Sfântul Antonie cel Mare

 

Avva Antonie [click pe imagine]

Scrisoarea a XI-a

Cãlugãrilor, fiii sãi.
Despre discernãmânt. Îi îndeamnã sã-l dobândeascã,
cãci într-însul stã desãvârsirea.

 

1. Sã stiti, dragii mei fii binecuvântati, cã vã scriu ca unor copii preaiubiti si vrednici de binecuvântarea si de mostenirea Împãrãtiei.

Iatã de ce, de vreme ce v-ati fãcut astfel, trebuie sã vã aduceti aminte (în rugãciunile voastre) [1], noaptea si ziua, de cei ce doresc sã devinã fii ai Împãrãtiei, pentru ca Domnul sã-i pãzeascã de tot rãul, si pentru ca, având o viziune clarã a toate, ei sã cugete la cele ce le sunt de folos si sã dobândeascã bunurile pregãtite pentru cei drepti.

Dragii mei fii, cum voi ati ajuns prea iubitii mei si fii ai Împãrãtiei, mã rog pentru voi neîncetat, pentru ca Dumnezeu sã vã dãruiascã sã binevedeti si sã discerneti tot lucrul, pentru a putea deosebi binele de rãu. Cãci scris este de Apostolul Pavel: "Hrana tare este pentru cei desãvârsiti, pentru cei care si-au învãtat puterile sufletului si miscãrile vointei sã deosebeascã binele de rãu". [2] Acestia s-au fãcut fii ai Împãrãtiei, sunt pãrtasi la dumnezeiasca înfiere. De asemenea, Dumnezeu le dã aceastã clarvedere [3] si acest discernãmânt în toate lucrãrile lor pentru ca sã nu fie înselati nici de oameni, nici de diavoli. Sã stiti deci cã prin înfãtisarea binelui diavolul îi seduce pe cei credinciosi si pe multi drepti îi însealã tocmai pentru cã nu au primit aceastã clarvedere si acest discernãmânt.

Fericitul Pavel, cunoscând bogãtiile hãrãzite credinciosilor – si a cãror slavã e nemãrginitã –, a scris Efesenilor (deveniti copiii sãi si fiii Împãrãtiei), din marea dragoste ce le-o purta, în acest chip: "Sfintilor credinciosi care sunt la Efes (Efeseni 1, 1). De când am auzit vorbindu-se de credinta voastrã în Domnul nostru Iisus Hristos si de dragostea voastrã pentru toti sfintii, nu încetez a multumi pentru voi si a vã pomeni în rugãciunile mele: ca Dumnezeul Domnul nostru Iisus Hristos, Tatãl slavei, sã vã dea duhul întelepciunii si al descoperirii, ca sã se lumineze ochii inimii voastre si ca sã pricepeti care este nãdejdea chemãrii Sale si care este bogãtia slavei mostenirii Sale printre sfinti" (Ef 1, 15-18). |i el a zis de asemenea: "Îmi plec genunchii înaintea Tatãlui din care tot neamul îsi trage numele, în cer si pe pãmânt. Ca El sã vã dãruiascã, dupã bogãtia slavei Sale, neclintitã încredintare, întãriti fiind prin ajutorul Duhului Sãu, pentru ca Hristos sã Se sãlãsluiascã în omul vostru dinlãuntru prin credintã si în inimile voastre prin dragoste, si pentru ca, fiind cu tãrie înrãdãcinati si întemeiati, sã puteti întelege împreunã cu toti sfintii care este lãrgimea, lungimea, înãltimea si adâncimea" (Ef 3, 14-18).

Luati aminte deci, dragii mei fii, cum acest mare apostol, cunoscând aceastã bogãtie imensã nestiutã încã de cei ce-i erau socotiti drept fii prin alipirea lor de credintã, se ruga pentru ei ca sã primeascã cunostinta acestei imense bogãtii cunoscute de el, si anume: aceastã viziune a adevãrului care este discernãmântul. Nu este nimic mai important în credinta crestinã. El se ruga asa din marea sa dragoste pentru fiii sãi. El stia, într-adevãr, cã dacã acesta li s-ar fi dat, ei nu s-ar mai fi ostenit în nici un lucru si nu s-ar mai fi temut de nimic, ci bucuria Domnului nostru le-ar fi fost mângâiere noaptea si ziua, lucrãrile Sale li s-ar fi fãcut dulci întotdeauna si-n toatã vremea, si Dumnezeu din aceastã cauzã le-ar fi dat descoperirea marilor taine ale veacului ce va sã vinã, pe care aceastã limbã de carne nu le poate spune.

2. Prea iubitii mei în Domnul, voi care mi-ati devenit fii, cereti deci noaptea si ziua cu multe lacrimi aceastã clarvedere si acest discernãmânt, ca sã primiti bunãvointa necontenitã a Dumnezeului nostru, pentru ca virtutea voastrã sã creascã în toate si pentru ca Dumnezeu sã vã dãruiascã multe alte lucruri pe care nu le-ati cunoscut niciodatã.

Si eu, Pãrintele vostru, mã rog de asemenea pentru voi ca sã ajungeti la aceastã mãsurã, care este a noastrã. Cãci multi monahi si fecioare care trãiesc în obste n-au atins aceastã mãsurã. Dar voi, dacã doriti sã ajungeti la aceastã mãsurã, care este desãvârsirea, îndepãrtati-vã de cei care poartã numele monahismului sau al fecioriei, dar în care nu se gãseste nici aceastã clarvedere si nici acest discernãmânt. Cãci dacã vã amestecati cu ei, nu vã vor lãsa sã progresati. Mai degrabã ei vor stinge cãldura care este în voi, de vreme ce în ei nu e deloc cãldurã, ci rãcealã, pentru cã ei se conduc dupã voile lor. Deci dacã ei vin cãtre voi si dacã vã vorbesc limba acestui veac, si vã vorbesc de cele ce se potrivesc cu voile lor, nu-i încuviintati. Într-adevãr, este scris de Apostolul Pavel: "Nu stingeti Duhul si nu dispretuiti profetiile" (1 Tes 5, 19-20). Dar sã stiti, dragii mei fii, cã Duhul nu se stinge în noi decât prin vorbe desarte, glume si multe alte lucrãri pe care nu vi le pot descrie una câte una. Dacã deci întâlniti asemenea oameni, nu îi dispretuiti; ci faceti-le bine fãrã a vã amesteca totusi cu ei, de fricã sã nu vã tragã înapoi. |i pacea Domnului nostru sã fie cu duhul vostru întru blândete, prea iubitii mei fii. A Lui lauda si cinstea de la toate fãpturile, în vecii vecilor. Amin.

Note:

1. Adãugãm aceste cuvinte între paranteze. Atât în arabã cât si în coptã, a-si aminti de cineva înseamnã a se ruga pentru el (n.ed.).

2. Evr. 5, 14. Textul biblic grecesc diferã putin de cel arab: "Iar hrana tare este pentru cei desãvârsiti, care au prin obisnuintã simturile (tas ai)sqhth/ria) învãtate sã deosebeascã (prosj dia/krisin) binele de rãu": telei/wn de/ e)stin h( stereas trofh/, tw=n dias thsn e(/cin tas ai)sqhth/ria gegumnasme/na e)xo/ntwn prosj dia/krisin kalou= te kais kakou=.

3. Clarvedere (fr. clairvoyance), dioratiko/n). De la di-ora/w-w= vb. I. (dia/, marcând separarea) a discerne, a distinge. II. (dia/, prin, prin mijlloc, de-a curmezisul) 1. a vedea prin, de-a curmezisul; 2. ca urmare, a vedea sau a cunoaste în profunzime, a vedea clar (limpede); fig. a-si da seama, a cunoaste perfect. Vezi: di-eidh/j,-h/j,-ej (transparent, limpede) si di-ei/dw (vb. I. a vedea prin, de unde: a zãri, a observa, a remarca, a discerne, a deosebi. II. la perfect 1. a distinge: a)ndrw=n to/n kako/n dieide/nai. 2. a decide, a hotãrî).

 

(dupã: Pere Matta el-Maskin, Saint Antoine, ascete selon l'Evangile, suivi de Les vingt Lettres de saint Antoine selon la tradition arabe, Abbaye de Bellefontaine (Collection "Spiritualité Orientale", Série "Monachisme primitiv", no 57), 1993, Lettre XI, pp.133-135)

Traducere: Fratele Grigore Mos



Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.