Gânduri încuviinţate

Preotul şi artistul Ioan Gînscă lansează în spaţiul "virtual" ortodox românesc un nou gen de eseuri: eseurile media ortodoxe. Bazate pe iconografia ortodoxă, aceste eseuri media aduc clarificări teologice şi de folos duhovnicesc folosind resursele spaţiului internet în totalitatea lui: text, imagine dinamică (slideshow, flash de inspiraţie ortodoxă), sunet.

Două din aceste eseuri:

• Chipul iconic - pornind de la icoanele Sfântului Ierarh Nicolae din Mira Lichiei.
• Hristos - Pâinea cea vie - pornind de la reprezentările răsăritene ale Naşterii Domnului.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

++

Intre 17 si 20 decembrie vor fi in Bucuresti scriitoarea MARINA TARKOVSKAIA, sora lui Andrei Tarkovski, impreuna cu sotul ei, regizorul Aleksandr Gordon, fost coleg de facultate cu Andrei Tarkovski, invitati de o cinemateca din Timisoara.

Cu aceasta ocazie vor avea loc in Bucuresti trei evenimente, sub semnul comemorarii a 20 DE ANI DE LA PLECAREA ARTISTULUI.

Programul manifestarii

Cititi restul biletului...

Viata sfântului Nectarie din Eghina, episcop de Pentapolis, dupa Sinaxarul Parintelui Macarie de la Manastirea Simonos-Petras (Muntele Athos)

Sfântul Nostru Parinte Nectarie s-a nascut la 1 octombrie 1846, in Selibria (Tracia), din parinti saraci dar credinciosi piosi : Dimos si Maria Kefala. Primind la Sfântul Botez numele de Anastasie, el dovedi inca din copilarie o mare mila si o inclinare profunda pentru studiu. Cum mama sa il invata Psalmul al 50 lea, lui ii placea sa repete versetul : "Invata-voi pe cei fara de lege caile Tale" (Psalmii 50 :15). Primind in tara sa primele notiuni de invatatura, fu trimis de catre parintii sai la Constantinopol pentru a-si continua educatia, lucrând in acelasi timp ca angajat intr-un magazin. Tânarul baiat ramase atunci insensibil tulburarilor vietii mondene, preocupându-se zi si noapte doar de cladirea inlauntrul sau a omului interior dupa chipul lui Hristos, prin rugaciune si meditatie asupra scrierilor Sfintilor Parinti.

La vârsta de 20 de ani parasi Constantinopolul pentru a deveni invatator in insula Chios. Acolo incuraja cu multa sârguinta pe tineri si pe sateni intru milostenie si virtute, nu numai prin cuvintele sale ci mai ales prin exemplul insusi al vietii sale de privatiune si rugaciune. Dorindu-si de mult sa imbratiseze o viata asemeni Ingerilor, deveni calugar sub numele de Lazar, la 7 noiembrie 1876, in renumita manastire din Nea-Moni. Cautând doar lucrurile de Sus, model de blândete si supunere, se facu indragit de toti fratii din comunitate si deveni Diacon un an mai târziu. Prin generozitatea unui locuitor pios din insula, apoi prin protectia Patriarhului Alexandriei, Sofronie, el putu sa isi continue studiile la Atena si sa obtina diploma Facultatii de Teologie.

In 1885 ajunse la Alexandria unde la putina vreme fu hirotonit preot, apoi deveni Mitropolit al Pentapolisului (fosta diocesa corespunzând Libiei superioare). Predicator si secretar patriarhal, el fu trimis la Cairo, ca reprezentant al Patriarhului, in biserica Sf. Nicolae. In ciuda acestor onoruri, Nectarie nu pierdea nimic din smerenia sa si stia sa comunice turmei sale spirituale sârguinta pentru virtutile Evangheliei. Dragostea si admiratia pe care i-o purta poporul se intoarsera insa impotriva lui. Impinsi de diavol, unii membri ai Patriarhiei, invidiosi pe succesele sale, il calomniara, spunând ca ar cauta sa isi atraga favorurile poporului in scopul de a pune mâna pe tronul patriarhal al Alexandriei. Cum Sfântul nu incerca sa se justifice, ci isi punea increderea in promisiunea lui Hristos care spune : " Fericiti veti fi când va vor ocarî si va vor prigoni si vor zice tot cuvântul rau impotriva voastra, mintind, din pricina mea" (Matei 5:11); el fu alungat din scaunul sau si se imbarca pentru Atena unde se trezi singur, nestiut, dispretuit si lipsit chiar de pâinea cea de toate zilele, caci nu stia sa pastreze nimic pentru sine si isi impartea saracilor putina sa avutie. Abandonând proiectul initial de a se retrage in Muntele Athos, blândul si umilul urmas al Domnului nostru Isus Hristos, prefera - in favoarea mântuirii aproapelui sau - sa sacrifice dragostea sa de a se retrage in singuratate. Ramase câtiva ani ca predicator (1891-1894), apoi fu numit director al scolii ecleziastice Rizarios, destinata pregatirii viitorilor Preoti. Profunda sa cunoastere a Scripturilor, a Sfintilor Parinti si chiar a stiintelor profane, precum si autoritatea sa plina de blândete orientata catre oameni aveau sa ii permita sa insufle in scurt timp acestei institutii o inalta calitate intelectuala si morala. Sfântul Ierarh prelua asupra lui conducerea si lectiile Pastoralei, dar nu inceta totusi sa isi traiasca programul de ascet, de meditatie si de rugaciune a unui calugar, adaugând la acestea inaltele functii de predicare si de oficiere regulata a Sfintelor Taine, in sânul scolii dar si in regiunea din jurul Atenei.

Cititi restul biletului...

5 noiembrie: Sfinţii mucenici Galaction şi soţia lui, Epistimi din Emesa

În oraşul sirian Emesa trăia un cuplu bogat şi faimos, format din Clitofont şi Leuchipa, care au rămas fără copii mai multă vreme. Mergînd la preoţi păgîni cu pomeni pentru a avea copii, totuşi nu s-au învrednicit.

În fruntea oraşului se afla atunci guvernatorul sirian Secund, numit de romani, care era un aspru prigonitor al creştinilor. Pentru a-i intimida, acesta obişnuia să prezinte pe străzi uneltele de tortură folosite de el. Simpla suspiciune de a face parte din “secta galileiană” (aşa erau numiţi creştinii de către păgâni), era de ajuns ca să fii arestat şi torturat. În ciuda acestor practici, mulţi dintre creştini au preferat să se dea pe mâna lor ca să sufere pentru Hristos.

Un bătrîn pe nume Onufrie, care îşi ascundea starea de preot şi monah sub haine de cerşetor, mergea din casă în casă pentru a cerşi, propovăduind religia lui Hristos oriunde simţea că putea întoarce pe păgâni la calea cea dreaptă.

Cititi restul biletului...

Ortodoxie şi ştiinţă. Două teorii despre originea speciei umane: omul coboară din maimuţă sau a fost creat de Dumnezeu?

Oamenii de ştiinţă lansează din când în când teorii care, vulgarizate, sau, dimpotrivă, ideologizate, seamănă dihonia între oameni "normali", care nu ştiu că, de fapt, orice stiinţă sau teorie ştiinţifică are ca bază, ca fundament, un sistem axiomatic necontradictoriu în sine (=o sumă de axiome care nu se contrazic între ele - asta fiind singura condiţie, pare incredibil, dar asta e!), pe care apoi prin experimente şi descoperiri se construieşte ceva ce are un aer foarte coerent.

Una gâlcevile dintre teologie şi ştiinţă este cea lansată de vulgarizarea / ideologizarea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin. Această gâlceavă a devenit aproape un scop în sine în mediile (neo-)protestante americane, şi relativ recent s-a transmis şi în cadrul inter-ortodox: în America, disputa din jurul scrierilor teologului ortodox Dr. Alexander Kalomiros, la noi mai-mica gâlceavă teologică creeată de unii în jurul scrierilor teologului ortodox român Pr. Dr. Doru Costache.

Au fost însă, în istoria acestor dispute, Părinţi, teologi ori scriitori creştini, care au preferat să evite gâlceava, adoptând fie "atitudinea degajată a ortodoxiei în raport cu ştiinţa; o lasă să-şi vadă de ale ei - cu nitică înţeleaptă desconsiderare" (v. Nicolae Steinhardt), fie cu un umor mai mult sau mai puţin înnţelept, mai mult sau mai puţin acid.

Una din aceste moste de umor pe marginea disputei dintre creaţionism şi evoluţionism este dată tot de Părintele Nicolae Steinhardt, după Leon Şestov. Iată zicerea memorabilă a acestuia din urmă: "Pare-se că există două teorii, cu totul potrivnice, despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşeală şi unii şi alţii. Teoria mea este următoarea: cei care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor creaţi de Dumnezeu şi care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu." (în: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

Cititi restul biletului...

Viaţa Sf. Ioan Kochurov, Misionar Ieromartir din America, Preot Mucenic al Revoluţiei Ruse

În 31 octombrie 1917, în Tsarskoye Selo, s-a deschis un capitol nou plin de durere pământeană şi bucurie cerească în istoria sfinţilor ruşi, şi anume Noii Mucenici ai sec. al XX-lea. Acest capitol se leagă de numele păstorului ortodox rus care a fost printre primii jertfitori de suflet pentru enoriaşi în lupta purtată împotriva duşmanilor lui Dumnezeu din secolul XX: Arhipreotul Ioan Kochurov.

Cititi restul biletului...

Încet-încet, legături inter-ortodoxe valide se ţes pe internet, ca premise pentru nişte colaborări mai ample. Pe internetul ortodox american părintele John Schroedel este o referinţă: el gerează (construieşte, întreţine etc.) o vastă reţea de situri ortodoxe de limbă engleză, unele subordonate direct Bisericii Ortodoxe din America, altele independente, ca OrthodoxWiki (un atractiv şi foarte util proiect, care ar fi necesar a fi dezvoltat şi în limba română) sau OrthodoxBlogs.com, situl despre care vreau să spun aci câteva cuvinte.

OrthodoxBlogs.com este un site care "culege", cu ajutorul unui sistem aggregator de citire a fluxurilor rss, biletele de pe nişte liste de bloguri ortodoxe, în principal de limbă engleză, dar şi franceză sau rusă, iar de câteva zile şi de limbă română.

Domnul să ajute înmulţirea colaborărilor inter-ortodoxe, care să dea astfel o mărturie comună în lumea internetului !

p.iulian
++