Parintele Arsenie Bocawww.nistea.com -> Mari duhovnici -> Parintele Arsenie Boca

Predici

ale parintelui Arsenie Boca

 

 

Despre durerile oamenilor


Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Fiindcă ați sporit mult cu numărul, e cu neputință ca să pot vorbi cu fiecare. O să vorbesc de aceea odată cu toți.
Lucrul care ne arde pe toți este pocăința - pocania, pe care-o trimite Dumnezeu ori vrem, ori nu vrem. De aceea mai bine să ne pocăim de bună voie, să nu așteptăm să ne trimită Dumnezeu pocăința prin necazuri de tot felul. Căci pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite necazurile sunt păcatele noastre. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi.
Acum, câteva feluri de păcate deosebite, ca astfel să le puteți pricepe pe toate.
O să ascultați astăzi despre durerile voastre însuși.

I. Betesugurile trupului

Din trei pricini se betejește trupul:
1. din lipsa postului
2. din naștere
3. din desfrânare

1. Trupul se umple de otrăvuri din lipsa postului. Carnea e o otravă și se mistuie tot cu ajutorul unei otrăvi: fierea - veninul.
2. Din naștere pentru că fie mama fie tatăl n-a fost treaz când s-a zămislit copilul. Fugiți de bărbați când sunt amețiți de cap.
3. Din desfrânare pentru că trec de măsura cuvenită și începe să-i doară spatele, spinarea, șalele, slăbesc nervii, devin iuțoși, nerăbdători. Toate astea pentru că nu și-au înfrânat poftele. E tocmai ca bogatul care sărăcește. Așa și trupul care și-a mâncat toată vlaga.

II. Vrajba în casa

Să ascultați pricinile pentru care o au și apoi ce să facă ca să nu le mai aibe.
Vrajba în casă vine din păcate. Toate își au izvorul în păcate. Neaparat vine vrajbă în casă dacă:
1. Căsătoria s-a început cu stângul adică cu desfrânarea.
2. Mai vine apoi dacă soții trăiesc în căsătorie nelegiuită sau fără cununia bisericească. E un păcat pe care toți îl plătesc cu vrajba. De aceea toți trebuie să intre la cumințenie și să se legiuiască dacă sunteți așa.
3. Din curvii nemărturisite făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă cu o pecete drăcească pe sufletul și pe trupul lor. Și pentru că nu s-au mărturisit acel păcat are să le spargă casa tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul care e cel care face acest lucru.
4. Lăcomia de avere a unui părinte când și-a măritat fata sau și-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ține pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De o vei mărita pe fata ta numai pentru avere căsătoria lor va sfârși cu vrajbă și cu spargerea casei aceleia. Prin urmare cumințiți-vă părinților cu sfaturile când vă măritați fetele sau vă căsătoriți feciorii.
5. Nepotrivirea de vârstă, căci sunt părinți care își mărită fetele de 14-15 ani tot din lăcomie de avere sau numai ca s-o știe măritată. Și la 17-18 ani fata lor e văduvă și cu un copil. Asta pentru nepotrivirea de vârstă pentru că ce poate face o copilă față de un vlăjgan. Acesta e păcat înaintea lui Dumnezeu. De aceea casa aceea nu ține ci se sparge. Și părinții aceia trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.
6. Din negrija de suflet a celor din casa aceea se ajunge de asemenea la vrajbă. Din negrija de spovedanie, de Sfânta Împărtașanie și de rânduielile Bisericii care sunt poruncile lui Dumnezeu. Și dacă nu le păzesc cum să aibă liniște? Căci de nu păzește cineva poruncile lui Dumnezeu păzește pe ale diavolului și atunci te arzi.
7. Și mai vine vrajba și din petrecerea fără post. Cei ce se umplu de mărire sunt cei plini de fiere care se înmulțește în corpul omului atunci când mănânci carne multă și când nu postești. Plin de fiere fiind se umplu de mânie și astfel își sar în cap. Așa pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn care i se pare că nu stă la locul ei, îi sare în cap celuilalt.
8. Și-o ultimă pricină este desfrânarea tuturor. Dar soții cum desfrânaează când sunt legiuiți? Așa bine căci nu mai țin nici o seamă de miercuri, vineri, de zilele de post, de sărbători. Nu mai țin nici o rânduială. Și bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

III. Alte din durerile voastre sunt pagubele în curte și în vite, în agoniseala voastră

Și-acum iată pricinile pentru care trimite Dumnezeu pocanie asupra heiului (avutului) vostru:

1. Unul din stăpâni le drăcuie și-atunci să nu se mire dacă i se împlinește cuvântul căci dă Dumnezeu după cuvântul lui.
2. Lucrează Duminica. Că dacă Dumnezeu n-a lucrat nimic în una din zile nici ție nu-ți este îngăduit și dacă vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci și ce-ai lucrat peste săptămână. Să nu asculți de sfaturile Guvernului când e vorba de cinstirea Duminicii. Guvernul își are socotelile lui, tu însă ai sufletul. Căci va veni vremea să ceri apa cu bilet! Da, va veni vremea să ceri apă cu bilet.
3. Și mai are pagubă și acela care se uită la ele ca la ochii lui din cap. Și-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca să ți-o împotmolești în gunoiul lumii ci ca să ți-o îndrepți către Tatăl cel din ceruri. Pe El să-L iubim, de El să ne lipim inima, căci neasemănată e plata pe care ne-o dă Dumnezeu față de cea dată de lume. De aceea nu lipi inima ta nici de proprii tăi copii căci de-i pătimi durere în cele iubite peste măsură cine te va mângâia?
4. Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimașă, din mână care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea înainte de a o amesteca cu ale tale dă-i apă sfințită cu făină. Căci să știți că păcatele trec și-asupra pământului pe care-l calci și-asupra vitelor. Când a fost izgonit Adam din Rai Dumnezeu a blestemat pământul: spini și pălămidă să dea și în sudoarea feței să-și câștige pâinea. Iar femeia în dureri să nască. O greșeală a noastră atârnă asupra întregii averi.
5. Cineva se ține de vrăji asupra ta iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta. Cineva lucrează cu diavolul asupra ta și asupra vitelor tale. Și tu tânjești, și vitele tale tânjesc. Și de ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca să nu mai poată lucra duhurile rele, vrăjitorii și altele atâtea toate. Curățește-ți trupul tău prin post, fă sfeștanie, pune-ți o cruce în curte și roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.
6. Și ai pagubă și pentru că pe curtea pe care stai sau pe pământul pe care lucrezi apasă jurăminte sau nedreptăți. Să luați seama să nu tăiați o brazdă din pământul care nu este al vostru căci aduce moarte. Se poate să mai ai asupra curții și alte păcate. Îi fi cumpărat acea curte cu bani munciți într-o vreme când trăiai în desfrânare, aici sau în America. De acești bani deși i-ai muncit nu te vei folosi căci și asupra lor atârnă și apasă păcatele de când i-ai muncit. Și te urmărește Dumnezeu până în pânza albă. Pentru ce? Pentru că nu le mărturisești, pentru că ți-i șerpi în sân, și Dumnezeu lasă ca să te muște.
7. Apasă blestemele părinților sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.
8. Sunt omoruri sau sinucideri făcute pe curtea ta sau ce e mai des, copii lepădați îngropați ici colo. Ba în gunoi, ba lâng-o altoaie și copiii lepădați sunt păcate strigătoare la cer.
9. Stăpânii au păcate nemărturisite din tinerețe sau mai pe urmă și nu le-au ispășit. Că nu-i destul să le spui sub patrafir. Trebuie să le și ispășești de bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumnezeu peste tot, peste câmp, peste vite și peste tot lucrul mâinilor tale.

IV. Copii îndărătnici, neascultători, necredincioși, desfrânați

Toți părinții luați aminte! Ceilalți de asemenea ca să nu alunecați în aceleași. Copii îndărătnici sunt din următoarele pricini:

1. Părinții n-au păzit niciodată postul și nu s-au putut înfrâna de la pofta trupească și așa au călcat zilele și vremile neîngăduite care sunt acestea: miercurile, vinerile, duminicile, sărbătorile și posturile întregi. Aceasta e o categorie, un fel de vremi neîngăduite. Toți aceștia sunt neascultători de părinți și îndărătnici pentru că nici părinții nu au ascultat de porunca lui Dumnezeu a păzirii zilelor obișnuite. Întrebați-vă cugetul și vă va spune ce-i îngăduit altfel îi veți vedea plângând și veți plânge și voi și așa veți ispăși păcatul în care i-ați zămislit. Desigur că vă doare dar dacă nu le-ați fi făcut nu v-ar durea.
2. Mamele nu s-au păzit până la curăție deplină și așa se nasc copii ce se umplu de bube și pot muri. Și dacă în vremea aceea tatăl a mai fost și beat se naște un copil ce va fi slăbănog fie cu mintea fie cu trupul sau cu amândouă. Iată cum vei avea pocanie de la Dumnezeu în propriul tău rod.
3. În vremea sarcinii nu te-ai păzit de bărbat. De aci mulți copii se nasc morți, mor tineri sau dacă trăiesc alunecă în curvie pentru că s-a întipărit pecetea curvească pe ei încă din sânul maicii lor. Se găsește asta în Sfânta Scriptură. Căci toate prin care trece mama în vremea celor nouă luni, fie bune fie rele, se întipăresc și-n copil. Când va crește mare toate îi vor răsări în cale.

V. Despre copiii lepădați

Altă durere mare pe care o aveți voi mamele, dar care atârnă și-asupra taților, sunt copiii lepădați. E păcat strigător la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai ușor. E păcat strigător la cer. Ascultați toți cu luare aminte. Sângele lor strigă răzbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilați ci plâns și jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fără milă, ori că îți ia Dumnezeu și pe ceilalți, ori vor cere însăși capul mamei. Știți bine că aceasta se întâmplă la multe atunci pe loc. Iar aceasta așa se tocmește, că atâta supărare vei avea în casă încât îți pierzi cumpătul și uiți de marea milă a lui Dumnezeu ce o are cu toți păcătoșii. Și se apropie diavolul de tine și-ți bagă-n cap gândul să-ți iei lumea în cap și să-ți faci capătul. Ăsta e glasul împotriva tuturor celor ce fac așa. Mare ispitire pățesc mamele care au ucis copii. Iar dacă vrei să scapi tu și ceilalți copii pe care i-ai făcut trebuie să pui în loc tot atâția copii ai altor femei sărace și să-i botezi. Iar dacă nu, ia-i și botezați gata căci știe Dumnezeu cât te mai ține. Și să grijești de dânșii ca și de copiii tăi, cu îmbrăcăminte și încălțăminte frumoasă, bani de școală, până-s în stare să-și câștige singuri pâinea. Și ce scoți din copiii tăi aceea să iasă și din aceia. Iar toate necazurile ce le vei avea în vremea asta fie pentru ei fie de la ei să le rabzi toate nădăjduind mila lui Dumnezeu, că-ți va ierta păcatul. Căci prin răbdare ispășești păcatul. Iar milostenia cu osteneală biruie înaintea judecății.
Acesta e un cuvânt de mângâiere pentru voi. Dar să faceți ce v-am spus și nu cu tăndăleală. Și să creșteți copii nu numai cu pâinea voastră ci și cu hainele voastre, cu banii voștri. Căci de Dumnezeu nu te poți plăti cu minciuna. Și-ți va spune diavolul că i-ai dat destul. Asta numai ca să te bage dator, ca să-i fi și lui datornic, să nu-ți plătești față de Dumnezeu datoria.
Și să învețe pe cele tinere să nu facă și ele aceleași știind tu câtă frigare în suflet ai pătimit tu pe urmă.
Vrei copii puțini? Nu te atinge de bărbat. Însă ca să puteți face lucrul acesta trebuie să vă înfrânați cu postul, iar eu zic cu foamea. Căci trupului acestuia de pe noi nu-i pasă dacă ne bagă în focul iadului. De aceea ar trebui ca nici nouă să nu ne pese de poftele lui ci să le mai ucidem cu postul.
Te sfătuiește bărbatul să ucizi copiii? Sfatul e ucigaș, nu-l asculta ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui și va vedea Dumnezeu osteneala ta și nu te va părăsi, că te va milui de vei fi vrednică.
În toate astea de până aici se încurcă oamenii care nu postesc. Căci aceia sunt izbiți de toate relele, după cum au zis Părinții, că toate relele de la stomac încep, după cum văzură-ți iar eu vă spun că și de la brâu în jos.

VI. Despre mânie vine cuvântul mâine

Prin urmare așa stând lucrurile și necazurile, să alergați la pocăință și să nu le mai faceți. Să alergați la spovedanie curată și la Sfânta Împărtășanie că altfel nu vine ocrotirea lui Dumnezeu asupra voastră și asupra avutului vostru. Nu uitați însă că postul este poarta iar patrafirul este ușa. Numai cu acestea vine ocrotirea lui Dumnezeu căci fără ocrotire nu putem face nimic.
Toate acestea, pe scurt, se află în aceste cuvinte ale psaltirii: “Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea și îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu”. Asupra nostră atârnă pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. De îndată ce le mărturisești Dumnezeu îți înlătură pedeapsa păcatului. Tu mai urmează să-l ispășești, să-l scoți din obiceiul tău. De aceea toată sluga să se roage la vreme. Chiar potop de ar veni să nu-l poată potoli.
Vedeți cum trebuie să vă fie așezământul minții, a inimii și a trupului vostru? Să fie toate curate și curățite căci Dumnezeu nu păzește trup spurcat, inimă și minte cu vicleșug. Și vi se vor însenina zilele și vă veți bucura. Însă faceți lucrurile acestea ca să nu fiți numai auzitori ci și împlinitori. Căci dacă nu vă veți sili am făcut lucru degeaba. Eu am bătut toaca la urechea surzilor, iar voi nu vă veți urni necazurile din loc. În mâna voastră stă să vină sau nu necazurile asupra voastră.
Cu acestea cred că am stat de vorbă cu fiecare. Veniți că multe mai sunt și le vom dezbate pe toate cu ajutorul lui Dumnezeu. Căci cine vine pentru suflet nu le poate auzi toate odată ci pe rând. Și nici nu le poate primi. Și-apoi cu cât le va auzi mai des cu atât se vor ține minte mai ușor.
Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Cuvânt ținut în Sfânta Biserică în ziua de 21.02.1942)


 

 

Despre lupta postului cu relele


Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Dintre toți cei care au avut de la Dumnezeu o slujbă către oameni chemătorii la pocăință au fost cei mai curajoși căci toți au acoperit chemarea cu viața recunoscându-se între păcătoși cei dintâi și dacă a fost nevoie i-au chemat la pocăință cu prețul vieții lor. Căci cuvântul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu și ucigaș de rele. Toți au vorbit tare și răscolitor de viață, de suflet. V-am spus acestea ca să vă deprindeți cu chemarea la pocăință și cu felul ei de a fi, ca să răzbată și-n urechile surzilor.
Din cuvântul trecut vă aduc aminte ca să afle toți că nu vor fi spovediți și împărtășiți la mănăstire decât cei ce de aici înainte vor ține posturile așa cum sunt rânduite de Biserică. Părinții ne-au născut din trup iar Biserica din apă și din Duh; și mai mare este nașterea duhovnicească a Bisericii decât nașterea trupească a părinților. De la nașterea duhovnicească - Botezul - am primit pe îngerul păzitor tot în Biserică - de aceea se botează copii mici, orice ar zice alții - care să ne apere de toată primejdia văzută și nevăzută.
Deci dacă Biserica ne naște ne și crește și printre povețele cu care ne crește spre măsura bărbatului desăvârșit este și postul. Trebuie deci să-i ascultăm porunca și să postim. Sfinții părinți cei de demult au băgat de seamă că toate relele de la stomac încep, de aceea am zis vorbă aspră că postul este poarta și patrafirul este ușa iar toți ceilalți ne fură vremea.
Astăzi, din darul lui Dumnezeu urmează să vă dovedesc să credeți toți: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.
Relele sau păcatele sunt de trei feluri. Iată-le:
1. păcate împotriva noastră înșine.
2. păcate împotriva aproapelui.
3. păcate împotriva Duhului Sfânt, împotriva adevărului.
Toate aceste trei feluri sunt și păcate înaintea lui Dumnezeu, căci tu nu ești al tău ci al lui Dumnezeu. Prin urmare și păcatele pe care le faci împotriva ta sunt întocmai și păcate împotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindcă ești fiul lui Dumnezeu.
Astăzi să stăruim cu deosebire asupra păcatelor împotriva noastră înșine și asupra păcatelor împotriva aproapelui.
Păcatele împotriva noastră înșine duc la învârtoșarea inimii - o cunoaștem cu toții, o cunosc și eu - dar ele mai duc și la întunecarea simțirii de Dumnezeu. Sunt cele șapte păcate de căpetenie sau păcate de moarte: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, lăcomia, pizma, mânia și lenea. Între acestea șapte se află și rădăcina relelor: lăcomia stomacului sau dumnezeul cel mâncăcios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul și scos afară! Căci de nu va fi ars și scos afară iată să vedeți cum crește și se întinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Și anume iată cum: lăcomia stomacului odrăslește dintr-o dată din rădăcină o puzderie de ramuri din care mai arătoase sunt trei: mânia, desfrânarea și iubirea de avere.
Trebuie să mai știți un lucru și anume că păcatele sau patimile au două fețe: una a omului și alta a diavolului, sau două laturi: una văzută și-a doua nevăzută. De acolo din umbră sunt conduse și sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau căpetenii pentru fiecare patimă.
Așa să înțelegeți cum întotdeauna patimile le-au numit Sfinții părinți prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lăcomiei de avere, dracul lăcomiei stomacului, dracul mâniei, dracul curviei și ceilalți. Le-au numit așa pentru că aceste păcate sunt conduse din umbră de diavolul și le-au numit după căpetenia care lucrează din umbră.
Știți din Noul Testament că din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gând ispititor Iisus a scos șapte draci. În ea erau toate cele șapte căpetenii ale răului. Și tot din Noul Testament știți despre îndrăcitul din laturea Gadarenilor în care intrase o legiune de draci încât abia le-a ajuns o turmă de porci, care s-a aruncat în mare.
Acum să luați seama că am să vă învăț, ca să puteți și voi să prindeți, și să vedeți în voi înși-vă lucrarea duhului rău. Vorbesc deschis, să nu se supere nimeni. Alții mai subțiri la nas se supără. Noi însă trebuie să vorbim deschis căci toți suntem ispitiți.
E foarte ușor să-i descoperi lucrarea lui necurată care se face în noi. De pildă cu lăcomia stomacului, băgați de seamă că stomacul se umple dar pofta nu se satură. Iată lucrul dracului: pofta peste fire. Vedeți ce ușor îl poți prinde dacă știi?!
E cunoscută lăcomia lupilor și totuși lupii nu mănâncă mai mult decât li-i foame. Acum dacă lor le-a fost foame rău asta-i altceva. Câinii ascund pâinea care n-o mai pot mânca. Iată dar că fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece căci numai pe om are diavolul mânie și numai pe om îl războiește și-l cearcă.
Iată de ce să n-ascultați de poftă niciodată căci cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul. Asta s-o țineți minte în privința stomacului. Și așa e cu toate patimile. Când va fi vreme mai multă vă voi spune și despre acelea.
Războiul stomacului însă e primul război pe care l-a pierdut omul și prima biruință a diavolului. Și cu el nădăjduiește să câștige și pe oameni și să-i desfacă de Dumnezeu. Și să știți că de nu-și vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui. Iată de ce strigăm s-audă toți: ‘napoi la post căci fără de post ne merge rău! Și iată cât de rău:
Cine nu se leapădă de carne și de grăsime repede va fi-ncolțit de mânie și de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Să vedeți cum:
Mâncarea de carne, și mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca să se facă sânge are nevoie de fiere care este otravă - veninul nostru. Fierea aceasta topește carnea și grăsimea întocmai cum topește soda slănina când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare. Dacă sporește mâncarea de carne sporește și otrava cu care trebuie topită. Și-atâta sporește cât nu mai încape în beșica ficatului și-atunci simți dureri la capătul pieptului căci stă beșica să crape de plină. Fierea câtă nu încape umblă prin sânge de sus în jos fără rost și otravă cum e atacă nervii, îi slăbește și de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia, din fierea care atacă nervii. Aici e cheia: de ce se supără unii așa de ușor din nimicuri, din fleacuri, să moară de supărare: că li-e plin sângele de fiere și li se rup telefoanele - că așa le zic la nervi - și cea mai ușoară vorbă îi aprinde și-i chinuie grozav și ei la rândul lor îi chinuie pe alții.
Deschideți ușa ca să audă și cei de afară. Deschideți-o bine. Dar deschideți și voi toți ușile sufletelor voastre ca să intre duhul luminii, că să auziți și să nu vă aflați numai auzitori ci și împlinitori!
Vedeți dar că fierea este petrolul, nervii sunt fitilul și mânia para diavolului. El a aprins fitilul căci el vrea să dărâme cu orice preț și pe orice căi acest locaș al Duhului Sfânt care e propriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Duhului Sfânt. Credeți voi aceasta! Doar stă scris! Și vedeți cu ce a început? Cu lăcomia stomacului adică cu pofta peste fire.
În mâncarea de carne mai sunt și alte primejdii, o mulțime de otrăvuri care încă dărâmă casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inimă, durerile de rărunchi, de ficat și altele.
Toate se tămăduiesc de la sine înlăturând pricina care le-a adus, curățind sângele prin post. Căci toate bolile sunt cu putință dacă sângele este otrăvit. Vrei să te însănătoșești, fă calea întoarsă.
Deci luați aminte la ce mâncați căci uite așa pedepsește Dumnezeu nesocotirea postului cu boli și încă unele fără leac cum de pildă e cancerul sau ...cul care se face din mâncarea foarte deasă a creierului de dobitoace. De aceea e mai mult boala orășenilor și a măcelarilor la sate. Paralizia sau slăbănogirea unei jumătăți de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepsește Dumnezeu pe toți nesătuii de avere. Ea poate fi moștenire. Și-atunci dacă simți acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepsește Dumnezeu pe toți nesătuii de avere. Și-au făcut socoteala greșită zicând că dacă postesc nu mai pot alerga și lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au făcut o socoteală greșită înaintea lui Dumnezeu. De aceea toți harnicii să ia aminte și să țină post ca nu cumva după multă alergătură deșartă să vină o vreme să trebuiască să stea la pat tot restul vieții. Dar și aceasta de li s-ar întâmpla tot milă de la Dumnezeu să o socotească deoarece le dă prilej de a cumpăni și de ași cunoaște greșeala. Căci Dumnezeu nu pedepsește spre moarte ci spre întoarcere. Căci trupul nu plătește nimic când din el scoți unealtă rea. Sfinții au scos cu totul altceva: sfeșnic a Duhului Sfânt.
Prin urmare cine nu păzește postul i se va aprinde în gură para mâniei, de unde începe toată vrajba, iar în trupul lui vor încolți boli peste boli.
Nu pot lăsa să nu vă spun că din lăcomia stomacului mai naște și curvia. Despre aerul drăcesc al ei nu se mai îndoiește nimeni: ăsta-i focul iadului.
Acum luați aminte căci nu am răgaz să vă spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta întru atât e binecuvântată de Dumnezeu cât e spre naștere de fii. Încolo chiar între soți legiuiți e desfrânare și pentru ea vine bătaia lui Dumnezeu pe oameni în fel și fel de chipuri.
Desfrânarea între soți e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepăzirea postului și-a sărbătorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupească și așa zămislesc copii în zile neîngăduite, peste care nu se află darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepăzirea de pofta trupească pe care o ai întipărit-o în ei în vremea celor nouă luni de sarcină se nasc copii îndărătnici, neascultători și fără frică de Dumnezeu. Aceștia vor cădea în curvie toți și noroc în viață nu vor avea.
Luați aminte părinților că nu e glumă cu viața copiilor pe care îi ai sau vrei să-i ai. Ești răspunzător de ei și de toată viața lor căci cum le-ai dat-o așa o au! Și copiii tăi te vor judeca pe tine după cum bine știți și bine pățiți. Iar când te-or supăra fii cuminte și nu-i blestema, ascultând de diavolul până în sfârșit, ci trage-ți de seamă că ei îți aduc aminte păcatele tale cale nemărturisite și neispășite. Roagă-te pentru ei și roagă-te și pentru tine, chiar când te-or blestema, să te ierte Dumenezeu.
Păziți despre latura poftirii trupești frica și cuviința creștinească și nu vă amăgiți de trup de vreți să vă bucurați de copiii voștri; iar de nu așa vor spori relele cât va junghia fiul pe tată-său, și va sugruma fiica pe mamă-sa! Scrie! Că așa va fi în vremea din urmă.
Luați prin urmare seama și învățați pe copiii voștri și curățați duhul necurat cu care v-ați deprins a fi. Luați seama că dacă vreți să nu cădeți din creștinătate și dacă vreți să vină chipul lui Dumenezeu în noi și nu a diavolului, prin patimile sale, luptați-vă din răsputeri cu arma postului căci după cum vedeți postul este ucigașul patimilor pentru că este și dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceți începătura aceasta și veți vedea cum vi se va înnoi viața și vi se va liniști casa.
Duminica viitoare: Despre taina Sfintei Spovedanii.

(Cuvânt ținut în Sfânta Biserică în ziua de 22.02.1942)
 

 

 

Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastră

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Foarte adesea mă uit la voi cum venind de la depărtări mari, rupți de oboseală, cu pâinea săracului în straiță, alergați la mănăstire și rămâneți zile de-a rândul ca să auziți cuvânt.
Dacă cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scipturi ar spune cele spuse de proorocul Agheu către jidovii care nu mai mergeau la Biserică și nu mai voiau să zidească templul din Ierusalim. Aceste cuvinte vi se potrivesc și vouă. Și tot din cauza asta vi se întâmplă ceea ce spuneam, că osteniți de la mari depărtări, cu merindea săracului în straiță. Vi se întâmplă pentru vremea când nu mergeați la biserică, la biserica voastră din sat, unde același cuvânt vi s-ar fi vestit încă din tinerețe. Cuvântul s-a vestit dar voi ați tăndălit și-ați rămas acasă când se vestea cuvântul. Căci de unde era să înveți să faci lucrul lui Dumnezeu ca să se coboare peste tine și peste casa ta binecuvântarea lui Dumnezeu dacă n-ai fost la Biserică.
Dar nu numai că n-ai fost la biserică și nu v-ați îngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu v-ați grijit nici de Biserica pe care o avem în noi, căci așa se spune că trupul nostru este templu a Duhului Sfânt. Și pe acesta l-ați lăsat să se dărapene.
Iată cuvintele lui Agheu care se potrivesc așa de bine și nouă. Căci cum să nu se potrivească cuvintele Scripturii la toți. Cuvintele lui Dumnezeu tuturor se potrivesc. Și iată mustrarea lui Dumnezeu printr-unul din prooroci făcută jidovilor pentru că nu mergeau la biserică. Iată cum îi luminează și cum îi îndeamnă să își repare biserica:
“Ați tot așteptat să aveți mult, dar iată că aveți puțin. Ați strâns mult și Eu am risipit truda voastră! Pentru ce? Din pricina templului acestuia care este dărâmat, iar voi zoriți cu lucrul, fiecare pentru casa lui! De aceea cerul se va încuia și nu-și va mai da roua sa și nici pământul roada sa. Eu am chemat secetă pe pământ și peste munți, peste grâu și peste vin și peste tot ce crește din pământ; peste oameni și peste dobitoace și peste toată strădania mâinilor voastre”(Agheu 1.9-11).
Le spune Domnul prin proorocul Agheu aceste cuvinte pentru că nu mergeau la biserică și nu-și reparau templul din Ierusalim. Iar vouă astăzi, când veniți de la mari depărtări cu multă osteneală și cu pâinea săracului în straiță, vi se potrivesc aceste cuvinte pentru că lucrurile s-au întors. Căci cât a fost biserică în sat voi tăndăleați cu alte lucruri. Cine poate zice că nu i s-a făcut cunoscut cuvântul lui Dumnezeu încă din tinerețe?! Iată că acum trebuie să veniți până aici și să faceți osteneală ca asta.
Și de-ar fi fost mănăstirea într-un loc unde a-ți ajunge cu și mai multă osteneală, cu și mai multă greutate, să știți că și acolo v-ați duce, așa de mare e durerea când uscă Dumnezeu viața oamenilor. Așa stau lucrurile într-o latură.
Să vedem cum stau lucrurile în latura în care se mai pot îndrepta. Și vom pleca de la cuvintele unui prooroc împărat. Iată ce zice Dumenezeu prin gura proorocului David: “Ziua și noaptea mă apasă mâna Ta și se uscă vlaga mea, ca de arșița verii. Mi-am mărturisit însă păcatul și greșeala mea n-am ascuns-o, și-am zis: <<Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea>> și îndată a ridicat pedeapsa păcatului meu. De aceea toată sluga credincioasă să se roage Ție la vreme cuvenită și chiar potop de s-ar stârni, pe acela nu l-ar potopi”(Ps 31.4-7).
Așa a pățit și David cum pățește tot cel ce păcătuiește. Simte o uscăciune a vieții, o tânjire a lui și-a tuturor lucrurilor sale. Simte sabia lui Dumnezeu atârnând asupra sa pentru păcatele sale.
Ce e de făcut?
Astea-s și necazurile care apasă peste toți și care vă aduc pe voi la mănăstire. Pentru necazurile voastre osteniți. Căci numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe oameni din țepeneală, din uscăciunea vieții. Iar necazurile te vor ustura tot mai tare până când vei căuta să te tămăduiești.
Căci iată ce pricină are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi căci doar suntem fiii Lui ci cu relele noastre. Asupra relelor, păcatelor, fărădelegilor noastre atârnă sabia lui Dumnezeu. Necazurile acestea vă ustură și din pricina lor vine apoi și uscăciunea vieții voastre. Dacă necazurile sunt pricina pentru care veniți aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt fărădelegile voastre.
Cum să scăpăm de sabia lui Dumnezeu care atârnă asupra noastră sau de păcatele nemărturisite căci pe acestea le urmărește sabia lui Dumnezeu? Proorocul și împăratul David zice: “<<Mărturisi-voi Domnului fărădelegea mea>> și îndată a ridicat - a înlăturat - pedeapsa păcatului meu”. Ce trebuie să facem? Să ne mărturisim toate fărădelegile noastre fără nici o ascundere și-ndată va înlătura Dumnezeu osânda, și-ndată sabia nu va mai atinge viața ta.
Însă luați seama că pentru aceea atinge Dumnezeu viața ta cu necazuri, pentru că nu te-ai mărturisit. Dacă zici că-ți merg în curte și-n viață toate rău, apoi înseamnă că ai păcate de care Dumnezeu vrea să te desfacă. De aceea să vrei și tu ce vrea Dumnezeu, să te desfaci de rele, căci Dumnezeu nu vrea ca să atârne în veac sabia Sa asupra ta.
Să vă spun acum câteva feluri în care simțiți voi sabia lui Dumnezeu asupra voastră.
Să zicem că cineva îți face vre-o nedreptate. Tu în toate privințele ești cinstit și o vecină, soțul, soția sau unul din copii se va răzvrăti împotriva ta și-ți va zice cuvinte de ocară, desfrânat, desfrânată, cuvinte grele care-ți pătrund inima ca o sabie și nu pricepi ce poate fi, ba te și mânii și dai și tu cu o sabie asupra lui și așa se ajunge la vrajbă și la lucruri slabe. Și vii aici ca să afli de ce pățești asemenea lucruri. Și afli aici că necazurile acelea, nedreptatea aceea totuși nu e o nedreptate ci este o nuia cu care Dumnezeu îți aduce aminte de păcatele tale pe care tu nu le-ai mărturisit. Și păcatul e acel cuvânt zis de vecina, de soț sau de propriul copil, cuvânt care te-a săgetat la inimă. Pentru că tu ai uitat să mărturisești preotului unul din păcatele tale din tinerețe. Și Domnul îți aduce aminte. Tu poate ai uitat că ai început căsătoria cu stângul și apoi te-ai cununat sau ai lepădat vre-un copil - și aceasta e fărădelege înaintea lui Dumnezeu. E o ispravă a curviei chiar dacă ești cununată după lege. Sau ai uitat să spui că numai ai osândit, sau ai gândit despre cineva același cuvânt și-ai uitat să-l spui la mărturisire. Dumnezeu însă n-a uitat greșeala ta sau cuvintele tale. De aceea vrea ca să te spele, să te curățească de toate relele tale.
Ce face cu tine? Doar îți aduce aminte de relele pe care le-ai făcut. De aceea toate relele care-ți vor fi împroșcate în obraz și care vă vor săgeta la inimă nu le socotiți ca necazuri ci stați locului și cugetați: n-am și eu oare vreo greșeală ca asta? Pentru că vă spun că așa lucrează Dumnezeu: îngăduie ca bărbatul tău, vecina ta, copilul tău să-ți spună cuvinte de ocară ca astfel să-ți aduci aminte de păcatul tău și să te îndrepți. Și dacă tu ai uitat sau ți-a fost rușine să-l mărturisești preotului - și nu trebuia să-ți fie rușine ci rușine de păcatul tău numai - pentru aceasta a îngăduit Dumnezeu să-l auzi din gura altuia și cu toate că tu juri că nu ești vinovată de așa ceva, și acum nici nu ești, dar ai acel păcat din tinerețe și nu l-ai mărturisit. Asta e pricina vrajbei: păcatele nemărturisite.
Și când pricepi vrajba cu rostul ei, trimisă fiind de la Dumnezeu, atunci recunoaște-ți păcatul tău și spune-l sub patrafir ca să nu mai atârne pedeapsa lui Dumnezeu asupra ta “<<Mărturisi-voi păcatul meu>> și îndată va înlătura pedeapsa păcatului meu”. Căci zice în alt loc: “Multe sunt bătăile care ajung pe păcătos; iar pe cel ce se teme de Domnul, mila îl va întâmpina”(Ps 31.11). Da, necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi oamenii. Cum te-ai teme de un șarpe pe care l-ai avea în buzunar și-ai face ce-ai putea numai să scapi de el, ai arunca și haina de pe tine cu el cu tot numai să scapi, căci poate găuri buzunarul și să te muște, tot așa să faceți și cu păcatele.
De aceea vă spun să faceți spovedanie curată cum n-ați făcut în viața voastră. Iar de vă veți aduce aminte și de păcatele pe care vi le-a adus aminte soțul, vecina, propriul copil, apoi rugați-vă și pentru gura slabă care v-a atras luarea aminte căci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu s-a făcut.
Credeți voi lucrul acesta?! Apoi țineți-l minte. Pentru cel care te ocărăște roagă-te, ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el și-și va întoarce și Dumnezeu fața cea luminoasă spre tine. Biruiți răul cu binele căci de partea binelui e Dumnezeu și oare nu e mai tare Dumnezeu ca răul?
Lipiți-vă inima de lucrul lui Dumnezeu căci zice Domnul: “cheamă-mă pe mine în ziua necazului tău și te voi ajuta”. Nu mai chemați pe dracul, pe bată-l Crucea, căci dacă tot pe el îl chemați el vă va ajuta și el vă va aduce risipă și moarte.
Deci lipiți-vă de cele ale lui Dumnezeu. Și chiar de vă trimite necazuri, apoi vi le trimite cu rost. Și de-ndată ce vei mărturisi păcatul tău Domnul va ridica pedeapsa păcatului tău. Și chiar de vor mai veni necazuri asupra ta tu nu le vei mai socoti necazuri ci mila lui Dumnezeu cu tine și așa vei ieși biruitor asupra lor. De aceea rugați-vă pentru cei care vă blestemă. Și asta stă scris! Căci lucru bun fac dar nu vedeți voi.
Cum v-am mai spus, toți cei ce vreți să coboare umbra lui Dumnezeu peste viața voastră, să dobândiți ocrotirea lui Dumnezeu peste casa voastră și peste ostenelile mâinilor voastre, curățiți-vă sufletele voastre cu rugăciuni, cu spovedanie curată și cu post. Și veți vedea cum are să vie mila lui Dumnezeu și ocrotirea lui Dumnezeu asupra ta și asupra a tot lucrul mâinilor tale. Amin.

(Cuvânt ținut în Sfânta Biserică în ziua de 25.02.1942)

 


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mălăncioiu
Mari duhovnici | Legăturile Dvs!

Copyright © 2000-2004, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.


Orthodox LinkExchange