La pesanteur et la grâce, Plon 1988


Toate miscările naturale ale sufletului sunt guvernate de legi analoge celor ale greutătii (la pesanteur) materiale. Singur harul face exceptie.

Trebuie să ne asteptăm întotdeauna ca lucrurile să se petreacă în conformitate cu greutatea (pesanteur), fără interventia supranaturalului.

Două forte domnesc asupra universului: lumina si greutatea (pesanteur).

Greutatea (pesanteur). - De o manieră generală, ceea ce asteptăm de la altii este determinat de efectele greutătii în noi; iar ceea ce primim este determinat de efectele greutătii în ei. Uneori (din întâmplare) acestea coincid; adesea nu.

De ce numaidecât ce o fiintă umană mărturiseste că are putină sau multă nevoie de o alta, aceasta se si îndepărtează? Greutatea (pesanteur).

Lear. Tragedie a greutătii (pesanteur). Tot ceea ce numim josnicie e un fenomen de greutate. De altfel, chiar termenul de josnicie îl indică.

Obiectul unei actiuni si nivelul energiei care o alimentează - lucruri distincte.
Trebuie să facem cutare lucru. Dar, de unde să scoatem energia necesară? O actiune virtuoasă poate fi scoborâtoare dacă nu există energie disponibilă la acelasi nivel.

Cele inferioare (le bas) si superficialul sunt la acelasi nivel. Iubeste violent dar josnic (bassement): frază posibilă. Iubeste profund dar josnic: frază imposibilă.

Dacă este adevărat că aceeasi suferintă este cu mult mai dificil de suportat pentru un motiv înalt decât pentru un motiv din cele inferioare (oamenilor care ar sta în picioare, imobili, de la 1 la 8 dimineata ca să aibă un ou, le-ar fi foarte dificil să o facă pentru a salva o viată umană), atunci o virtute inferioară este poate, în anumite privinte, mai rezistentă la încercarea dificultătilor, a ispitelor, a nenorocirilor decât o virtute înaltă. Soldatii lui Napoleon. De aici uzul de cruzime pentru mentinerea sau ridicarea moralului soldatilor. A nu o uita în relatie cu slăbiciunea (défaillance).
Dar acesta nu-i decât un caz particular al legii care pune în general forta de partea josniciei. Greutatea (pesanteur) îi este ca un simbol.

Cozile alimentare. O aceeasi actiune este mai usoară dacă mobilul este inferior decât dacă el este înalt. Mobilele inferioare contin mai multă energie decât mobilele înalte. Problemă: cum să transferăm mobilelor înalte energia cuvenită mobilelor inferioare?

A nu uita că în anumite momente ale durerilor mele de cap, când criza se accentua, aveam o dorintă intensă de a face să sufere si o altă fiintă umană lovind-o exact în acelasi loc al fruntii.
Dorinte analoge, foarte frecvente printre oameni.
De mai multe ori, în această stare, am cedat cel putin tentatiei de a zice cuvinte jignitoare. Ascultare fată de greutate (pesanteur). Cel mai mare păcat. Se corupe astfel functia limbajului, care este aceea de a exprima raporturile dintre lucruri.

Atitudine de rugăminte (supplication): necesarmente trebuie să mă întorc către altceva decât mine însumi, pentru că e vorba de a fi eliberat de sinemi.
Dacă as încerca această eliberare prin mijlocirea propriei mele energii, as fi ca o vacă împiedicată care, trăgând de piedică, cade în genunchi.
Atunci se eliberează în sine niste energie printr-o violentă care degradează si mai mult. Compensare în sensul termodinamicii - cerc infernal din care nu se poate iesi decât prin interventie de sus.
Omul îsi are sursa de energie morală în exteriorul său, ca de altfel si cea de energie fizică (hrană, respiratie). Dar, pentru că în general o găseste, are iluzia - ca si pentru fizic - că fiinta lui poartă în sine principiul conservării ei. Singură privatiunea îl face să simtă nevoia. Si, în caz de privatiune, el nu se poate împiedica să se întoarcă spre nu importă ce comestibil.
La aceasta, un singur remediu: o clorofilă capabilă să se hrănească cu lumină.
Să nu judecăm. Toate păcatele sunt egale. Nu există decât un singur păcat: acela de a nu fi în stare să ne hrănim cu lumină. Căci această capacitate odată abolită, toate păcate sunt posibile.
«Hrana Mea este să fac voia Celui ce Mă trimite.»
Nici un alt bine decât această capacitate.

Să cobori printr-o miscare în care greutatea (pesanteur) să nu aibă nici o contributie. Greutatea te face să cobori, aripa te face să urci: ce aripă la puterea a doua te poate face să cobori fără contributia greutătii.

Creatia este făcută din miscarea descendentă a greutătii (pesanteur), din miscarea ascendentă a harului si din miscarea descendentă a harului la puterea a doua.

Harul este legea miscării descendente.

A se scoborî înseamnă a urca cu privire la greutatea (pesanteur) morală. Greutatea morală ne face să cădem către înalt.

O nenorocire prea mare pune o fiintă umană mai prejos de milă: dezgust, oroare, dispret.
Mila coboară până la un anumit nivel, si nu mai jos. Cum face dragostea (la charité) pentru a coborî mai jos?
Cei care au coborât atât de jos au milă de ei însisi?


Traducere de Iulian Nistea
Text apărut în Discobolul (revistă lunară de cultură ce apare sub egida Uniunii Scriitorilor, editată de Consiliul judetean Alba, Consiliul municipal Alba-Iulia si Biblioteca judeteană "L.Blaga"), Nr. 26-27 (33-34), februarie-martie 2000.