Internet şi ciber-relaţie. Comunicarea între ele

Ciber-prietenilor mei Ioan şi Corina, proaspăt-însurăţei după chat.

Cuprins

I. Premisele filosofico-analitice

II. Ciber-spaţiul

Introducere în: viteză şi survol
Trei cuvinte: accelerare, diversificare, interactivitate
Comunicarea - componenta principală

III. Chat-rooms: împartiri

Din punctul de vedere al gradului de anonimitate al persoanelor care se conversează
Din punctul de vedere al temelor de conversaţie
Din punctul de vedere al numărului de convorbitori
Din punctul de vedere al timpilor de răspuns

IV. Motivele prezentei pe net

A. Modalităţi de intrare în viaţa reţelei
B. Nevoile umane şi Internetul

Nevoile sexuale
Nevoia de modificare (alterare) a stării de conştiinţă
Nevoia de realizare şi împlinire (combinată cu respectul de sine)
Nevoia de apartenenţă
Nevoia de interacţiune cu ceilalţi (the need of relationships)
Nevoia de actualizare a eu-lui şi de transcendere a sinelui

C. Motivele speciale ale prezenţei tinerilor / adolescenţilor pe Internet

Experiment de identitate şi explorare
Intimitate (dar) şi apartenenţă
Separare de părinţi şi familie
Evitarea frustrărilor

D. Nevoi-rezultantă
E. Mini-ancheta „Ce căutăm pe Net?”

V. Ciber-relatia

Generalităţi
Un punct de vedere şi patru "principii psiho-filosofice": Erosul; Frica; Foamea; Logosul
Starea şi evoluţia, elementele şi caracteristicile ciber-relaţiei
Starea şi evoluţia, elementele şi caracteristicile dialogului
Negativele ciber-cafenelelor ciber-spaţiului
Dependenţa de net *
Părţi pozitive ale ciber-relaţiei
Salvarea ciber-relaţiei
Cyber-space, cyber-feeling: Discuţia asupra autenticităţii ciber-relaţiei

Internet şi ciber-relaţie. Comunicarea între.

"Ciber" este un compus cu valoare de prefix, care provine de la verbul grecesc ce înseamnă "a conduce, a administra". În limba română a intrat pe trei filiere. Cea mai veche este cea care a dat verbul românesc "a chivernisi". Urmează apoi filiera ştiinţifică, care a dat cuvinte precum "cibernetică" şi, în sfârşit, filiera atot-americanizantă contemporană, care încearcă să impună nişte termeni precum cyberspace sau cyberfriend, deocamdată pătrunşi ca atare mai ales în limbajul tinerilor, alături de alţi temeni din lumea internetului: online, chat etc. În această situaţie, alegerea de lexic a autorului acestui studiu este românizarea compuşilor lui "ciber" în cuvinte cu cratimă.

I. PREMISELE FILOSOFICO-ANALITICE

„Spui: cum poate Freud reduce totul la instinct sexual? Dar instinctul sexual e totul, e Erosul care singur dă fiinţei organice ieşirea din precaritatea mortalităţii, deci îi dă un caracter de fiinţă. (În fond nu clasifica şi Linné plantele după caracterele lor sexuale?) - Spui: cum poate Pavlov căuta totul în salivă? Dar saliva e totul; e expresia Foamei, care singură scoate fiinţa organică din precaritatea dispariţiei individuale şi îi dă caracter de fiinţă. - Spui: cum poate Heidegger reduce totul la Angst? Dar îngrijorarea e totul; e expresia Fricii, care singură scoate fiinţa organică din izolarea individuaţiei ei şi o pune în contact cu «Marele Tot», dându-i astfel, la orice nivel, caracter de fiinţă."

„Aşadar Frica, Foamea, Erosul care păruseră simple componente ale fiinţei organice, se pot ridica de fiecare dată la funcţia întregului. Şi nu o fac numai în perspectivă teoretică, a lui Freud, Pavlov sau Heidegger, ci pot fi înţelese ca făcând-o efectiv, luând real comanda întregului organic."

„Căci aceasta e schema vieţii, ca partea să se ridice la puterea întregului - ca şi a theoriei!"

Orice fiinţă organică le are pe toate trei. Dar la om, ce are conştiinţa finitudinii, primează Erosul, deci Freud ar avea dreptate. La animal, respectiv câine, primează Foamea, deci Pavlov are dreptate. La fiinţa elementar animală ar trebui să primeze Frica. Şi totuşi - ridicând-o la Angst (angoasă, ce priveşte şi frica elementară şi foamea şi eros-ul iscat sub pintenul finitudinii) - Heidegger a văzut-o caracteristică şi pentru om sau mai ales pentru el, sub forma aceasta cuprinzătoare; deci are şi el un fel de dreptate.

Numai că, dacă Frică, Foame, Eros justifică deopotrivă viaţa (la orice nivel) şi construcţiile teoretice asupră-i, de ce n-ar face-o cu atât mai mult Logos-ul?

Principalul ar fi, numai, să nu-l vezi, ca erosul psihanalitic sau foamea pavloviană - în exclusivul, ci în integralitatea lor. Deci un Logos care ar implica şi transfigura frica, foamea şi erosul ar fi mai îndreptăţit decât orice să dea socoteală de întreg. Dar aşa s-a şi făcut sau încercat - şi atunci toată cultura (dacă nu filozofia) are dreptate. - Filozofia trebuie să fie conştiinţa de cultură, ca încercare a acesteia de a înţelege prin logos frica, foamea şi erosul - până la erosul «divin», de cunoaştere.

Constantin Noica, Jurnal de idei, II, pp.30-31

Eliberarea de Foame. Frică - foame - eros sunt necesităţi. Logos-ul e libertate.

Ibidem, II-32, p.37

Eliberarea de frică, foame, eros prin logos. Sau rămân doar: Frica şi Logos-ul.

Ibidem, II-206, p.105

Reformularea subiectivă a acestor idei psiho-filosofice ale lui Constantin Noica ar fi fabula:

Sunt un tip intervalizat intenţionat

I.
sunt un tip însexualizat
de a fi lăsat
[intenţionat]
trupul lăptos nesublimat
de cuvântul asexuat
înainte de a fi fiinţat
tic-tac intervalizat
sunt un tip sexualizat intenţionat

II.
sunt un tip înfometat
de a fi gusta
[intenţionat]
din fructul nenumit viitor rahat
de cuvântul libaţionat
înainte de a fi fiinţat
tic-tac intervalizat
sunt un tip fometat intenţionat

III.
sunt un tip înfricoşat
de a fi imaginat
[intenţionat]
întunericul minţii neluminat
de cuvântul pe altar imolat
înainte să fi fiinţat
tic-tac intervalizat
sunt un tip fricoşat intenţionat

IV.
sunt un tip înlogicizat
de a fi existat
[intenţionat]
într-un timp ca nefecundat
de cuvântul veşnic întrupat
înainte să fi fiinţat
tic-tac intervalizat
sunt un tip logicizat intenţionat

Morala

eşecul numit păcat
dumnezeu nu există
e un truism adevărat
dumnezeu este
tautologic afirmat

(I.N. --- 28 Mart., 30 Iul. '98)

II. CIBER-SPAŢIUL

1. Introducere în: viteză şi survol

Secolul 21 e, până una alta şi în ciuda profeţiilor, o simplă extensie a secolului 20: secolul vitezei. Astăzi ...tehnica video nu ne procură un «Eu văd», ci un «Eu zbor». A înţelege lumea noastră înseamnă a vedea că societatea noastră nu mai e trăită din interior, ci este survolată ca un spectacol - spune Paul Virilio. Întrebări pentru sfârşit de mileniu. Convorbiri cu Le Monde, Humanitas, Bucureşti, 1992, p.167
În zona Internetului inclusiv - pentru că Internetul înglobează astăzi din ce în ce mai mult tehnicile video, astfel că pe Internet nu «stau», ci «navighez» (sau, mai şic: surffing pe Net).

2. Trei cuvinte: accelerare, diversificare, interactivitate

Lumea Internetului, ciber-spaţiul, este caracterizată de trei cuvinte: accelerare, diversificare, interactivitate.

Accelerare exponenţială : totul aici se desfăşoară din ce în ce mai repede.
Continua diversificare : diversităţi extreme, de la pornografie deschisă şi agresivă până la spiritualitate autentică.
Interactivitatea dinamică : pentru prima dată, individul are posibilitatea să controleze mijloacele media şi reacţiile lui contează.

3. Comunicarea - componenta principală

Componenta principală a Internetului este comunicarea. Atât în comunicarea de (informaţie), cât şi în comunicarea între (persoane).

În cazul comunicării între - de care mă voi ocupa aici, pentru că ea reprezintă vârful de lance şi forţa adictivă a realităţii virtuale - unele din cele mai noi tehnici, populare, sunt ciber-spaţiile (site-urile, chat-room-urile) create special pentru dialogul (chat) live - în direct şi în timp real - între două sau mai multe persoane şi în diferite grade de live.

Funcţionarea acestor camere, spaţii de dialog (chat-rooms) se bazează pe două mari principii: unul intrinsec sistemului, şi anume popularitatea lui, reclama pe care şi-o poate face, forma de prezentare care să atragă (dar şi capacitatea lui de a deveni un instrument de comunicare din ce în ce mai puternic pe măsură ce e folosit), iar celălalt intrinsec persoanei umane, şi anume nevoia de dialog, de comunicare (cu tot cu expandările ei, desigur). Adiacent, dar deloc de neglijat, se mai bazează şi pe curiozitatea omului, pe fascinaţia pe care o reprezintă aceste sisteme ş.a.m.d. Mai multe aprecieri în acest sens în capitolul dedicat motivelor prezenţei pe net.

III. Chat-rooms: ÎMPĂRŢIRI

Chat-room-urile, în sens larg, ar putea fi împărţite în mai multe clase:

1. Din punctul de vedere al gradului de anonimitate al persoanelor care se conversează

ne-anonime, în care ţi se cere şi apari cu numele adevărat (de exemplu chat-room-urile catolice de pe site-ul http://www.catholicity.com)
şi anonime (marea majoritate), sau, mai exact, în diferite grade de anonimat

2. Din punctul de vedere al temelor de conversaţie

tematice: site-urile puternice (ca Yahoo-ul) încearcă să ocupe o gamă cât mai largă şi mai la zi
generale (unde se discută verzi şi uscate, cum ar veni)
pe diferite limbi (80% din comunicarea pe reţeaua Internet se face în limba engleză, chiar dacă doar 40% din utilizatori cunosc această limbă!)

3. Din punctul de vedere al numărului de convorbitori

«cafenelele»: mai multe persoane într-o cameră (ca trăsătură principală din acest punct de vedere), fără să excludă (în secundar totuşi) chat-ul în doi [privat]
IRC-urile (Internet Relay Chat): reţele de dialog care favorizează dialogul în doi (dar nu-l exclude pe cel în grup), cu un grad mare de anonimat
mesageria instantanee (instant-mail sau messagerie instantanée): un dialog live cu mesaje scurte pe care convorbitorii şi le pot trimite unul altuia practic instantaneu; dar aceste programe (căci utilizatorul are nevoie de un download şi de o instalare pe computerul său) permit nu numai această comunicare de mesaje instantanee, ci şi alte servicii: trimiterea de fişiere, de scurte mesaje audio intuitive etc.; cele mai populare astfel de programe de comunicare on-line sunt: ICQ-ul (care în ultima sa formă transmite textul pe măsură el este tapat de utilizator, astfel că dialogul este mult mai cursiv) sau Yahoo!Messenger-ul (cel mai popular, cu 700.000 de noi utilizatori pe săptămână în aprilie 2001 şi peste un milion de noi utilizatori pe săptămână în august 2001 Conform Week's Top 20 Downloads - ZDNet Downloads ).

4. Din punctul de vedere al timpilor de răspuns

sincrone: persoanele comunică "în timp real", stând în acelaşi timp în faţa calculatorului conectat; subgrupe:
comunicare relativ-sincronă, sau fragmentar-sincronă: în chat-room-uri sau cu soft-urile de comunicare live, unde comunicare se face în fapt prin scurte şi mici mesaje, şi poate exista un interval de câteva secunde între mesaje, astfel că dialogul nu este ca în faţă către faţă (convorbitorii pot să-şi ia chiar, prin diferite trucuri, mici pauze de gândire)
comunicarea real-sincronă, nefragmentară:
- în scris: ICQ-ul oferă mai nou apariţie textului în fereastra de dialog pe măsură ce este tapat, deci comunicarea este "perfect" reală
- în audio: deja toate soft-urile serioase de comunicare online în timp real oferă posibilitatea chat-ului audio, cu voce şi, deci, în timp "perfect" real
- în video: AOL şi Yahoo!Messenger sunt singurele care au lansat această posibilitate (devenită repede foarte populară în Occident) de comunicare video în timp real
asincrone: sunt cluburile şi grupurile de discuţii (unde cineva lasă un mesaj fără să ştie când va primi răspuns)

IV. MOTIVELE PREZENŢEI PE NET

A. Modalităţi de intrare în viaţa reţelei

Întâi omul - tânărul, în special - are un computer. Apoi descoperă cât de avansată e tehnologia lui, că îi permite să asculte muzică fără un casetofon sau un CDplayer, ştiri la radio fără un aparat de radio etc. Apoi apar nevoile legate de acestea: căutarea muzicii favorite - una din cele mai populare căutări pe motoarele de căutare de pe internet. Acesta e un exemplu.

Un altul ar putea fi următorul: "Să intru şi pe Internet ca să-mi găsesc bibliografie pentru lucrare". Apoi, tot căutând, dă peste tot felul de site-uri; dă şi peste nişte cluburi de discuţii - "Ce fain, tocmai pe temele ce mă interesau pe mine!". Discuţii interesante, oameni interesanţi - "Intru şi eu în discuţii". Apoi: "Îmi place cum gândeşte cutare. Să-i trimit un mesaj". Şi, intrând în legătură unii cu alţii, iată-ne ajunşi în zona chat-ului.

Exemplele pot continua, dar o privire rapidă şi superficială asupra lor nu dezvăluie motivele prezenţei pe Net, ci doar modalităţile prin care omul ajunge să trăiască şi pe Net!

În fapt, modalităţile prin care omul ajunge să vieţuiască şi în realitatea virtuală a ciber-spaţiului sunt foarte variate, dar o analiză serioasă trebuie să pornească de la nevoile generale ale fiinţei umane, urmărind împlinirea lor (sau împlinirile pe care le aduc) prin mijlocirea Internetului.

B. Nevoile umane şi Internetul

Studiind posibilitatea unei scufundări totale în lumea virtuală şi a unei izolări totale de ori ce relaţie umană faţă către faţă, psihologul american John Suler J. Suler, Cyberspace Bubble. Full Immersion and f2f Isolation, March 2000. În The Psychology of Cyberspace , a analizat posibilitatea practică a unei asemenea tentative pornind de la nevoile umane, pe care le-a enumerat astfel:

a. physical needs (food, clothing, physical comfort)
b. mental and intellectual stimulation
c. sexuality
d. friendships and a sense of belonging
e. self-esteem (achievement and mastery)
f. love and romance
g. spirituality/religion

Într-un alt studiu J. Suler, op.cit., To Get What You Need. Healthy and Pathological Internet Use, March 1999 din acelaşi volum, Suler lasă deoparte nevoile fizice (hrană, îmbrăcăminte, adăpost, confort fizic etc.) - care, totuşi, în ultima vreme, pot fi împlinite prin e-commerce, comerţul electronic, şi face analiza după 6 puncte: (1) nevoile sexuale, (2) nevoia de alterare (modificare) a stării de conştiinţă, (3) nevoia de realizare şi de împlinire [combinată cu respectul de sine], (4) nevoia de apartenenţă (the need to belong), (5) nevoia de interacţiune cu ceilalţi (the need of relationships) şi (6) nevoia de actualizare a eu-lui şi de transcendere a sinelui.

1. Nevoile sexuale

Că sexul este de departe cel mai căutat topic (temă), item pe Net o dovedesc toate statisticile. Dar de asta se poate convinge oricine, dând o căutare pe termenul "sex" marile motoare de căutare (Google, Altavista etc.). Nici o căutare pe orice alt termen nu va întoarce atâtea rezultate ca aceasta pe sex...

Cei mai mulţi psihologi de azi îl plasează în capul listei ierarhiei nevoilor, tot aşa cum văzul este pus în capul listei ierarhice a simţurilor. Dar, după cum văzul, cu toată preeminenţa lui asupra celorlalte simţuri, este doar unul dintre simţuri în firea căzută şi omul trebuie să caute unitatea lui cu celelalte Cuvânt ascetic, 25 şi 29, în Filocalia românească, vol.1 , ei bine, tot aşa şi sexualitatea, cu toată eventuala ei preeminenţă asupra celorlalte nevoi, trebuie depăşită din singularitatea sa; mai mult, omul este chemat "să desfiinţeze în propria lui natură împărţirea în două sexe, printr-o viaţă fără patimă dusă după modelul arhetipului dumnezeiesc." Vladimir Lossky, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Ed.Anastasia, f.a., pp.136

Dar până la o discuţie spirituală, totuşi (în ciuda scandalului pornografiei pe Net), problema invaziei sexului online este una complexă, căci sexualitatea e legată nu doar de satisfacerea unei nevoi pur biologice, ci, de diferite maniere, ea este interconectată cu celelalte nevoi, sufleteşti, psihologice sau sociale.

2.Nevoia de modificare (alterare) a stării de conştiinţă

"Fiinţa umană simte o permanentă nevoie de a-şi testa conştiinţa - de a experimenta realitatea din perspective diferite. Urmărim această necesitate printr-o gamă largă de activităţi: meditaţie, droguri, sport, sex, artă. Unele mai productive decât altele. Visele sunt şi ele un mecanism interior necesar pentru realizarea acestor experienţe interioare legate de propria persoană, de alţii sau de lumea întreagă. Ele permit exprimarea părţii inconştiente, a proceselor primare de gândire ce oferă o perspectivă diferită asupra realităţii." Suler, op.cit., loc.cit.

3. Nevoia de realizare şi împlinire (combinată cu respectul de sine)

"Fiecare are o nevoie de bază, fundamentală de a învăţa, de a realiza, de a desăvârşi mediul său, precum şi de respectul de sine ce se naşte din aceste realizări. O teorie din psihologie afirmă că învăţatul merge mai bine dacă îţi oferi în schimb mici doze de satisfacţie din când în când. Computerele creează dependenţă tocmai pentru că realizează toate acestea într-un mod extrem de eficient şi satisfăcător. Te confrunţi cu o problemă sau cu un program nou de calculator, investighezi, cauţi soluţii, în final înţelegi - iar computerul face pentru tine lucruri clare şi concrete pe care înainte nu le obţineai de la el. Provocare, experiment, putere, succes. Iată o formulă foarte motivantă care îi determină pe oameni să-şi dorească să ştie şi să facă tot mai mult." Ibidem

Această nevoie de "a face" ajunge de multe ori o urgenţă de "a face". Pentru un creştin însă "Dumnezeu este începutul, mijlocul şi sfârşitul oricărui bine" Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească, 2, în Filocalia românească, vol. 1 , astfel că recomandarea este ca "orice plănuire a ta să o începi cu Cel ce este începutul a tot binele [adică cu rugăciune, n.n.], ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gând să faci". Ibidem,5 Devierea nevoii de a realiza prin supralicitarea ei, face ca chemării rugaţi-vă, rugaţi-vă, rugaţi-vă şi apoi faceţi Esenţa mesajului Sfintei Fecioare din 25 septembrie 1994, la Medjugorje să i se opună în practică tendinţa de "a face, a face, a face"şi apoi să ne rugăm (dacă mai avem timp!). Don Angelo, în Ecou din Medjugorje, nr.115, noiembrie 1994

Mecanismul distrugător al lui "a face, a face, a face", spune Părintele Paisie, este că din cauza multelor lucruri pe care omul vrea să le facă în acelaşi timp, apare nervozitatea, multele griji şi tulburarea, şi omul îşi pierde liniştea interioară Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte I - Cu credinţă şi cu dragoste pentru omul contemporan, cap. 5 şi nu mai pricepe dragostea lui Dumnezeu; iar prin oboseala şi împrăştierea ei îndepărtează trezvia şi sălbăticeşte sufletul, astfel că un asemenea om nu numai că nu se mai poate ruga, dar nici să cugete nu poate, nici să acţioneze cu chibzuinţă şi, ca urmare, acţiunile lui nu sunt corecte. Astfel, Părintele Paisie recomandă ca "Mâinile şi picioarele să le daţi la muncă - iar când munca e complexă, şi mintea trebuie să fie puţin absorbită -, dar inima nu!" Şi explică:

"Sunt unii care toată ziua se preocupă cum să facă bine o treabă, dar nu se gândesc deloc la Dumnezeu. Să nu ajungem acolo. Să folosiţi mâinile şi picioarele la muncă, dar să nu lăsaţi mintea voastră să se depărteze de Dumnezeu. Să nu vă daţi toată fiinţa, toată puterea dimpreună cu inima voastră celor materiale. În felul acesta omul devine închinător la idoli. Pe cât puteţi, nu vă dăruiţi inima treburilor; mâinile şi mintea - da. Să nu vă daţi inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare - fiindcă după aceea cum va sălta inima pentru Hristos? Când e inima la Hristos, atunci şi treburile se sfinţesc, există o continuă odihnă sufletească lăuntrică, şi un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneţi inima în valoare; să n-o risipiţi. Dacă inima se va risipi la multe lucruri fără însemnătate duhovnicească, nu are putere după aceea să se îndurereze pentru ceea ce se cuvine să o doară. [...] În ce fel este absorbită mintea? - Diavolul o droghează cu «morfină»!! El fură inima prin iubirea de sine. Atunci când inima este dăruită lui Dumnezeu, cugetarea va fi şi ea la Dumnezeu, iar mintea la treabă." Ibid., pp. 174-175

Şi îndeamnă:

"Ia aminte să nu-ţi risipeşti puterile tale preţioase în griji de prisos şi în lucruri deşarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Aşa te oboseşti şi trupeşte, şi mintea ţi-o împrăştii fără rost, iar după aceea, îi dai lui Dumnezeu oboseala şi căscăturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain. În mod firesc, şi starea ta lăuntrică va fila fel ca starea lui Cain, cu nelinişte şi oftaturi pe care ţi le va pricinui aghiuţă, care va fi alături de tine. Să nu risipim fără rost rodul, miezul puterilor noastre, lăsând după aceea cojile pentru Dumnezeu. Grija trage toată măduva inimii şi nu lasă nimic pentru Hristos. Dacă vezi că mintea ta fuge mereu şi se duce la trebuiri etc., trebuie să înţelegi că nu mergi bine şi să te nelinişteşti. căci te-ai îndepărtat de Dumnezeu. Să înţelegi că eşti mai aproape de lucruri decât de Dumnezeu, de zidire decât de Ziditor. Ibid., pp. 178-179

4. Nevoia de apartenenţă

"Cu toţii avem nevoie de contacte interpersonale, de recunoaştere din partea semenilor şi de un sens al apartenenţei (sense of belonging). Ca oameni, instinctiv dorim să ne aflăm în locuri în care suntem cunoscuţi. Această percepţie a identităţii personale (sense of self) se bazează pe cunoaştere şi afirmare în raport cu ceilalţi. Şi fiindcă ciber-spaţiul oferă multe şi variate grupuri în care te poţi integra, el are capacitatea de a satisface nevoia oricui de apartenenţă la un grup cu concepţii similare." Suler, op.cit., loc.cit.

Pe această nevoie de bază a omului se bazează varietatea ciber-cafenelelor tematice de pe internet. Între cluburile Yahoo! de limbă română (zona care ne interesează cel mai mult aici), clubul "Religie-Teologie-Spiritualitate" este unul din primele ca mărime Cu peste 150 de membrii în august 2001 şi activitate, dar lui îi urmează alte câteva zeci de cluburi tematice sau regionale (!), după cele mai variate interese ale oamenilor.

**5. Nevoia de interacţiune cu ceilalţi (*the need of relationships***)

"Aproape toate activităţile din ciber-spaţiu - spre deosebire de cele din viaţa reală - se adresează unei nevoi umane primare: nevoia de a interacţiona cu ceilalţi oameni. Mai mult decât o autostradă informaţională, Internetul este un puternic domeniu social. Tocmai acest gen de oportunităţi sociale sunt cele care determină cel mai mult utilizarea excesivă a internetului." Suler, op.cit., loc.cit.

Spuneam în subcapitolul "Comunicarea - componenta principală" că principiul «exterior» pe care se bazează aceste ciber-cafenele este nevoia de dialog, de comunicare a omului. Acesta este, fără îndoială, şi motivul principal al prezenţei pe Net. Cu o observaţie: O nevoie, câtă vreme e una adevărată, poate să tot crească, dacă e stimulată. Nevoia de comunicare a fost crescută şi a crescut de-a lungul timpului, de-a lungul istoriei. Internetul se înscrie şi el pe acest traiect ascensional al comunicării, mai ales că are şi câţiva aliaţi foarte serioşi: fascinaţia (pe care toţi utilizatorii lui o recunosc) şi puterea instrumentului, din ce în ce mai bine pus la punct, mai intuitiv şi mai ales având această proprietate că folosirea lui îl recreează cumva, îl face şi mai puternic. Instrumentele de comunicare instantanee, ca Yahoo Messenger-ul, sunt concepute ca interactive, astfel că producătorul are în permanenţă un feed-back direct sau indirect cu utilizatorul, aflând nevoile şi dorinţele lui, şi putând astfel să îmbunătăţească permanent instrumentul prin simple şi foarte la-ndemână upgrade-uri

6. Nevoia de actualizare a eu-lui şi de transcendere a sinelui

"În vârful ierarhiei lui Maslow se află nevoia de actualizare a eu-lui. Această necesitate le include pe multe altele aflate pe treptele inferioare - nevoia de împlinire a relaţiilor interpersonale, de exprimare a propriei persoane, nevoia de satisfacere intelectuală şi artistică printr-o abordare de succes a lumii din jurul nostru. Auto-actualizarea e calea de dezvoltare a persoanei către statutul de individ unic. E procesul inerent de realizare şi cultivare a potenţialului interior, înflorirea"adevăratei identităţi." Suler, op.cit., loc.cit.

C. Motivele speciale ale prezenţei tinerilor/ adolescenţilor pe Internet

Cum principalii utilizatori ai internetului (mai ales în zona "comunicării între", cum am numit-o) sunt tinerii, să spunem şi că statisticile arată că tinerii caută pe net mai ales loisir, adică feluritele modalităţi de a-ţi petrece timpul liber, dintre care favorite rămân chat-ul (în România încă mai mult pe canalele IRC, dar în occident pe ICQ şi Yahoo!Messenger Cu tendinţa evidentă şi accentuată (permisă de o tehnologie încă nepusă la punct în România) spre chat-ul audio şi chiar video ) şi video-game-urile. Urmează apoi utilizarea email-ului. Apoi căutarea de muzică, de sex (pornografia e pe net atât de scandalos de facilă) şi de programe free, de bibliografii (sau lucrări de-a gata) etc. Iar apoi celelalte mici lucruri - ce pot fi uneori sarea şi piperul - care se adaugă la acestea: ştiri, rezultate sportive, meteo (toate de ultimă oră, se înţelege).

Marile portaluri internet au şi venit prompt în întâmpinarea acestor "nevoi", de o manieră foarte atrăgătoare. Pe Yahoo!, de exemplu, poţi să-ţi accesezi imediat o pagină personalizată cu tot ce te interesează: email (îţi spune câte noi mesaje ai), cluburile din care faci parte (îţi afişează cele mai noi mesaje din cluburi tale), ştiri (titlurile ştirilor din domeniile care te interesează), meteo (din zonele care te interesează) etc. - toate aceste setări ale domeniilor tale de interes le faci o singură dată, la prima accesare, de obicei, ca apoi să ţi se pună la îndemână toate aceste informaţii, imediat ce intri în contul tău de Yahoo! Oferta este realmente atractivă, încât unii utilizatori ai internetului au şi renunţat la privitul la TV.

Pentru a identifica şi înţelege mai profund motivaţiile şi necesităţile unei prezenţe atât de pregnante a tinerilor pe tărâmul mirific al ciber-spaţiului, să luăm în considerare următoarele principii (primare şi familiare) de psihologie a adolescenţilor După acelaşi J.Suler, op.cit., cap. Adolecents in cyberspace :

1. Experiment de identitate şi explorare

Adolescenţii se luptă să-şi descopere adevărata identitate. Ca noi toţi de altfel, pentru că acest proces durează cât trăim, dar la adolescenţi, aflaţi pe punctul de a pleca de acasă şi a-şi gestiona singuri viaţa, are o importanţă (intensitate) deosebită. Ce fel de om sunt? Ce vreau sa fac cu viaţa mea? Ce fel de relaţii îmi doresc? - Întrebări dificile la care unele răspunsuri pot fi găsite în ciber-spaţiu.

2. Intimitate (dar) şi apartenenţă

Pe timpul adolescenţei oamenii experimentează intens diverse tipuri de relaţii, în special cu sexul opus. Ei caută prieteni şi noi grupuri unde pot avea un sentiment de apartenenţă. Toate aceste legături devin parte a explorării propriei identităţi. Pe internet există o gamă aproape nelimitata de oameni şi grupuri cu care să poţi interacţiona - tot felul de indivizi şi grupări cu fel de fel de personalităţi, biografii (trecut) şi interese.

3. Separare de părinţi şi familie

Adolescenţii îşi caută o identitate proprie, iar căutarea de relaţii şi grupuri e strâns legată de dorinţa de a se separa de părinţi şi familie. Îşi doresc să fie independenţi pentru a face ceea ce vor. E un proces incitant iar ciber-spaţiul e un loc la fel de incitant, numai bun pentru satisfacerea dorinţelor de explorare - aventură cu atât mai savuroasă când ştii că părinţii nu cunosc aproape nimic despre internet! (Your Family and Cyberspace - A Statement of U.S. Catholic Bishops, Issued by National Conference of Catholic Bishops/United States Catholic Conference, 16 June 2000 Pe de altă parte, adolescenţii sunt un pic speriaţi de procesul de separare/individualizare. Există nişte avantaje când te poţi baza pe mama, tata şi vechiul tău statutt Un lucru atrăgător la internet - şi probabil unul din motivele pentru care adolescenţii sunt atraşi de acesta - constă în faptul că are capacitatea de a stinge (gestiona) aceasta ambivalenţă (scizională psihic şi creatoare de tensiuni), conferind un sentiment de eliberare. Vrei să întâlneşti noi oameni, să faci lucruri interesante, să explorezi lumea? Vrei totuşi să stai şi acasă? Poţi să le faci pe amândouă pe internet!

4. Evitarea frustrărilor

O veche teorie legată de adolescenţă susţine că e o perioadă de "furtuna şi stres". Poate sună puţin melodramatic, dar anii adolescenţei pot fi cu siguranţă o dificilă şi frustrantă perioada a vieţii. Presiuni din partea şcolii, familiei, prietenilor. Ce te faci cu toate aceste frustrări, mai ales cu reacţiile (manifestările) sexualizate şi / sau agresive, atunci când hormonii ţi se urcă la cap? Ai nevoie să le verşi (direcţionezi) undeva. Bun venit în anonimat, e uşor să intri şi să ieşi (easy to duck-in-and-out) în lumea virtuală!

D. Nevoi-rezultantă

În încheierea acestor analize a împlinirii nevoilor umane pe internet, să observăm că aceste nevoi se întrepătrund, încât s-ar putea vorbi de «nevoi-rezultantă», sau de multe alte nevoi pe care psihologii le pun pe trepte sau niveluri inferioare într-o piramidă mai complexă a nevoilor umane. Din acest motiv, o analiză nu va fi niciodată suficient de cuprinzătoare.

Revenind deci la întrebarea de la care am plecat, motivele prezenţei pe net sunt complexe şi foarte variate, şi pot fi, mai mult sau mai puţin, descompuse şi analizate în raport cu nevoile umane şi împlinirea lor pe net, cu ajutorul instrumentelor computerului şi ale reţelei.

E. Mini-ancheta „Ce căutăm pe Net?”

O anchetă personală în câteva din cluburile Yahoo!, efectuată în 1999-2000 şi lansată prin întrebarea "Ce căutăm aici?", însoţită de câteva cuvinte explicative (atât întrebarea cât şi răspunsurile au fost publice, deschise oricui), ne oferă şi răspunsuri "metafizice". Prezentăm mai jos câteva dintre ele, cu următoarele precizări: (1) nick-urile respondenţilor sunt nick-urile lor reale, (2) toate persoanele care au răspuns astfel au pregătire superioară, (3) deşi întrebarea a fost pusă în aceeaşi formă şi într-un club creştin de limbă engleză, răspunsurile acolo au fost mai puţin metafizice, (4) am lăsat răspunsurile în forma exactă în care au fost ele date pe cluburile unde am făcut ancheta (pentru ca cititorul nostru să-şi facă o ideea şi asupra acestui punct, adică asupra unui anume stil de a scrie):

V. CIBER-RELAŢIA

1. Generalităţi

Ca observaţie generală, frecventarea acestor ciber-cafenele (generic vorbind, pentru toate tipurile) conduce la închegarea unor ciber-relaţii, a unor relaţii care aduc mai departe, desigur, nevoia / necesitatea continuării lor; unde? - în general în acelaşi loc.

Analiza urmăreşte tocmai caracterul acestor ciber-relaţii.

Fără a aduce din start o viziune «pesimistă» asupra problematicii, să spunem că realitatea situaţiei "de pe teren" (din internet-café-urile României eliberate) arată ciber-spaţiul românesc ca unul al defulărilor, unul al dezlănţuirilor şi înlănţuirilor.

Iar experienţa unei alte «eliberări», cea a anului 1968 arată, astăzi (doar astăzi, din păcate), că dezlănţuirile şi înlănţuirile nu fac altceva decât să-i ducă pe copiii celor în cauză în cabinetele de psihiatrie şi pe paturile / fotoliile psihanaliştilor: o statistică foarte exactă arată că 80% din pacienţii cabinetelor de psihiatrie de astăzi în Franţa sunt copiii generaţiei dezlănţuite în '68! Părintele Amédée şi Dominique Megglé, Monahul şi psihiatrul. Convorbiri despre fericire, Ed.Christiana, Bucureşti, 1997, p.111 Atunci, în revoluţiile «eliberatoare» (eliberare sexuală, eliberare de Dumnezeu, eliberarea de interdicţii ["il este inderdit d'interdire"], eliberarea de realitate în favoarea visului, a imaginaţiei ["L'imagination au pouvoir"] etc.) din '68, s-au întâmplat mai multe lucruri exemplare pentru studiul de faţă:

Eros-ul "Să vă iubiţi unii pe alţii [precum Eu v-am iubit pe voi]" devine eros-ul deviat şi deviant: "Să vă iubiţi unii peste alţii!" (slogan la vremea respectivă) - Acest lucru a fost posibil tocmai pentru că diferitele înţelesuri ale termenilor de eros-iubire-dragoste nu sunt complet separate unu de altul. "Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru şi spurcă pe om." (Marcu 7, 21-23) . Deci diferitele rele ies la suprafaţă din fluviul de rău ce curge pe dinăuntru. Dar şi binele şi eros-ul după acelaşi principiu: "Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune [pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele]." (Luca 6, 45). Şi Simone Weil zice: "În viziunea lui Platon, iubirea trupească este o imagine degradată a adevăratei iubiri. Iubirea omenească castă (fidelitatea conjugală) îi este o imagine mai puţin degradată. Ideea de sublimare nu putea să apară decât în stupiditatea contemporană." Simone Weil, Iubirea (cap. din vol. La pesanteur et la grace), februarie 2001

Frica de Dumnezeu dispare (pentru că "Dumnezeu a murit") şi fobiile nu mai sunt înfruntate spre a fi înfrânte, ci ascunse în vis, înecate în drog etc.

Foamea ca:
- devorare sexuală: în primul rând, a celuilalt
- reacţie defulator-compulsivă: obezitatea în Occident
- devorare a persoanei în societatea de consum: omul este o marfă sau o cumpărătură ce trebuie exploatată la maximum Şi atunci când omul are un week-end liber sau are concediu, el nu primeşte acestea pentru el însuşi, pentru binele lui, ci tot din calcul economic, ca după aceea să poată lucra mai bine, că doar am investit în el!

Logosul suferă o degradare:

"Există o degradare.
La început e Cuvântul. Logosul.
Oamenilor li se hărăzeşte a cuvânta.
Cuvântul se degradează în vorbă.
Vorbele se prefac în şabloane automate. Aceasta e faza decăzută a lozincii.
Vorbăria nu mai e decât zgomot de fond. Iar lozinca - lavă îngheţată - transmite minciuna în stare stabilă, congelată." Nicolae Steihardt, Jurnalul fericirii, Ed.Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p.51

2. Un punct de vedere şi patru "principii psiho-filosofice": Erosul, Frica, Foamea, Logosul.

(1) Erosul

În lipsa unei discuţii asupra unor lucruri serioase din aceeaşi sferă de interes - care ar putea să ducă încetul cu încetul la o adevărată [ciber-]relaţie -, se produce angrenarea într-un anume soi de dialog direct-murdar sau sugerator (un singur exemplu: X zice: "Ce faci?"; Y răspunde: "Mă uit între picioare"; apoi, după o clipă, completează: "Între picioarele mesei, bineînţeles...") defulant sexual: un soi de flirt neuronal pe limbaj erotic. Părintele american John Mack, într-un comentariu al Scării sfântului Ioan (volum în curs de apariţie la Editura Teognost din Cluj-Napoca)

Aceasta nu este o "proiecţie a răului" a autorului analizei, ci o realitate de fiecare zi în sutele de internet-café-uri din ţara asta, unde discuţiile de acest gen pe IRC fac cu adevărat ravagii.

(2) Frica

neîncrederea;
suspiciunea (teama că ai putea fi înşelat, minţit; şi, ca urmare, de cele mai multe ori, graba de a înşela, minţi, ascunde primul);
deghizare (sub mai multe măşti; de exemplu, a se da drept de alt sex sau / şi vârstă)
dedublarea (folosirea unuia sau a mai multor nick-uri, uneori în paralel, în acelaşi timp);

Poate să stea în legătură cu Erosul şi să fie o frică de a fi deconspirat ca cine sunt eu cu adevărat (mă rog, o faţă a mea, pe care în general mi-o ascund, chiar şi de mine însumi).

Manifestarea altor frici şi angoase, specifice persoanei în cauză: probleme din familie, probleme în relaţia reală cu prietena / prietenul, statut social ce presupune prudenţa etc.

Stă în legătură cu ego-ul, adică nu doar stare sufletească, educaţie, principii, trăsături psiho-genetice, ci şi o frică de deconspirarea ego-ului.

(3) Foamea

Persoanele care comunică în felul acesta nu sunt sub această «zodie», încât rămân formele simbolice sau eufemistice:

Devorarea, ca Foame în forma ei excitată şi favorizată de întunericul anonimatului
Devorarea dialogului, îmbuibarea cu dialog
Devorarea informaţiei
Devorarea celuilalt, sau a ceea ce oferă celălalt

(4) Logosul

Înseamnă avansarea prin hăţişul celor trei până la ciber-prietenie şi prietenie. Nu trebuie prea mult analizate (sau psihanalizate) lucrurile, ci mai degrabă trebuie urmărite nişte principii şi poate nişte semne. Ciber-persoanele trebuie tratate ca persoanele din viaţa de zi cu zi: pe om să-l iei cum e (Părintele Arsenie Boca şi Părintele Teofil Părăian). Aşa şi noi - pe noi înşine şi pe ceilalţi să-i luăm aşa cum sunt. Sigur, în cadrul zicerii lui Steinhardt: Seilliere: nu optimism psihologic (omul e bun aşa cum este) şi pesimism moral (nu-i cereţi să se îmbunătăţească) - cum vor naturiştii - ci pesimism psihologic (omul nu e bun) şi optimism moral (poate fi îmbunătăţit de morală şi de religie.) N. Steinhardt, Jurnalul, ed.cit., p. 324

3. Starea şi evoluţia, elementele şi caracteristicile ciber-relaţiei

Contractarea unei ciber-relaţii

Modalităţile concrete de contractare a unei ciber-relaţii (nu neapărat M-F Cum starea generală a relaţiilor este mai bună în România decât în Occident (încrederea mai bună şi mai puţine frici: SIDA, droguri etc.), ei bine, relaţiile diadice m-f sunt mai pronunţate şi mai curajoase aici , ci şi M-M sau F-F) diferă semnificativ în funcţie de locul unde se întâmplă acest lucru.

Cine intră pe reţelele IRC e clar că intră pentru chat şi ciber-relaţii, pentru că asta e «specialitatea» IRC-ului. Problema canalele de tip IRC româneşti e că majoritatea lor sunt generale, unde se sporovăieşte şi se pierde vremea, ceea ce desigur nu poate fi recomandat şi nu poate fi, în principiu şi cu excepţiile de rigoare, un punct de plecare pentru o ciber-relaţie serioasă. Analiza fenomenului conversaţiilor online pe IRC este făcută de creatorul acestei reţele, finlandezul Jarkko Oikarinen, el însuşi un fost ciber-dependent. El descrie IRC-ul ca un mijloc de conversaţie sincronă care vrăjeşte, acaparator, vector al unei false socializări

Indirect - adică nu prin programele specializate de comunicare (Yahoo!Messnger-ul şi ICQ-ul permit căutarea partenerilor după diferite criterii) -, se poate ajunge la o ciber-relaţie din zona navigării. Sunt bunăoară interesat de filosofie, trec din când în când printr-un ciber-club de discuţii tematice, văd cum răspund cei de acolo la anumite chestiuni, şi îmi zic: Îmi place cum gândeşte cutare - asta e premisa pentru o relaţie şi pentru o prietenie.

Găsirea şi alegerea partenerilor de chat

Pe IRC e un fel de loterie, de ruletă a persoanei cu care dialoghezi. Sigur, cineva ar putea zice, urmând lui Steinhardt (Jurnalul fericirii), că şi întâmplarea e selectivă!

În cluburi şi ciber-cafenele situaţia e un pic diferită, căci poţi vedea ce / cum gândeşte celălalt în anumite chestiuni. Aici, simplificând, e o piaţă, în toate sensurile: agora, piaţă de cumpărături, dar şi: omul ca şi cumpărătură.

De asemeni diferită e situaţia pe ICQ, unde se pot face căutări după hobby, după interese, după preferinţe literare sau spirituale, după vârstă etc. - de o manieră generală, după orice topic ce poate fi de interes pentru utilizator.

Mască şi identitate multiplă

Majoritatea utilizatorilor internetului au o anume prudenţă şi nu îşi folosesc numele real în chat-urile cu necunoscuţi. Masca poate avea valoarea ei, până la un punct. Pe de o parte, ea protejează slăbiciunea şi neputinţa utilizatorului; pe de altă parte însă, ea poate ajunge să protejeze şi să ascundă răul şi cele rele din om. De aceea, recomandările tuturor psihologilor comunicării pe internet e ca, în timp, măştile să cadă, să fie lăsate deoparte.

Una din problemele specifice ciber-cafenelelor şi comunicării live este folosirea identităţii multiple. Folosirea mai multor nick-uri în acelaşi timp, ca si "schimbarea sexului" sau a vârstei, reprezintă, de o manieră generală, nişte manifestări ale fricii. Dar nu exclusiv. Pot să existe si alte cauze şi motive: spirit ludic, histrionism, înclinaţii schizoide (cine nu le are, într-o măsură mai mare sau mai mică?), insatisfacţii pe planul realităţii, încercarea de defulare.

«Întunericul»

Întunericul care domneşte de cele mai multe ori între cei doi (până la un punct): nu tu formă, nu tu chip, nu tu voce (voice-chat-ul e încă o raritate, mai ales în România), nu tu inflexiuni ale vocii, nu tu gestică şi mimică (psihologii sunt de acord azi că în proporţie de 80-90% comunicarea este non-verbală, adică: limbaj gestual plus parametrii vocali [inflexiuni, intonaţie, ritm, înălţime şi volum sonor etc.] şi «energetici») - doar mesajul direct şi eventual cel subtextual al limbajului.

Comoditate

Într-o ciber-relaţie, dacă nu-ţi convine partenerul, poţi să închizi fereastra şi să-l ignori, pe când în realitatea adevărată eşti obligat, invitat la [să-ţi asumi] o anumită asceză, să-l suporţi pe celălalt când eşti faţă către faţă, să treci prin încercări împreună, singurele care consolidează relaţia (Trebuie să ajungi să mănânci un car de sare cu cineva ca să ajungi să-l cunoşti - zice proverbul românesc), şi o fac mai autentică.

Safe, no problem

E safe, zic americanii - E «sigură», e «curată»: nu implică murdărirea; nu SIDA; nu alte chestii...

Această superficialitate în privirea unei relaţii pătrunde cu putere şi în ţările mai tradiţionaliste (ca România).

4. Starea şi evoluţia, elementele şi caracteristicile dialogului

Îndrăzneala

În chat îndrăzneala e mult mai mare decât faţă către faţă (poate direct proporţională cu gradul de anonimitate).

Este o îndrăzneală din necunoaştere şi una din pierderea reperelor fireşti ale respectului (vârstă, poziţie socială etc.).

Mai este îndrăzneala ca neatenţie la cât îţi dă celălalt şi luare a mai mult După spusa proverbului: Îi dai un deget şi el îţi ia toată mâna dintr-un, finalmente, imbold egotic (greşită atenţie către sine).

Îndrăzneala pe chat e favorizată de o familiaritate înşelătoare - nu pseudo-familiaritate, pentru că într-o eventuală continuare a relaţiei faţă către faţă această familiaritate înşelătoare va favoriza totuşi evoluţia mai rapidă a ciber-relaţiei către prietenie.

Registrele de dialog

Obişnuinţa chat-ului aduce cu sine o uşurinţă de a trece prin diferite registre de dialog: de la registrul banal al dialogului despre vreme (cu valoarea lui ca liant de trecere spre alte discuţii, sau ca interval de depăşire a unor momente dificile sau fragile) şi până la registrul intimităţilor (favorizat de anonimat, de cele mai multe ori), trecând prin registrul hobby-urilor sau a loisir-ul, prin cel al problemelor familiale, ori prin cel al preocupărilor vizavi de ceea ce face omul în viaţă (student la o anume facultate, economist, avocat etc.).

Trebuie precizat că reţelele IRC favorizează chat-ul m-f (mele-femele): întrebare generală "a/s/l [age/sex/location]"; accent pe sex.

Joc, hârjoneală

Acestea sunt una din atracţiile dialogurilor pe chat: e fun - replici simpatice, poante, hârjoneală etc. Până la plictis

Intervenţia plictisului

replicile la plictis:
1. închiderea ferestrei mai mult sau mai puţin violent (plus schimbarea eventual a nick-ului);
2. ignorarea convorbitorului;
3. intrarea într-un dialog mai pestriţ;
4. intrarea într-un dialog mai serios.
plictis întro discuţie ca urmare a acediei ce determină unele persoane să stea mult pe mIRC şi chat-room-uri, sporovăind (asta înseamnă şi to chat şi omonimul lui francez causer)

Puseurile de seriozitate şi lucruri importante (grave) întro discuţie

spuse direct:
1. dar necontinuate (nu acum, poate altădată)
2. continuate (mai arareori)
spuse indirect, cu perdea, mai uşor sau mai greu de ghicit:
1. cu dorinţa ca celălalt să le prindă şi atât;
2. cu dorinţa ca celălalt să le prindă şi să replice într-un anumit fel;
3. cu dorinţa ca celălalt să le prindă şi să replice cum o replica el!;
4. cu dorinţa ca celălalt să nu le prindă (spuse cumva doar pentru sine, dar ca cu voce tare)
5. cu dorinţa ca celalalt să le prindă, dar să nu-şi dea seama: manipulare (39)

Mutilarea gramaticii, lexicului, topicii limbii române

Motivul? - creşterea vitezei comunicării (ICQ-ul face comunicarea pe măsură ce e scrisă, deci total live) face "necesară" apariţia «autostrăzilor lingvistice»: prescurtări (10x pentru thanks, mulţumesc; c u 2 pentru see you too etc.) lexic universal (deci de limbă engleză: site, "a posta" [un mesaj într-un club de discuţii], online, conectat la reţea), semne:

:-) sau :) pentru zâmbet;
:-)) sau :)) pentru râs;
:-( sau :( pentru trist;
:-(( sau :(( pentru plâng sau foarte trist;
;-) pentru tras cu ochiul;
:-| pentru plictis sau indiferenţă;
--<--<-@ pentru o floare; etc.

5. Negativele ciber-cafenelelor ciber-spaţiului

spaţiu pentru defulări
spaţiu pentru dezlănţuiri (extindere / expansiune şi dezlănţuire a instinctului)
spaţiu pentru înlănţuiri, iluzii, amăgiri, legări
spaţiu pentru «lacebun-ită» şi «je m'en fou-ită» Vezi Monahul şi psihiatrul

6. Dependenţa de net

Deviere tehnologică, consumerism, dependenţă

Internetul promovează unul din blestemele civilizaţiei moderne: devierea tehnologică, prin care tehnologia, creată ca să ne facă mai liberi, ne face în fond mai dependenţi, mai stăpâniţi de ea - căci "ceea ce te biruieşte, aceea te şi stăpâneşte" (II Petru 2, 19). Devierea tehnologică este legată de consumerism şi de încercările de a crea mai mult confort material, prin supralicitarea nevoilor. Rezultă ceea ce spune Părintele Sofronie de la Essex: "Confortul material aduce după sine inconfortul spiritual." Părintele Sofronie, Despre temeiurile nevoinţei (trad. de Ierom. Rafail Noica), Alba-Iulia, 1994 Ne trezim că suntem tot mai stresaţi folosind uneltele menite să ne facă liberi şi nu ştim ce se întâmplă, nu putem să ne explicăm, nu înţelegem! Le folosim şi mai mult, şi din stresaţi devenim dependenţi.

Netaddiction, cyberspace addiction, cyberaddiction

Cuvântul englezesc addiction (românescul adicţie e un barbarism, dar adjectivul adictiv a pătruns în limbă prin terminologia medicală) vine de la latinescul ad-dicere, care în dreptul roman însemna constrângerea prin trup: noţiune legată de sclavie, de atribuirea unei persoane fizice unei alte persoane pentru aşi sterge datoriile.

Dependenţa la net este încă o noţiune controversată şi greu de definit cu exactitate, dar de o realitate evidentă. Diferiţi psihologi, psihiatrii şi psihanalişti au analizat-o în ultimii ani Psihologul Kimberly S. Young, Ivan K. Goldberg, Jonathan Kendall, Lynne Roberts sau John Suler. , reuşind să dea câteva criterii ce definesc o constelaţie de simptome ce constituie semne de adicţie, de dependenţă la computer sau la internet.

stai conectat mai mult timp decât cel propus iniţial
lipsirea de conectare te face anxios, nervos, iritat
îţi scade randamentul la lucru
îţi scade apetitului pentru relaţiile «adevărate», faţă către faţă
se manifestă o răcire a relaţiilor din timpul zilei paralel cu înfierbântare (şi lungire) a celor din timpul nopţii [asta la cei care stau mult, noaptea]
ciber-relaţiile lungi (ca timp alocat pentru chat) te bântuie; cele de noaptea te bâbtuie ziua, iar cele de ziua te bântuie noaptea

Însă dependenţa (în general, şi în speţă dependenţa de net) "nu este doar consecinţa psihologică a unor fenomene declanşate de consumarea unor produse suscitând dependenţa, ci un mod particular de a rezolva o problemă a căror termeni de factori legaţi de personalitate, de o structură cognitivă şi de întărirea unei situaţii." Dan Véléa, Cyberaddiction et réalité virtuelle, în: Les dossiers de Carnet Psy. Internet, multimédia et santé mentale.

Adevărata conduită adictivă "traduce imaturitatea socio-afectivă care determină imposibilitatea de a-şi construi o identitate psiho-socială veritabilă, solidă. Situaţia e amplificată de coexistenţa unui sentiment de non-valoare a propriei persoane, de o non-recunoaştere. Persoanele dependente au sentimentul că sunt singure, izolate, incomplete în mod narcisiac, stare care le conduce la a investi şi la a acorda un potenţial narcisiac reparator - al angoasei lor predepresive - diferitelor obiecte şi situaţii care ar putea da naştere drept urmare la diferite conduite adictive. [...] Grupul internauţilor, sau al cyberienilor, încearcă să regăsească o familie ca mediu afectiv privilegiat, unde temele cosmice, erotice şi senzuale sunt preponderente."

Trei fascinaţii: ideea de comunitate, fantasmele, puterea

Aceste lucruri nu sunt «freudisme»! Dialogurile şi terapiile persoanelor dependente de net au făcut posibilă decelarea a trei aspecte predominante (în raport cu descrierile senzaţiilor resimţite):

ideea de comunitate - întâlnirea cu ciber-prieteni on-line;
fantasmele - adoptarea de noi personalităţi şi fanteziile sexuale;
puterea - accesul instantaneu la informaţie, precum şi către noi persoane, putere absentă în lumea reală.

Cauza primă - disocierea - şi soluţia salvatoare

Întorcându-se în cautarea unei prime cauze a dependenţei la net, Suler Suler, op.cit., The Integration Principle: Bringing the Worlds Together opinează că aceasta este o problemă care apare atunci când viaţa în ciber-spaţiu este disociată de viaţa faţă către faţă. Atunci activitatea lor în ciber-spaţiu devine o lume în sine, ce poate tinde să substituie sau să fie un refugiu din lumea reală.

Pe de altă parte, o sănătoasă folosire a internetului înseamnă integrarea faţă către faţă cu lumea ciber-spaţiului şi invers. Dezvoltarea acestui principiul mai jos, în subcapitolul "Principiul integrării".

Nivele ale dependenţei

În general, când vorbesc de ciber-adicţie, de dependenţa la net, autorii înţeleg o disfuncţie legată de psihic. Şi, cum ei nu tratează problema prin prisma antropologiei creştine, se opresc aici.

Psihiatrilor (ca Young K.) le place să vorbească despre ciber-dependenţele severe; psihologii (ca Suler J.) au tendinţa să relativizeze un pic discuţia în analize a ciber-dependenţelor mai puţin severe.

Există însă şi o optică a teologului, a duhovnicului. În capitolul "Nevoile umane şi Internetul", în subcapitolul dedicat nevoii de realizare şi împlinire, am văzut opinia unui mare duhovnici contemporan - Părintele Paisie Aghioritul. Părintele spune:

Mâinile şi picioarele să le daţi la muncă - iar când munca e complexă, şi mintea trebuie să fie puţin absorbită -, dar inima nu! Pe cât puteţi, nu vă dăruiţi inima treburilor; mâinile şi mintea - da. Să nu vă daţi inima lucrurilor stricăcioase, nefolositoare - fiindcă după aceea cum va sălta inima pentru Hristos? Când e inima la Hristos, atunci şi treburile se sfinţesc, există o continuă odihnă sufletească lăuntrică, şi un astfel de om simte adevărata bucurie. Să vă puneţi inima în valoare; să n-o risipiţi. Dacă inima se va risipi la multe lucruri fără însemnătate duhovnicească, nu are putere după aceea să se îndurereze pentru ceea ce se cuvine să o doară. În ce fel este absorbită mintea? - Diavolul o droghează cu «morfină»!! El fură inima prin iubirea de sine. Atunci când inima este dăruită lui Dumnezeu, cugetarea va fi şi ea la Dumnezeu, iar mintea la treabă. Schitul Lacu, Sf. Munte Athos, 2000, pp. 174-175

Părintele Paisie

Vedem astfel că există mai multe nivele ale dependenţei:

un prim şi mai fin nivel, cel al unei dependenţe duhovniceşti, dacă ni se permite sintagma
urmează apoi dependenţa de la nivelul psihic (spre care înclină mai mult Suler)
finalmente, şi cea mai gravă stare, dependenţa psihică alunecă într-o dependenţă severă, până în cele fizice, când patima se înstăpâneşte desăvârşit asupra omului şi el ajunge, cum zic Părinţii, carnal şi în cele sufleteşti.

7. Părţi pozitive ale ciber-relaţiei

Eliminarea fazei epidermatice a relaţiei

Urâţenia-frumuseţea fizică, vocea plăcută sau enervantă etc., sunt tot atâtea epidermatisme care într-o primă etapă cel puţin şi din cauza neputinţei omeneşti, defavorizează profunzimea unei relaţii. Eliminarea acesteia favorizează descoperirea părţii frumoase, interesante, autentice din fiecare.

Revelarea părţii ludice şi inocente din fiecare

Favorizează ieşirea la iveală a părţii ludice şi inocente din fiecare, părţi în genere inhibate la oamenii de azi.

Totuşi: exprimarea, în lipsa gesticii, mimicii etc. şi a prezenţei explicatorii este uneori confuză sau oferă mai multe sensuri, pe care receptorul le primeşte în funcţie de starea de spirit. Necăjitul aduce ceartă - zice proverbul. Astfel, mesajele celuilalt capătă reverberaţii diferite, în funcţie de starea interioară, şi deci neconforme cu realitatea intenţiei sau a situării celuilalt - ceea ce conduce inevitabil la o imagine greşită vizavi de celălalt. Iar o imagine falsă este deja un fetiş!

8. Salvarea ciber-relaţiei

Deconspirarea

Deconspirarea numelui, a adresei chiar, a ce şi unde lucrezi (cu grijă, totuşi) preschimbă toată ciber-relaţia: niciodată nu va mai fi ca înainte. Sigur, asta presupune trecerea barierei de neîncredere, dar şi curajul de a fi ceea ce sunt, de a fi unul singur, şi nu o persoană schizoidă (ceva în viaţa de zi cu zi, altceva pe net).

Principiul integrării

"Distincţia între folosirea sănătoasă şi cea excesivă a internetului este iluzivă", zice Suler. Suler, op.cit., Bringing Online and Offline Living Together. The Integration Principle (ianuarie 2000) Şi se întreabă retoric: A fost Einstein dependent de fizică, sau Picasso de pictură? El este îngăduitor şi găseşte, tipic american, nişte părţi pozitive în anumite "preocupări nesănătoase". Sigur, "în adevăratele dependenţe patologice, scala este depăşită". Vedem astfel că Suler lasă "adevăratele dependenţe patologice" psihiatrilor (este ceea ce am numit mai sus, în capitolul "Nivelele dependenţei", dependenţe severe) şi preferă să dea o soluţie în dependenţele nivelului psihic: "Poate singura bună metodă de a face distincţia între o sănătoasă şi o patologică folosire a internetului este cea legată de ceea ce eu numesc principiul integrării" Ibidem : Folosirea Internetului devine patologică atunci când este disociată de viaţa personală reală. Din contră, integrarea vieţii online vieţii reale şi integrarea vieţii reale în viaţa online, reprezintă o folosire sănătoasă a internetului.

Concret, iată cinci din recomandările lui Suler:

Spune ciber-prietenilor (cu care vrei să adânceşti relaţia) despre viaţa ta reală: lucru, familie, hobby-uri etc.
Spune prietenilor din viaţa reală (şi familiei) despre viaţa şi activitatea ta online. Ei te cunosc cel mai bine şi pot să-ţi ofere un feedback valoros.
Întâlneşte-te, la un anumit moment, cu ciber-prietenii cu care deja ai o relaţie serioasă şi vrei să o continui şi să o adânceşti. Această recomandare este făcută adulţilor (studiile arată că cei mai mulţi ciber-dependenţi sunt persoane între două vârste), şi într-o anumită măsură adolescenţilor mari
Cu prietenii, colegii şi familia din viaţa reală întâlneşte-te şi online.
Fii tu însuţi atât online cât şi offline; poată-te la fel, uneşte obiceiurile şi purtările din online şi offline într-una singură.

Ieşirea din dialecticile amăgire-dezamăgire, legare-dezlegare, «cântare»-descântare

Firescul, naturalul şi sănătatea unei ciber-relaţii creşte, cum am văzut, odată cu scăderea anonimităţii. Lucru normal, pentru că măştile, deghizăreala şi întunericul anonimatului favorizează arătarea, ieşirea din subterană a unor feţe ascunse ale omului (uneori surprinzător de ascunse chiar pentru persoana însăşi) provocând la defulare (defulare în raport cu ceva şi defulare în raport cu cineva).

Ar putea fi acest spaţiu al defulărilor o cale spre sublimare? De ce nu?! - cu o condiţie: să nu fie un spaţiu pentru dezlănţuiri şi înlănţuiri.

Ieşirea din dialecticile amăgire-dezamăgire, legare-dezlegare (din urzeala interdicţiilor şi a complexelor), «cântare»-descântare? - A des-cânta înseamnă desigur şi a scoate din lumea iluziilor (a «cântecului») şi a readuce la realitate, la lumea prozaică a vorbirii ne-ritmate, a bipedului cu picioarele pe pământ, pentru care cântul, poezia etc, reprezintă soluţia intermediară notată de Mihail Şora în Dialogul interior: "mersul în vârful picioarelor." N. Steinhardt, Călătorie spre mine însămi, nota 3, p.256 Psihanaliza (analiza) îl pune pe pacient în situaţia de a-şi cunoaşte complexul, de a-l scoate la lumină, de a-l da pe faţă şi a-l numi: demascare, numire, arătarea cu degetul.

Dar, pe chat, în măsura în care omul îşi practică complexele şi «întunericurile», nu e terapie:

"Nu avem experienţa binelui decât împlinindu-l.
Nu avem experienţa răului decât interzicându-ne a-l împlini, sau, dacă l-am împlinit, pocăindu-ne.
Când împlinim răul, nu îl cunoaştem, pentru că răul fuge de lumină." Simone Weil, La pesanteur et la grâce, cap. Le mal

9. Cyber-space, cyber-feeling: Discuţia asupra autenticităţii ciber-relaţiei

Principiile după care trebuie să judecăm o ciber-relaţie sunt acelaşi cu cele după care judecăm o relaţie din viaţa reală: întemeiere, consistenţă şi profunzime, tărie, durabilitate etc. La acestea s-ar mai putea adăuga: sănătoasă - lucru foarte concret, după cum am văzut în capitolele dedicate dependenţei la net şi "principiului integrării".

Sănătoasă

O ciber-relaţie se înscrie deci pe o cale sănătoasă atunci când partenerii aplică "principiul integrării" vieţii offline şi online (paza de dependenţa la nivelul psihic)

Tot în acest sens, ea este pe o cale sănătoasă când nu se lasă deviată (partenerii nu se lasă deviaţi) de imaginaţie, fantezii, fantasme, atunci când ei nu privesc comunităţile online din care fac parte ca substitutive celor offline, atunci când nu se lasă seduşi de (pseudo-)puterea informaţiei ce o oferă ciber-spaţiul (paza de dependenţa severă).

În fine, ciber-relaţia se înscrie pe o cale sănătoasă duhovniceşte când, pe lângă cele de mai sus, ea este ferită grăirea în deşert şi de acaparare de la cele mai importante.

Întemeiere

Temelia a unei relaţii este potrivirea firească a partenerilor (temperament, caracter etc.). Apoi: preocupări comune, interese comune, simpatii (şi antipatii) comune. În fine, şi managementul diferenţelor este foarte important, chiar dacă în mod misterios, în temeluirea unei relaţii.

Consistenţă şi profunzime

Consistenţă şi profunzime înseamnă că (ciber-)relaţia nu este apă de ploaie, nu este fum pe care îl risipeşte vântul. Ea devine cu atât mai profundă cu cât omul se deschide mai mult, cu cât mai liberă de măştile noastre cele de toate zilele.

Tărie

O relaţie nu este întărită, dacă nu este încercată: "ca aurul în topitoare", zice Scriptura. Cele ce probează sunt: lipsa şi încercările (greutăţile, neînţelegerile, divergenţele etc.). Pe Net, în lipsa acestora, nu e exclus a avem adeseori de-a face cu nişte focuri întreţinute cu paie (vorbăreală şi alte lucruri care s-ar consuma uşor în focul încercărilor).

Durabilitate

Ca şi în viaţă, ciber-amicii/prietenii de durată sunt dintre cei cu care am anumite afinităţi, anumite preocupări comune. Acest început bun, trecut prin încercări, duce la adevărata prietenie, care nu se strică niciodată. Părintele Teofil Părăian de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unul din marii duhovnici României de azi, zice că: "Eu îmi proiectez prieteniile în veşnicie". Iar celor care îşi strică prieteniile le zice: "Dacă de la un moment dat nu mai eşti prieten cu cineva cu care zici că ai fost până atunci, înseamnă că nu aţi fost prieteni niciodată!" O tragedie care «încununează» o minciună! Aceste prietenii sunt ca burdufurile cu vinuri vechi.

VI. ULTIMELE VORBE

Internetul nu mai este o joacă. Cu 150 milioane de utilizatori în 1999, 228 milioane în 2001 (statistică IDC) şi peste 250 milioane în 2002 (Datamonitor) După: Solveig Godeluck, Boom-ul neteconomiei, Ed.Coresi, 2000 , Internetul devine tot ce vrei! Este imoral şi nebuneşte să tratăm cu uşurătate problematica lui.

Viaţa de pe Net invadează tot mai mult minţile tinerilor (dar nu numai) din România Fiecare orăşel din România are la ora actuală mai multe internet-café-uri, ca să nu mai vorbim de marile oraşe. , şi prin ei viaţa noastră, a tuturor. Realitatea virtuală - în fapt reprezentare ale realităţii, ceea ce, desigur, nu o lipseşte de realitate! - invadează realitatea. Imaginarul şi fantasmele sunt mai mult decât oricând printre noi, indisociabile de real şi conjunctive cu el.

Se cuvine ca educatorii, psihologii şi teologii să se aplece cu mai mult interes (practic, nu «ştiinţific») asupra analizei vieţii online şi a interacţiunii ei cu viaţa de zi cu zi.

Studiul de faţă, început acum câţiva ani (când autorul lui tocmai scăpase de o ciber-dependenţă şi considera o datorie a scrie ceva despre aceste lucruri), este unul de început în România, şi are limitările, lipsurile şi scăderile lui. El nu e finit, dar este, există.

Mulţumesc mulţimii de (cyber-)friends care au contribuit la realizarea lui citindu-l şi dându-mi sugestii.

Alte site-uri de limbă engleză privind dependenţa la net:

Alte site-uri de limbă franceză privind dependenţa la net:

CATEGORII

ARHIVA