Din cuvântările

părintelui Arsenie Boca




Lucrul călugărului este: curăția minții, curăția inimii, rugăciunea neîncetată, conștiința prezenței atotprezenței Sfintei Treimi în sufletul curățit de patimi (cei trei uriași: neștiința, uitarea, negrija), dobândirea darurilor: a smereniei, a dragostei dumnezeiești, a luminii taborice, deci conștiința, dobândirea îndumnezeirii.
Cu cât ni se întâmplă necazuri mai grele și ni se dă și timp în cale, cu atât să avem convingerea că Dumnezeu e cu noi și ne poartă de grijă de mântuire. Ca atare nu avem nicidecum dreptul să dăm vina pe nimeni de ce ni se întâmplă ce ni se întâmplă. Dimpotrivă, știind rostul necazurilor putem să ne rugăm pentru cei ce ne blestemă, putem face bine celor ce ne fac rău, căci în realitate ne fac bine. Totul este să știm și să credem acestea că din mâna lui Dumnezeu ne vine bătaia și nu întrece măsura de trebuință, Tatăl nostru fiind drept și iubitor de oameni. Luând lucrurile cum trebuie în puțină vreme poți câștiga ani îndelungați.
De pildă: nemai învinovățind pe nimeni de relele ce ți le-a pricinuit, pe neobservate constați iubirea de Dumnezeu și de oameni ce-ți luminează și-ți încălzește sufletul și suferința îți devine numaidecât ușoară sau chiar plăcută, dacă nu chiar dispare.
Au fost pelerini ruși care ajunseră ca nici pe draci să nu mai dea vreo vină. Că în realitate nici ei nu chinuiesc pe nimeni fără învoirea și măsura de la Dumnezeu. Suferințele le au toți oamenii pentru că le merită. Călugării însă le cunosc rostul de la Dumnezeu și nu defaimă pe nimeni.
Avva Sisoie: Nu e mare lucru să fie cugetul cu Dumnezeu, ci mare este să te vezi pe tine sub toată zidirea.
Un animal când suferă caută singurătatea, numai omul caută să facă paradă din suferință.
Așa de atenți trebuie să fim cu sufletul nostru ca și când am locui în casă cu un șarpe. Că așa este.
Smerenia se clădește pe ruinele mândriei.
Dacă nu folosim mintea deplin, cădem în desnădejde (adică cu rugăciuni și meditații spirituale - Sfânta Scriptură).
Folosește-te de lacrimi pentru a dobândi împlinirea oricărei cereri, căci foarte mult se bucură Stăpânul când te rogi cu lacrimi.
Rugăciunea este pregătire necesară pentru a primi darurile spirituale, numai dorința după Dumnezeu și rugăciunea îi deschid lui Dumnezeu un loc în inima noastră. Rugăciunea este cheia cu care deschidem poarta cerului și Împărăția lui Dumnezeu.
De câte ori lovești în cineva, de câte ori judeci pe fratele, să știi că nu te poți ruga. Rugăciuna ta nu-i primită, ascultată, ci este lepădată. Ori de câte ori calci voia lui Dumnezeu la sfatul ispititorului, te izolezi de fratele tău, te dezbini și atunci puterea lui crește asupra ta ...

 

Pe baza lucrurilor necurățite îngăduie Dumnezeu să fi pălmuit ca să te pocăiești. Să vă rugați să nu vină peste voi necazurile care vin pe oameni, că vor veni vremuri foarte grele. Să nu credeți că voi nu o să răbdați foame. Să vă pregătiți pentru a putea pune capul pe butuc (martiraj). În rugăciunea "Tatăl nostru", "și nu ne duce pe noi în ispită" se referă la ispita lepădării de Dumnezeu. Când vă pregătiți pentru spovedanie să citiți "Predica de pe munte"(Mt. 5-6-7) și voturile monahale și vă controlați conștiița după ele.
Fiți cu grijă că se poate întâmpla să vă culcați și să vă treziți în fața judecății. Porunca iubirii: să nu-ți îngădui nici o judecată, nici o separare de fratele, ci roagă-te pentru cel ce te-a nedreptățit. Prin încercări se spală menajarea de sine, cruțarea de sine, iubirea de sine. Când ești asuprit, răstignit pe nedrept să te bucuri. Când ne merge bine bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te curățești mai sigur. Acolo unde nu ești cioplit ești un necioplit.
Dumnezeu îți îngăduie ca tu să-ți revizui poziția ta internă prin boli și necaz, dar când se termină ghemul calendarelor (anilor) te duci cum te-ai format pe vecii vecilor. Pe patul morții ceri un ceas de pocăință, dar care nu ști dacă ți se va mai da. În acest timp sufletului i se deschid ochii, el vede unde merge: la bine sau la rău. Cea mai perversă viclenie a satanei este să te facă să crezi că el nu există. Purați grijă de mîntuirea voastră că nu se termină totul cu mormântul. E mai mare omul în genunchi decât în picioare.
Hristos a înviat e cea mai frumoasă cântare a celei mai mari bucurii ce s-a întâmplat vreodată. Războiul este al minții dar noi suntem slabi de minte. Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îți ia mâna cu totul.
Dumnezeu pe toate le poate face dar ca să-L iubească nu poate, pentru că omul iubește păcatul și tot ce este deșertăciune, dar pe Dumnezeu nu-L iubește și atunci vine dreptatea lui Dumnezeu peste noi.
La Dumnezeu toate sunt cu putință, singura neputință este că nu silește pe nimeni să-L iubească, îl lasă pe om în voia lui liberă. Cine nu are pe Dumnezeu stăpân are mulți stăpâni. Cine are stăpân pe Dumnezeu nu mai are alți stăpâni. Dumnezeu nu se face cu sila stăpân, dovadă că nu silește pe nimeni să-L iubească, însă dacă vezi, te pricepi. Acum în scurtă vreme se întâmplă multe de a curăți sufletele.
Dacă cu adevărat avem trebuință de ceva, avem trebuință de multă minte. Tot ce face omul, fie bine, fie rău, te însoțește până în ziua judecății.
Vedeți cu ce e pătată mintea și cu ce vă puteți prezenta la Judecător.
Necazurile ne vin pe urma greșelilor noastre. Noi suntem candele stinse, inimi de iască și nu ardem pentru ceva mai bun decât pentru muncă, deci pentru gunoaie.
Nu vă jucați cu focul câlți fiind.
Întoarceți-vă de către trup către Dumnezeu ca să aibă milă de voi să nu vă lepede celui viclean.

J.V. Mănăstirea Brâncoveanu 10 aprilie 1991

 

(...) Ochii văd lucrurile mintea vede gândurile.
Postul curățește ochiul, rugăciunea curățește mintea. Aici nu vorbim de rugăciuni care cer lucruri materiale nici de rugăciunea care dă drumul închipuirii după cum nu vorbim nici de rugăciunea liturgică ci numai de rugăciunea minții. La intrarea în călugărie rugăciunea vameșului completată poate chiar de Iisus e numită deodată cu metaniile Sabia Duhului Sfânt. Rugăciunea minții este: DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU MILUIEȘTE-MĂ PE MINE PĂCĂTOSUL. E numele lui Iisus. Întâi cu gura apoi cu mintea pătrundem dinafară spre înlăuntrul nostru către Iisus Care la rugăciunea noastră bate război cu potrivnicul din gânduri și ne izbăvește de asupririle patimilor. Rugăciunea minții sau a inimii are temeiul acesta descoperit de Însuși Iisus că "fără Mine nu puteți face nimic" în privința izbăvirii de patimi deci în privința mântuirii. Rugăciunea minții are și stări superioare, când izbăvindu-se patimile se deapănă de la sine fără cuvinte într-o nesfârșită dragoste de Dumnezeu, de oameni și de toată făptura.

Războiul nevăzut sau despre patimi (ispite)

Sufletul este mai de preț decât toată materia lumii pentru că în el e sădită de la obârșie posibilitatea desăvârșirii. Pe de altă parte și firea întreagă suspină după arătarea fiilor lui Dumnezeu(Rom. 8.19) adică după îndumnezeirea omului. În cale stă infirmitatea firii și o putere potrivnică nevăzută care caută să înfrâneze sufletul de la un zbor mai înalt decât viața veacului acestuia. Și fiindcă puterile nu erau egale Dumnezeu S-a făcut om și ca om a biruit pe ispititorul învățându-ne și pe noi lupta. A înviat firea noastră și sălășluindu-se în noi prin botez făptura nouă ascultătoare de Dumnezeu. Dar de la noi atât se cere: să punem în lucru aceste ajutoare. Tot războiul nevăzut al patimilor urmărește abaterea sufletului din ascultarea de Dumnezeu și toată nevoința călugărului e să sporească această ascultare. Potrivnicul are două feluri de ispite: prin plăcere și prin durere. Cu primele umblă să ne amăgească iar cu celelalte umblă să ne constrângă să socotim plăcerea ca bine și durerea ca rău. Cu această meșteșugire ar restrânge năzuințele sufletului numai la o viață comodă în veacul acesta. Iar călugărul are către primele nevoințe înfrânări pentru dragostea de Dumnezeu iar către celelalte lepădarea de sine pentru dragostea de oameni. Dacă vede vicleanul că nu isprăvește ...
 

 


Puneti comentariile Dvs la aceste texte, sau la problematica acestor texte în FORUM-ul alãturat !



Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Meniu:
About Us | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mălăncioiu
Mari duhovnici | Legăturile Dvs!

Copyright © 2000-2002, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.


Orthodox LinkExchange