Dacă, prin urmare, si tu, iubite, doresti să dobândesti harisma aceasta, se cuvine să cunosti si să păstrezi următoarele opt lucruri:
- Trebuie să respecti poruncile lui Dumnezeu si prin întâmpinarea lor să ajungi la contemplare, precum te sfătuieste Grigorie Teologul, zicând: "Vrei să devii teolog vreodată, si vrednic de contemplarea lui Dumnezeu? Păzeste poruncile, mergi prin viată cu săvârsirea faptelor bune; căci prin fapte ajungi la contemplatie; de la trup nevoieste-te către suflet".
- Trebuie să-ti stăpânesti trupul si patimile trupului si să-ti curătesti simturile trupului si ale sufletului; căci înainte de a te curăti pe tine însuti nu poti avea sigurantă pe tine, nici răspundere pentru sufletele altora, nici să teologhisesti. Sau dacă n-ai ajuns la curătire deplină, ci abia te curătesti, nici atunci nu se cuvine să teologhisesti.
- Se cuvine să stii că teologia este de două feluri, un fel precede si un altul urmează. Pe de o parte teologia care precede este grăitoare despre existenta lui Dumnezeu; pe de altă parte cea care urmează este aceea care, prin creatie si purtarea de grijă a făpturilor, dovedeste că există Dumnezeu care a creat toate si le poartă de grijă.
- Trebuie să te ocupi cu citirea si studierea Vechiului si mai ales a Noului Testament; căci Sfânta Scriptură se numeste si teologie în foarte multe locuri de către Dionisie Areopagitul, iar Sfintii Apostoli sunt numiti de el teologi prin excelentă. Să te ocupi cu studierea teologiei dogmatice, mai ales a Sfântului Ioan Damaschin si Panoplia dogmatică a lui Atanasie, si să citesti învătăturile teologice ale Sfintilor Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Grigorie de Nyssa, Grigorie Palama, Iosif Vrienios si ceilalti.
- Trebuie să cunosti ceea ce recomandă Iosif Vrienios: "Cel care teologhiseste, înainte de toate să stăpânească cu exactitate atributele persoanelor treimice; adică ce înseamnă că Dumnezeu este Unul si ce înseamnă Trei; ce înseamnă Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt, ce înseamnă Dumnezeire, esentă (ousia) si fire (phisis) si ce înseamnă persoana, ce sunt atributele, ipostasul si deofiintimea, ce înseamnă enipostasul si celelalte."
- Trebuie să cunosti regula pe care o recomandă acelasi Vrienios cititorilor cărtilor de teologie, zicând: "Cei care citesc pe teologi, înainte de toate trebuie să se gândească că toate cele ce s-au spus despre Sfânta Treime, s-au spus ca despre o fiintă si trei ipostasuri, si deci, când vorbim despre activitatea Sfintei Treimi trebuie să nu gresim atribuind ceea ce este propriu numai Fiintei Divine, fiecăruia din cele trei ipostasuri separat, si nici cele spuse numai pentru fiecare din cele trei ipostasuri să le socotim comune Fiintei Divine".
- Dacă îti place să teologhisesti, urmează ceea ce te învată Purtătorul-de-Dumnezeu si Teologul Maxim, zicând: "Dorind să teologhisesti să nu cauti ratiunile referitoare la Dumnezeirea însăsi, adică ratiunile despre Fiinta cea mai presus de întelegere, căci nu poate să găsească aceasta mintea omenească, nici mintea altcuiva afară de Dumnezeu, ci să cauti ratiunile despre El cât se poate, adică energiile lui Dumnezeu precum sunt: vesnicia, nemărginirea, bunătatea, întelepciunea, puterea Sa creatoare si purtătoare de grijă a toate, căci dintre oameni acela este mai mare teolog care descoperă aceste ratiuni, cât se poate" (A doua sută de capete despre dragoste, 27).
- Punctul opt si ultim: roagă-te Duhului Sfânt, frate, ca să-ti dăruiască si tie darul teologhisirii; sau mai bine zis al contemplării – căci ai văzut mai sus că teologia se dă în Duhul Sfânt. Pentru că, să stii, cel care e miscat de darul Sfântului Duh în inima sa, acela este cu adevărat teolog, teolog neclintit si plin de sigurantă. Iar cel ce nu este miscat de Duhul Sfânt în inima sa, acela cât teologhiseste toate sunt cuvinte care vin din afară prin auz, si nu dintr-o inimă miscată de Duhul Sfânt. În această privintă a si spus Kalist Katafighiotul, teologul cel cu mintea înaltă: "Cel care este miscat de Dumnezeu în Duhul Sfânt nu este înstrăinat de teologhisire; ci, dintr-o dată, devine teolog si teologhiseste întotdeauna. Iar fără darul ceresc pomenit mai sus si fără lucrarea vie a Duhului Sfânt în mijlocul inimii sale, din păcate toate câte cu mintea vede sunt imaginatie a mintii si toate câte teologhiseste sunt cuvinte aruncate în vânt, căci acela este miscat prin auz si cuvintele lui vin dinafară. De aici vine înselarea gândurilor si a teologiei însăsi – ceea ce este si mai rău" (Filocalia greacă, cap. 34, p.1135). Dacă deci teologhisesti miscat fiind de Duhul Sfânt, atunci laudă si cinste aduci lui Dumnezeu, după cum se spune în psalm: "Aduceti Domnului laudă si cinste" (Ps. 28) – pe care interpretându-l Marele Vasile zice: "Tot cel care teologhiseste fără eroare, neîndepărtându-se de întelegerea corectă a învătăturilor despre Tatăl si despre dumnezeirea Fiului Unul-Născut si despre Sfântul Duh, acela aduce Domnului slavă si cinste".
Sfântul Nicodim Aghioritul, Scară Nouă, Tesalonic, 1976, pp. 332-335.