Părintele Teofil - o candelă plină cu untdelemnul bucuriei

 

Iată-ne în fața unei noi cărți a Părintelui Teofil. Am putea spune că prin aceasta împlinim o datorie, e un răspuns la dragostea cu care Părintele a fost în mijlocul tinerilor din Timișoara poate mai mult decât în orice altă parte, un semn al prețuirii noastre pentru prețuirea arătată de Părintele Teofil.

La prima Consfătuire Națională a ASCOR-ului s-a hotărât ca această organizație să urmeze și să promoveze duhul filocalic redescoperit de Părintele Stăniloae. Credem că Părintele Teofil ne-a ajutat cel mai mult în acest demers, ca un cunoscător și trăitor al Filocaliei și al scrierilor Sfinților Părinți în general. Părintele este o Filocalie vie, care trăiește în mijlocul nostru, un exemplu de trăitor al Ortodoxiei autentice. Cu ocazia lansării volumului "Lumini de gând" apărut la Cluj, Î.P.S. Bartolomeu spunea că Părintele îi corectează și pe Sfinții Părinți. Îi corectează ca unul care îi cunoaște și urmează învățăturile lor, întemeiat pe Scriptură și având o bogată experiență de viață. Dacă marea operă a Părintelui Stăniloae este traducerea Filocaliei, ceea ce a realizat Părintele Teofil, pe lângă atâtea suflete modelate după sufletul său, ca părinte duhovnicesc, este aducerea Filocaliei în mijlocul credincioșilor. Părintele nu a scris o Filocalie, ci pornind de la aceasta, ne arată "cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși" prin participarea la viața liturgică a Bisericii dreptmăritoare. Prin accentuarea importanței vieții liturgice, Părintele Teofil continuă opera Părintelui Stăniloae și împlinește cuvintele lăsate ca testament de Părintele Arsenie la Mănăstirea Brâncoveanu, "să vă țineți de Biserică".

Îndrăznesc să fac o comparație între Moise și Părintele Teofil. Nu în sensul de oameni prin care se arată Dumnezeu - printr-unul ca Judecător, prin celălalt ca Tată al nostru - nu în sensul de oameni rânduiți de Dumnezeu spre călăuzirea fiilor Lui. Ci în lumina unei alcătuiri de la sfintele slujbe care spune așa: "Cu dumnezeiescul nor fiind acoperit gângavul, a spus legea cea scrisă de Dumnezeu; că scuturând tina de pe ochiul minții, vede pe Cel ce este și se învață cunoștința Duhului, cinstind cu dumnezeiești cântări". Moise - gângavul - este acoperit de un nor în care Îl vede pe Dumnezeu și primește legea Lui, scrisă pe table de piatră, după ce prin credință își curăță ochiul minții ca să poată primi cunoștința Duhului prin care apoi Îl cinstește pe Cel ce este. Părintele Teofil, gângav în cunoașterea lui Dumnezeu, a fost acoperit de norul dragostei dumnezeiești, și-a limpezit mintea prin rugăciune, a ajuns să-L vadă, cu ochiul minții, pe Cel ce este, a descoperit o altă lege, legea dragostei, scrisă în inimă, iar apoi a început să-L imite, îndrumat de Duhul, spunând dumnezeiești cântări spre cinstirea lui Dumnezeu. Aceasta este calea Părintelui: curățirea și luminarea interioară prin rugăciune, vederea lui Dumnezeu așa cum este El, modelarea propriei ființe după Cel ce este și apoi, îndrumat de Duhul, preamărirea lui Dumnezeu. Iată o cale pe care ne-o propune și nouă, o cale a bucuriei, o cale luminată de certitudinea că Dumnezeu este Tatăl nostru și ne poartă pe fiecare ca pe fii ai Săi.

Părintele Teofil este o candelă plină cu untdelemnul bucuriei. Așa cum o candelă pune în lumină o icoană, Părintele Îl pune în lumină pe Cel din icoană, pentru noi, pentru cei care avem nevoie de această lumină spre înțelegerea lucrurilor mai presus de înțelegere. Cuvintele Părintelui trebuie aprofundate, la fel cum trebuie aprofundate cuvintele Scripturii sau ale Filocaliei. Pentru a le înțelege și a se întrupa în noi, pentru a intra în componența ființei noastre ca interpretări ale cuvintelor veșnice din Scriptură sau ca izbucniri de preamărire a lui Dumnezeu, este nevoie de o anumită sensibilitate față de astfel de lucruri, de modelarea sufletului prin ele pentru primirea lor, la fel cum pentru înțelegerea unei icoane nu ajunge candela care o pune în lumină ci contează și starea interioară a celui care privește.

Prin publicarea conferințelor Părintelui Teofil îl putem avea cu toții în preajma noastră, îl putem auzi spunând lucrurile lui Dumnezeu întru preamărirea lui Dumnezeu, îi putem mulțumi prin împlinirea acestor cuvinte în viața noastră, ne putem face părtași la bucuria pe care o are și vrea să o avem și noi. Să culegem, deci roadele unei vieți trăite în Hristos, să ne lăsăm miruiți de untdelemnul bucuriei care se revarsă dintr-o inimă care ne cuprinde pe toți și care nu se mai poate opri din a spune mărețiile lui Dumnezeu, să ne lăsăm luminați de lumina pe care o revarsă Dumnezeu peste noi și prin Părintele Teofil.

 

Sorin Mariș
ianuarie 1998


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Cuprins Prescuri pentru cuminecături
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.