Un aspect al mijlocirii

 

În mod sigur, "Unul este mijlocitorul Iisus Hristos".

Dupã cum este un Dumnezeu si multi dumnezei (prin har, dar real), tot asa este un Mijlocitor si multi mijlocitori (reali, dar prin har); dupã cum mâna preotului ce binecuvinteazã este mâna lui Hristos (real si comunicabil, împãrtãsibil dar într-un alt sistem de referintã decât cel vãzut, un sistem covârsitor de important: al credintei ipostaziatoare a nãdejdii prin iubire), tot asa preotul care mijloceste este Mijlocitorul.

Dar nu numai atât, nu numai preotul, ci tot omul este mijlocitor (propriu si impropriu), cãci este preot al creatiei lui Dumnezeu. Asa el mijloceste, dacã-si împlineste aceastã vocatie, sau mai precis în mãsura în care-si împlineste aceastã vocatie (de la bunicutele cele singure ce mijlocesc pentru pisica bolnavã si pânã la sfântul ce poate îmbrãtisa în iubirea sa suprafireascã toatã creatia, la fel de real dupã cum bunicutele îsi îmbrãtiseazã pisicuta prietenã). Pentru cã dupã Întrupare - si numai prin Întrupare, sau, mai ales, prin Întrupare - omul a mai primit (împlinitã!) o vocatie: pe aceea a mijlocirii. Împlinirea desãvârsitã a acestei vocatii este împlinirea desãvârsitã a singurei vocatii: îndumnezeirea (bineînteles, cuvintele ne joacã întotdeauna feste: "desãvârsitã", "singura" etc.; un singur cuvânt nu ne joacã niciodatã feste: Cuvântul).

Acestea sunt deci mijlocirile: este o mijlocire care este mijlocire si care e mijlocirea Mijlocitorului, si sunt niste mijlociri care sunt mijlociri fãrã sã fie mijlociri si care sunt mijlocirile noastre.

Post-scriptum: În sinodul de la 1351 Sfântul Grigorie Palama a renuntat (sfântul!) la folosirea ortodoxã a pluralului "dumnezeiri", pentru a evita confuziile cu privire la fondul învãtãturii. Poate cã la un moment dat, de va fi nevoie, vom sti si noi sã renuntãm (ortodox) la pluralul (chiar ortodox în înteles) "mijlocitori".

Sã facem iubire (fatã de neputinta neputinciosilor) si sã renuntãm (e drept, noi nu suntem sfinti) la unul din capetele de acuzare ale taberei protestante.

Iulian Nistea

Epifania 4/96


Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.