Credință și iubire

 

Cinstiți părinți, iubiți frați și iubiți credincioși, zilele trecute aminteam o întrebare pe care Domnul Hristos a pus-o în legătură cu credința, a pus-o unui om anume. Întrebarea "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?", întrebare pusă unui singur om sau despre care știm că a fost pusă unui singur om. Întrebarea aceasta Domnul Hristos o pune tuturor oamenilor, toți oamenii trebuie să răspundă la întrebarea dacă cred în Fiul lui Dumnezeu, toți oamenii, și cei care cred, și cei care nu cred vor fi întrebați despre aceasta.

Mai este în Sf. Evanghelie încă o întrebare în legătură cu întrebarea aceasta, deși pusă altui om și la o oarecare distanță în timp. Întrebarea pe care i-a pus-o Domnul Hristos Sf. Apostol Petru după ce Domnul Hristos a înviat din morți, odată pe când Se găsea împreună cu 7 ucenici ai Săi între care și Sf. Apostol Petru, la marea Tiberiadei, lacul Ghenizaret. Era după Învierea Domnului Hristos, Domnul Hristos a făcut o minune cu prilejul acela, o pescuire minunată, alta decât cea relatată de Sf. Evanghelist Luca, și în împrejurarea aceea Domnul Hristos, după ce au mâncat ucenicii, l-a întrebat pe Sf. Apostol Petru: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine mai mult decât aceștia?" La această întrebare Sf. Apostol Petru a răspuns: "Da Doamne, Tu știi că Te iubesc". L-a întrebat și a doua oară "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?" Și a răspuns din nou Sf. Apostol Petru: "Da Doamne, Tu știi că Te iubesc". Și l-a întrebat și a treia oară: "Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu pe Mine?" Și în fața celei de-a treia întrebări Sf. Apostol Petru s-a întristat, s-a mâhnit. Poate și-a adus aminte de întreita lui lepădare, poate s-a gândit la altceva, nu avem de unde să știm, știm doar că Sf. Apostol Petru s-a întristat și a răspuns hotărât: "Da Doamne, Tu știi toate, Tu știi că Te iubesc" (Ioan 21, 15-17). A răspuns: chiar dacă nu Ți-aș răspunde cu cuvântul, Tu îmi cunoști inima, inimă iubitoare față de Tine, Tu știi că Te iubesc.

E o bucurie pentru noi că această împrejurare a fost cuprinsă în Sf. Evanghelie. Căci dacă nu ar fi fost cuprinsă în Sf. Evanghelie nu ar fi ajuns până la noi. Nu ne privește pe noi, îl privește pe Sf. Apostol Petru, dar putem învăța și noi. Când fac o paranteză la predicile pe care le spun, nu le spun oamenilor că fac o paranteză, căci nu știu ce e asta, zic: acum fac un ocoliș. Și acum fac un ocoliș. Și anume, vreau să pun în atenție un lucru în legătură cu această întrebare: "Mă iubești tu pe Mine mai mult decât aceștia, Mă iubești tu pe Mine?". Că această întrebare, pusă de Domnul Hristos Sf. Apostol Petru, ne-o pune Domnul Hristos și nouă. De fapt o pune tuturor oamenilor care cred în El. O pune tuturor pentru că, deși îl privește în special pe Sf. Apostol Petru, întrebarea aceasta ne privește pe toți. Dacă ne gândim la Epistola I a Sf. Apostol Pavel către Corinteni, la cap. 13, acolo se precizează că "chiar dacă ar avea cineva - Sf. Apostol Pavel zice despre el, de aș avea eu - credință atât de multă încât să mut și munții, dacă nu am dragoste, nimic nu-mi folosește" (I Corinteni 13, 2). O credință care ar realiza lucruri extraordinare, până la acea măsură cât să mute munții, totuși nu e destulă dacă nu e unită cu iubirea. Știm că Sf. Apostol Pavel, în legătură cu tăierea împrejur, o chestiune care pe vremea aceea era luată în seamă mai ales de către iudaizanți, care ziceau că dacă vrei să devii creștin trebuie să treci prin legea lui Moise și trebuie să te tai împrejur, Sf. Apostol Pavel a spus vorbă hotărâtă: "În Iisus Hristos nici tăierea împrejur nu folosește nimic, nici netăierea împrejur - a dat două răspunsuri la aceasta: într-un loc a zis - ci credința lucrătoare în iubire - și în altă parte - făptura cea nouă". Noi putem face legătură între aceste două răspunsuri, între credința lucrătoare în iubire și între făptura cea nouă. De ce? Pentru că credința lucrătoare în iubire urmărește să formeze în credincios o făptură nouă, un om nou, ceva ce nu a existat până când a ajuns omul la credința în Dumnezeu, la credința în Mântuitorul Hristos. Făptura cea nouă.

Oprindu-ne puțin la acest cuvânt al Sf. Apostol Pavel, că în Iisus Hristos nu folosește nimic nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, ci credința lucrătoare în iubire, înțelegem din ceea ce spune Sf. Apostol Pavel că mai ales aceste două lucruri ni se cer nouă tuturor: o credință care lucrează iubire. Credință și iubire. "De aș avea credință atât de multă încât să mut și munții, dacă nu am dragoste, nimic nu-mi folosește", nimic nu sunt. Așadar credința trebuie unită cu iubirea. Sf. Apostol Pavel folosește cuvântul dragoste. De ce? Pentru că cuvântul "dragoste" care-i scăzut în conștiința noastră, care pentru noi înseamnă de multe ori ceva ce nu cuprinde dragostea, este un cuvânt care ne arată ce înseamnă să iubești. Știți că a fi drag, a-ți fi drag de cineva, de fapt înseamnă să-l iubești. Iubirea trebuie să cuprindă și îndrăgirea. Să-ți faci drag pe acela pe care-l iubești. Dacă nu ți-i drag, nu-l iubești. Dacă ți-i indiferent, nu-l iubești. Dacă ești nepăsător față de el, nu-l iubești. Ce să mai vorbim dacă-l urăști, dacă-l disprețuiești, sigur nu-l iubești. Undeva în Scriptură se spune că "dragostea acoperă mulțime de păcate" (I Petru 4, 8), păcate de felul acesta, adică unde este dragoste nu e ură, unde-i dragoste nu e dispreț, unde-i dragoste nu e indiferență, unde-i dragoste nu e nepăsare, unde e dragoste se acoperă mulțime de păcate prin dragostea care înlătură acele păcate și care pune în evidență virtuțile. Când îl iubești pe cineva îl iubești cu defecte cu tot, și când nu-l iubești, nu-l iubești nici cu calități cu tot. Dar noi avem o poruncă, porunca iubirii, și suntem verificați în legătură cu această poruncă în înțelesul acesta că Sf. Apostol Pavel zice că nu-i destulă credința singură, oricât ar fi de mare, că ea trebuie să fie lucrătoare de iubire, trebuie să fie unită cu iubirea. În cap. 13 din Epistola I către Corinteni Sf. Apostol Pavel pomenește 15 însușiri ale iubirii, pe care dacă le are cineva înseamnă că într-adevăr are și iubire, și dacă nu are iubire trebuie să le urmărească măcar pe acelea ca să-și alcătuiască iubire.

De fapt iubirea până la urmă se întemeiază nu pe poruncă, porunca doar dirijează iubirea, despătimește iubirea. Nu se întemeiază pe altceva decât pe o pornire a sufletului omenesc, adică noi avem capacitatea de a iubi. Însă trebuie să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele ca pe noi înșine, aceasta este măsura, iar Sf. Apostol Pavel zice, vorbind despre dragoste: "Dragostea rabdă îndelung, dragostea este plină de bunătate, dragostea nu știe de pizmă, nu se laudă, nu se trufește, nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu pune la socoteală răul, nu se bucură de nedreptate, se bucură de adevăr, dragostea toate le suferă, dragostea toate le crede, dragostea e plină de nădejde, dragostea toate le rabdă, dragostea nu cade niciodată" (I Corinteni 13, 4-8).

Despre așa ceva e vorba în porunca iubirii și despre așa ceva ne întreabă Domnul Hristos și pe noi, pe noi credincioșii, dacă cuprindem în sufletul nostru iubirea față de El. "Mă iubești tu pe Mine?" Mă iubești tu pe Mine înseamnă Mă iubești tu pe Mine mai presus de orice? Iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți? Ai acea dragoste care are răbdare îndelungă - "dragostea rabdă îndelung" - care are bunătate - "dragostea este plină de bunătate" - care are îngrijirea și de altul, pentru că dragostea nu caută ale sale, sau nu caută numai ale sale, dragostea care nu știe de pizmă, care înlătură invidia - pentru că asta înseamnă pizma, invidia, nemulțumirea de binele pe care-l face cineva sau de înaintarea pe care o are cineva mai mult decât tu însuți - dragostea nu se aprinde de mânie, înlătură mânia, nu pune la socoteală răul, răul din prezent și răul de odinioară, pentru că sunt mulți oameni care neavând dragoste sunt pomenitori de rău. Ori Sf. Isidor Pelusiotul zice că răul să-l scrii pe apă, să nu-l ai în vedere. Dacă încearcă cineva să scrie pe apă, vede că nu rămâne nici o urmă, oricât ar scrie, se astupă imediat linia pe care o faci. Răul să-l scrii pe apă, să nu-l ai în vedere, să-l treci cu vederea. Și sunt oameni care neavând dragoste sunt pomenitori de rău, sunt chinuiți de pomenirea răului, de faptul că nu pot uita, nu pot ierta un rău pe care i l-a făcut cineva. De aceea Sf. Ioan cel ce a scris "Scara", poate ați citit, și poate ați citit și ați și uitat, spune în capitolul despre pomenirea de rău că "Pomenirea de rău este rugina sufletului, viermele minții, păcat neîncetat, cui înfipt în suflet, fărădelege neadormită". Așa ceva spune el despre pomenirea răului, care este o realitate chinuitoare pentru omul care nu poate trece cu vederea, care nu poate să fie plin de iubire și care nu poate să înlocuiască cu iubirea răutatea.

Iubiți credincioși, așadar aceste două, iubirea și credința. Credința și iubirea. Credința lucrătoare în iubire trebuie să o avem în vedere cu toții pentru a duce o viață superioară, o viață liniștită și o viață îmbunătățită, o viață plină de bunătate, pentru că unde-i iubire e fericire. Nu poți avea iubire fără să fii fericit din iubire. Mai ales la tinerețe oamenii sunt capabili de iubire mai mult decât la bătrânețe, sunt mai proprii pentru iubire și de aceea mai ales la tinerețe se poate pune accent mai mult pe iubire, dar în același timp trebuie ca iubirea să fie mântuită, să fie salvată, să fie curățită, să fie purificată. Nu e mai fericit omul decât atunci când iubește și când se știe iubit. Iubirea însă să ne-o dirijăm cu credința și să căutăm din toate puterile să răspundem pozitiv la întrebarea: "Mă iubești tu pe Mine?" Și la fel la întrebarea "Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?" Dacă simțim cumva niște carențe în sufletul nostru în ce privește credința și iubirea, să cerem ajutorul cel de la Dumnezeu, conștienți fiind că "toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorând de la Tine Părintele luminilor" și că numai Dumnezeu poate să împlinească ceea ce noi, cu puterile omenești, nu putem împlini. Dumnezeu să ne ajute!

 

26 iulie 1996

 


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Curpins Gânduri bune pentru gânduri bune
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.