inferioare contin mai multã energie decât mobilele înalte. Problemã: cum sã transferãm mobilelor înalte energia cuvenitã mobilelor inferioare?
 

A nu uita cã în anumite momente ale durerilor mele de cap, când criza se accentua, aveam o dorintã intensã de a face sã sufere si o altã fiintã umanã lovind-o exact în acelasi loc al fruntii.
Dorinte analoge, foarte frecvente printre oameni.
De mai multe ori, în aceastã stare, am cedat cel putin tentatiei de a zice cuvinte jignitoare. Ascultare fatã de greutate (pesanteur). Cel mai mare pãcat. Se corupe astfel functia limbajului, care este aceea de a exprima raporturile dintre lucruri.
 

Atitudine de rugãminte (supplication): necesarmente trebuie sã mã întorc cãtre altceva decât mine însumi, pentru cã e vorba de a fi eliberat de sinemi.
Dacã as încerca aceastã eliberare prin mijlocirea propriei mele energii, as fi ca o vacã împiedicatã care, trãgând de piedicã, cade în genunchi.
Atunci se elibereazã în sine niste energie printr-o violentã care degradeazã si mai mult. Compensare în sensul termodinamicii - cerc infernal din care nu se poate iesi decât prin interventie de sus.
Omul îsi are sursa de energie moralã în exteriorul sãu, ca de altfel si cea de energie fizicã (hranã, respiratie). Dar, pentru cã în general o gãseste, are iluzia - ca si pentru fizic - cã fiinta lui poartã în sine principiul conservãrii ei. Singurã privatiunea îl face sã simtã nevoia. Si, în caz de privatiune, el nu se poate împiedica sã se întoarcã spre nu importã ce comestibil.
La aceasta, un singur remediu: o clorofilã capabilã sã se hrãneascã cu luminã.
Sã nu judecãm. Toate pãcatele sunt egale. Nu existã decât un singur pãcat: acela de a nu fi în stare sã ne hrãnim cu luminã. Cãci aceastã capacitate odatã abolitã, toate pãcate sunt posibile.
«Hrana Mea este sã fac voia Celui ce Mã trimite.»
Nici un alt bine decât aceastã capacitate.
 

Sã cobori printr-o miscare în care greutatea (pesanteur) sã nu aibã nici o contributie. Greutatea te face sã cobori, aripa te face sã urci: ce aripã la puterea a doua te poate face sã cobori fãrã contributia greutãtii.
 

Creatia este fãcutã din miscarea descendentã a greutãtii (pesanteur), din miscarea ascendentã a harului si din miscarea descendentã a harului la puterea a doua.
 

Harul este legea miscãrii descendente.
 

A se scoborî înseamnã a urca cu privire la greutatea (pesanteur) moralã. Greutatea moralã ne face sã cãdem cãtre înalt.
 

O nenorocire prea mare pune o fiintã umanã mai prejos de milã: dezgust, oroare, dispret.
Mila coboarã pânã la un anumit nivel, si nu mai jos. Cum face dragostea (la charité) pentru a coborî mai jos?
Cei care au coborât atât de jos au milã de ei însisi?
 

Traducere de Iulian Nistea

  [text apãrut în Discobolul (revistã lunarã de culturã ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor, editatã de Consiliul judetean Alba, Consiliul municipal Alba-Iulia si Biblioteca judeteanã "L.Blaga"), Nr. 26-27 (33-34), februarie-martie 2000]

Prima pagina -> Simone Weil


TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links

Copyright © 2000-2006, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.