Prima pagina -> Media -> Film / Video

RECENZIE CINEMATOGRAFICA
Fantoma mea iubita (Ghost)
In regia lui Tony Goldwyn
Cu Patrick Swayze, Demi Moore, Whoopi Goldberg (1990)

Analizat de protopresbiterul David Cownie

(urmat de un comentariu de Gheorghe Zidaru)

„Fantoma mea iubita” este un film extrem de captivant, ce prezinta o viziune a vietii de apoi, intr-un amestec de adevar si fantezie. Cand este comparat cu intelegerea ortodoxa a ceea ce i se intampla unui suflet atunci cand paraseste trupul, in film apar o serie de elemente care sunt exacte si o serie care sunt false. Aceste elemente in sine nu ridica nici o problema majora unui credincios. Ceea ce este problematica, este insa directia generala a filmului.

Suntem confruntati cu lipsa totala a conceptului de virtute. Exista oameni „buni” si oameni „rai”. Cand cei „rai” mor, cum ar fi criminalii si hotii, sufletele lor ies din trupuri si, in cateva secunde, niste forme intunecate ingrozitoare rasar din pamant, cu maraituri si urlete, ducandu-i pe nenorocosii ce tipa catre tinutul de dedesubt. Ceea ce este, intr-adevar, o abordare exacta si pe de-a intregul ortodoxa. Exista o multime de marturii, in povestirile din Pateric si in diverse vieti ale Sfintilor, care sustin aceasta. Astfel ca, pana si in anii `90, se poate infatisa intr-un mod adevarat soarta unei persoane rele. Problema rezida in cum definim o persoana „buna”.

In film, eroul este ucis in niste circumstante tragice. Dupa ce este impuscat intr-o lupta cu un hot de buzunare, el se trezeste dintr-o data in afara sa, uitandu-se la prietena sa ce ii tine trupul plin de sange, in coma. Socul si incredulitatea sunt infatisate adecvat, ca si faptul ca se gaseste acolo si se priveste cum moare. Experienta iesirii din corp a fost bine documentata, in toate perioadele Bisericii, pana in ziua de astazi. Vedem o raza de lumina ce se deschide, si apoi se inchide pentru eroul Sam, lasandu-l esuat aici pe pamant. Acesta gaseste prin oras alte suflete, in aceeasi situatie, pe masura ce povestea avanseaza. Ceea ce nu intelegem este ce anume il face pe Sam cu mult mai bun decat ceilalti nefericiti care sunt trasi inspre Iad. In cele din urma, el si prietena sa traiau in concubinaj. Amandoi erau angajati in scopuri lumesti, fara nici o legatura cu Dumnezeu. Erau reprezentatii tipici ai acestei generatii, ce au cautat si au obtinut succesul material ignorandu-si in totalitate sufletele. Nu au dorit raul nimanui, dupa cum nici nu au incercat sa ajute pe cineva – fie si unul pe celalalt. Erau niste simpli oameni „de treaba”. Problema cu „de treaba” este ca se afla la o mare distanta de „bine”.

Aici zace adevarata problema a filmului. A fi de treaba este mai degraba masura virtutii decat insasi virtutea. Presupunerea mea este ca scenaristul ar avea mari dificultati in a defini virtutea. Pana la urma, nu exista nici un motiv pentru care cuplul sa nu fi fost casatorit. Nu are nici o influenta asupra intrigii, nici nu ar fi slabit in vreun fel legatura dintre cuplu si durerea despartirii lor. De fapt, un cuplu cu o casnicie fericita ar fi intarit aceste legaturi si ar fi crescut puterea emotionala a filmului. In loc de aceasta, scriitorul a hotarat sa ponegreasca casatoria, punand pe picior de egalitate „dragostea” egoista a unui cuplu in concubinaj cu adevarata legatura spirituala dintr-o casnicie puternica. Acest fapt este necinstit si daunator pentru spectatorii adolescenti, care se lupta cu patimile lor si cauta orice scuza pentru a le da curs. Filmul incurajeaza un astfel de comportament distructiv, incurcand dragostea adevarata cu implinirea egoista a pasiunilor unui individ.

Alta problema a filmului este promovarea spiritismului si a mediumismului. Mediumul din film, intrepretat de Whoopi Goldberg, este infatisat destul de corect ca fiind prefacut si fals. Cei mai multi mediumi sunt astfel. Ea si surorile ei il cheama pe Iisus ca si majoritatea mediumilor. Oricum, uneori ei sunt surprinsi, la fel ca si acest personaj, atunci cand „cineva” chiar apare. [Pentru un studiu mai complet asupra spiritismului, ii sugerez cititorului sa consulte Ortodoxia si religia viitorului, a Parintelui Serafim Rose.] Cine este acel „cineva” e adevarata intrebare. Potrivit Bisericii Ortodoxe, sufletele omenesti nu sunt lasate sa pribegeasca prin aceasta lume. Un motiv ar fi ca este periculos, caci acest taram apartine demonilor. Cand o persoana ce nu este rea pe deplin moare, sufletul ii este insotit de ingeri, in timpul celor trei zile sau cate sunt pana la inmormantare, pentru a-l proteja de atacurile demonilor. In film, o lumina apare si apoi dispare, lasandu-l pe Sam sa rataceasca nefericit prin oras. Nu exista ingeri sau calauze care sa il ajute, ci numai alte suflete esuate, ce au un pic mai multa experienta. Dar demonii nu par sa se afle prin imprejur, ci numai ca sa duca oamenii in Iad. Sam este lasat sa vorbeasca cu mediumul si ea aude ce ii spune. Aceasta este o confirmare a spiritismului, care inseala audienta in a crede ca sufletele omenesti vorbesc catre si prin mediumi, in locul demonilor. Dar cabinetul unui spiritist este un loc unde se strang de obicei demonii si isi bat joc de nefericitii care se lasa in seama lor. Filmul chiar demonstreaza posedarea de catre un duh a mediumului, dar iarasi pretinzand in mod eronat ca „spiritele” sunt suflete omenesti, in loc de demoni. Acest gen de dezinformare poate numai sa incurce si sa insele oamenii in a crede evanghelia spiritista, mai ales tineretul.

Dar cea mai trista parte a filmului rezida in totala ignoranta asupra vietii spirituale ce se gaseste la fata ramasa singura. In film, ea chiar spune „Nu cred in viata de apoi”. Este, din nefericire, un personaj al acestor vremuri, infatisat foarte realist. Din cauza esecului tuturor principalelor biserici americane crestine de a aduce o prezentare coerenta si factica a ce se intampla dupa moarte, zeci de milioane de oameni din aceasta cultura impartasesc dilema acestui biet personaj. Lipsa de rugaciune si de consolare pentru cel ramas singur, ce se gaseste in acest film, este cu atat mai trista din cauza acestei lipse de informare. Nu exista nici o garantie data de acea Speranta de Viata, pentru care toti credinciosii isi duc vietile de asa maniera, incat sa aiba sufletele pregatite pentru moarte. O asemenea pregatire nici nu este luata in considerare, in multe cazuri. Rugaciunea pentru cel mort a fost atat de complet inlaturata din aceasta societate de influenta protestanta, incat chiar si credinciosii se simt lasati deseori goi in interior si li se refuza usurarea pe care rugaciunea pentru morti o da sufletului.

Una din cele mai puternice componente ale credintei ortodoxe este revelatia continuitatii vietii dupa parasirea trupului. Feluritele parastase si slujbe pentru cel decedat, ofera persoanei vaduvite o legatura directa cu lumea ce va veni si au scopul de a ne reaminti interconexiunea dintre lumea spirituala si cea in care ne aflam. Doua sute de ani de rationalism au inlaturat efectiv orice recunoastere oficiala din societate a lumii spirituale. Spiritismul si alte idei „New Age” au venit sa umple golul spiritual provenit din inlaturarea intelegerii ortodoxe a mortii si a celui pe moarte. Pustiiciunea fetei din film este un portret tragic al ajutorului sters oferit de bisericile crestine ale acestor vremuri. Cineva ar putea acuza Hollywood-ul pentru distorsionarea unor concepte ca moartea, muribundul si lumea spirituala. Dar adevarata vina se afla la conducatorii moderni ai crestinatatii ca un intreg, pentru lasarea acestui subiect intr-o ignorare desavarsita.

Traducerea: Radu Hagiu

sus

Comentariu de Gheorghe Zidaru (St.Louis, Missouri)

Sarut mâna Parinte,

Citesc foarte des pagina d-stra, pagina din care ma inspir si chiar preiau multe articole pe care le introduc în buletinul parohial al bisericii unde locuisc, Sfântul Toma, din Saint Louis, Missouri, USA.

Am citit decurând articolul presbiterului David Cownie despre filmul Gohst.

Am vizionat acest film de mai multe ori, si de fiecare data am fost atent la dialoguri si la detalii pentru a întelege cât se poate de bine mesajul acestui film. Bineânteles ca mesajul principal al filmului este iubirea, sau daca vreti, încercarea sau încercarile prin care doua suflete trec pentru a ajunge la desavârsire. La desavârsirea sufleteasca ce ti-o da iubirea.

Faptul ca ati ales aceasta critica a filmului venita de la un presbiter cu accente pur ortodoxe nu e de mirare, d-stra fiind un preot ortodox cu o pagina pe internet foarte interesanta, tot de sorginte ortodoxa, pentru care va felicit. Sunt si eu ortodox, si as putea merge mai departe si sa spun ca sunt un ortodox de natura conservativa, care nu crede în ecumenism sau în înnoirea sau adaptarea ortodoxiei la lumea moderna, la transformarile lumii moderne. Militez pentru pastrarea cultului nostru ortodox în limitele ei patristice, pentru ca numai asa vom avea o baza pura a credintei noastre. Noul, daca vreti, în ortodoxie, dupa parerea mea, nu poate veni decât printr-o adânca cunoastere a lumii în care traim, trecuta printr-un filtru bine construit - teologic vorbind - având ca baza o cât mai buna cunoastere a teologiei noastre ortodoxe. Altefel ? Altfel vom ajunge în zona compromisului de dragul ecumenismului fals si exacerbat si vom sfârsi prin a fi orice altceva, dar numai ortodocsi nu !

Revenind la filmul Ghost.

David Cownie analizeaza acest film din prizma unui ortodox care încearca sa desparta aspectele care sunt respectate de cultul nostru ortodox în contrast cu cele care apartin realizatorilor filmului si care au o inspiratie din diferite zone ale culturii americane. Si porneste domnul David de la premiza centrala a criticii domniei sale a virtutii. Dupa domnia sa, virtutea este motivul principal al filmului de la care pornesc o serie de greseli. Virtutea. Si spune domnul David, citez : ,,Aici zace adevarata problema a filmului. A fi de treaba este mai degraba masura virtutii decat insasi virtutea. Presupunerea mea este ca scenaristul ar avea mari dificultati in a defini virtutea. Pana la urma, nu exista nici un motiv pentru care cuplul sa nu fi fost casatorit. Nu are nici o influenta asupra intrigii, nici nu ar fi slabit in vreun fel legatura dintre cuplu si durerea despartirii lor. De fapt, un cuplu cu o casnicie fericita ar fi intarit aceste legaturi si ar fi crescut puterea emotionala a filmului. In loc de aceasta, scriitorul a hotarat sa ponegreasca casatoria, punand pe picior de egalitate „dragostea” egoista a unui cuplu in concubinaj cu adevarata legatura spirituala dintr-o casnicie puternica. Acest fapt este necinstit si daunator pentru spectatorii adolescenti, care se lupta cu patimile lor si cauta orice scuza pentru a le da curs. Filmul incurajeaza un astfel de comportament distructiv, incurcand dragostea adevarata cu implinirea egoista a pasiunilor unui individ." Dupa citirea acestui paragraf, mi-a venit prima oara în minte o remarca a Parintelui Arhimandrit Teofi Paraian, care a fost întrebat de un tânar daca cei de alte credinte decât cea ortodoxa se vor mântui. Parintele raspundea ceva de genul ca astfel de probleme nu stau în vederea Bisericii noastre ortodoxe, deoarece mântuirea sufletelor este un act pur dumnezeiesc, un act tainic, si ca domnia sa nu crede ca numai ortodocsii se vor mântui. Nu cred, spunea parintele, ca în Germania, spre exemplu nu exista oameni vrednici de mântuire dar care nu sunt ortodocsi dar care duc o viata în lumina virtutilor dumnezeiesti. Or, privind lucrurile prin prizma spuselor parintelui Teofil, pot sa avansez ideea ca domnul David nu poate sa aibe siguranta de sine când afirma ca cei doi protagonisti principali ai filmului erau lipsiti de virtuti crestine, ortodoxe. Virtutea la care face referire domnul David sta în fiecare din noi. Este amprenta lui Dumnezeu din fiecare din noi. Aceasta virtute, însa, trebuie sa reiasa, sa fie pusa în evidenta prin faptele noastre, sau, daca faptele noastre nu sunt expuse unor împrejurari care s-o releveze, atunci apare încercarea dumnezeiasca, care, în cazul celor doi, avea sa se produca în conditii tragice. Dupa cum stim din Sfânta Scriptura, din Limonariu, din Proloage, din scrierile Sfintilor Parinti, au fost situatii când oameni de alte credinte au ajuns la desavârsire într-o situatie limita. Pâna la acea situatie, acei oameni erau niste puri anonimi care nu vadeau veleitati de oameni virtuosi în ale credintei.

Ca ortodox, am fost surprins, ca sa deviez putin de la discutie, de împrejurarea mortii unei tinere de la atacul acela de la liceul din Colombine din statul Colorado. Acolo, o tânara despre care se stia ca este credincioasa (apartinea unui cult neoprotestant) marturiseste în fata ucigasului ei ca nu-i ie frica de amenintarea acestuia si ca daca trebuie sa moara pentru Hristos o face cu bucurie. Asa s-a si întâmplat, din nenorocire. Acel dezaxat a eliberat cîteva gloante în pieptul ei omorând-o pe loc. Si ma întrebam, si întreb : s-a mântuit acea nevinovata daca nu era ortodoxa ? S-a mântuit acea nevinovata daca nu a avut timp pâna atunci ca sa dea dovada de virtuti, clare, dumnezeiesti ? Eu cred, sincer, ca da.

Vedeti d-stra, sfintite parinte, nu stim mare lucru despre mântuire, dar stim ca fiecare din noi trebuie sa fim constienti de faptul ca avem virtutea lui Dumnezeu în noi si ca nu putem face altceva decât sa ne rugam ca acea virtute sa aibe ultimul cuvânt de spus în încercarea definitiva a sufletului nostru, ca acea virtute sa devina firul de ceapa dostoievskyan în împrejurarea limita de care poate depinde mântuirea noastra, asa cum s- a întâmplat cu rastignitul din dreapta Mântuitorului Iisus Hristos de pe Golgota.

Sam si iubita lor traiau într-un oras pe care eu îl definesc ca o groapa a iadului. Am fost acolo si am fost terifiat. Nu as putea trai în New York. Ca sa nu uitam de cadrul social în care cresc generatiile newyorkeze. Scoala, mediul vietii de zi-cu-zi, mass-media care îl ,,hraneste" pe om în fiecare zi cu stiri. Acolo, la New York cel mai vizionat program teve este un canal care transmite în direct descinderi la locul crimelor, aratând cum politistii newyorkezi actioneaza în direct pentru prinderea criminalilor. Din statistici, la trei minute se comite o crima. Deci, în aceasta atmosfera traiau si cei doi. A spune ca de catre presbiterul David ca iubita lui Sam se face vinovata de faptul ca nu avea în ea prezenta nevoia de rugaciune pentru cel raposat reprezinta un fapt clar ca dumnealui nu poate sa înteleaga modul de viata din New York, unde crima, sau daca vreti viata omului, nu mai sunt subiecte grave sau importante. E ca în cazul unor turme din preeriile Saharei, unde o turma îsi continua nestingherita pascutul dupa ce o haita de lei au omorât pe una dintre suratele lor. Viata merge mai departe si nu te mai mira nimic daca mâine vei fi tu cea care vei cadea în mâinile leilor. New York-ul este o replica moderna a Turnului Babel, sfintite parinte Iulian. Domnului David îi scapa acest aspect.

Spunea atât de frumos parintele Galeriu, inspirat fiind din Sfintii Parinti : numai Dumnezeu este capabil sa scoata binele din rau. Si acest film este o expresie a acestui adevar. Dumnezeu a scos binele din aceasta tragedie, acel bine care se rezuma prin mântuirea lui Sam si prin desavârsirea ca crestin a iubitei lui, pentru ca, trebuie sa credem ca relevarea duhului lui Sam, le-a facut pe cele doua femei care au participat la dezvaluirea duhului lui Sam în lumina dumnezeiasca, le-au schimbat definitiv destinele. Asupra acestui aspect filmul nu insista, dar trebuie sa subântelegem ca o data ce vedem, o data ce simtim si avem bucuria relevarii dumnezeiesti nu mai putem sa fim aceiasi. Vrajitoarea nu mai poate fi vrajitoare, iar prietena nu mai poate sta departe sau insensibila de credinta în Dumnezeu, asa cum si Saul nu a mai putut fi prigonitorul de crestini dup ce L-a vazut fizic pe Mântuitorul Hristos. Or, pentru mine, ceea ce se întâmpla dupa ,,The end" este mai important decat ce s-a întâmplat pâna atunci.

Sunt multe de spus pe baza criticii presbiterului David, dar ma opresc deocamdata aici. Am încercat sa fac publica opinia mea pe siteul d-stra dar nu am gasit locul. O punere în pagina a ompiniei mele, cred eu, ar fi de bun augur pentru a capta si alte opinii asupra acestui film interesant care poate sta la baza unor discutii interesante.

Va multumesc pentru atentie si, în viitor, poate ca am sa va mai deranjez cu unele opinii la cele pe care le publicati pe frumosul si interesantul site.

Sarut mâna parinte si binecuvântati !

Gheorghe Zidaru
St. Louis, Missouri

Prima pagina -> Media -> Film / Video


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
HOME
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legaturile Dvs!

Copyright © 2000-2007, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.