*

PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



╬ntrebari si raspunsuri
Despre spiritualitatea crestin-ortodoxa

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Judith et Holopherne
Galerie Lavie
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor

 

 

  *
Întrebari si raspunsuri
- despre spiritualitatea ortodoxa -

Prima pagina -> ╬ntrebari si raspunsuri -> Ortodoxia si stiinta

- actualizat la 28 mai 2006 -

Religia / Credinta / Ortodoxia si stiinta

Întrebare a lui C. (la 5 octombrie 2004) :

iertare parinte,
de C., 05/10/2004

Recunosc ca am fost ambiguu in a-mi exprima cea de-a doua nedumerire. Nu ma refeream la problemele socio-umane privite prin prisma credinta-religii. Am vrut sa spun ca exista, dupa cum bine stie oricine, o mare cantitate de informatii "de ultima ora" prin care se incearca adeverirea existentei altor vieti/vietati pe alte planete sau in alte sisteme solare. Deasemenea, cercetarile ultimilor ani cu privire la originea vietii pe planeta Pamant au luat o amploare deosebita ceea ce a dus la o crestere (zic eu) alarmanta a numarului de teorii stiintifice care nu numai ca nu vorbesc de o creatie primordiala, dar inca si evolutia la scara planetara o privesc ca pe un indelungat proces fizic din stari inferioare la stari superioare, mai exact ca pe niste transformari extraordinare de schelete, modalitati de viata si hranire, mijloc de locomotie s.a.m.d. Mi se pare f. clar un aspect si anume acela ca biserica crestina in general n-a adoptat o pozitie fatisa vis-a-vis de lucrurile amintite si ca mijloacele de "combatere" (?) a agresiunii stiintei fata de religie au ramas cam rudimentare, ca sa zic asa. Sigur, n-o sa incepem noi crestinii acuma sa ne separam de restul lumii si n-o sa ramanem surzi la noile descoperiri stiintifico-tehnice. Insa ce se poate face pt. a nu ne abate de la datoriile noastre crestinesti ramanand fideli principiilor lui Hristos in contextul despre care am pomenit?

Va multumesc pt. primul raspuns, a fost la obiect si sincer nici nu stiu daca se pot spune prea multe. Cred ca ramane la mila si dreptatea lui Dumnezeu sa le cerceteze si sa le judece pe toate.

Primul raspuns al parintelui Iulian (reviziut la 07 august 2005) :

Buna, C.

Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste undeva in Jurnalul fericirii de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei - cu nitica înteleapta desconsiderare".

Aceasta atitudine a Ortodoxiei fatza de stiinta mi se pare foarte justa, caci orice stiinta are finalmente ca baza un sistem axiomatic necontradictoriu in sine, pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.

Din contra "sistemul ortodox", daca ne putem exprima asa, se bazeaza pe altceva : pe credinta, care e un dar si o degustare a unei experiente tainice de Viata (cu un "v" mare).

In sensul acesta deci, eu nu gasesc nelinistitoare teoriile noi din fizica contemporana, si nu socot ca trebuie sa le dam neaparat un raspuns. Nu asa stau insa lucrurile cu adevaratele descoperiri ale stiintei (exemplul din mesajul celalalt : fotografierea aurelor, a chakrelor, a canalelor energetice). Aceste descoperiri, daca sunt autentice, iar nu ipotetice, trebuie sa se articuleze la viziunea noastra despre om si despre lume.

Sa zicem ca se va descoperi la un moment dat viata extraterestra pe undeva. Ce vom zice ? -- Un parinte contemporan zicea, cu umor, gasesc eu : "Daca extraterestrii debarca mâine pe Pamânt, datoria noastra de crestini este sa li-l vestim pe Hristos" !! Nici mai mult nici mai putin : Sa-l vestim pe Hristos extraterestrilor ! Aceasta nu este utopie, ci o atitudine care iese din credinta noastra : Dumnezeu-Cuvântul, Unul din Sfânta Treime, S-a facut om pentru noi si pentru întreaga creatie (si deci si pentru creatia extraterestra) ca sa ne aduca din îndepartarea noastra la Tatal.

Iata cum credinta noastra trebuie sa genereze atitudinile noastre ortodoxe în viata.

Doamne ajuta.
pr_iulian

Alt raspuns al preotului Iulian (la 20 Mai 2006) :

Despre asa-zisa contradictie dintre religie si stiinta

Din punctul meu de vedere (fiecare, finalmente, are punctul lui de vedere) nu este nici o contradictie intre religie si stiinta, pentru acelasi motiv pentru are nu se poate face o comparatie intre un mar si o bicicleta, adica: sunt doua lucruri complet diferite!

Inainte sa fac Teologie am facut Matematici, si stiu ca orice stiinta are ca baza, ca fundament, un sistem axiomatic necontradictoriu in sine (asta fiind singura conditie!), pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.

De aceea, Ortodoxia a lasat intotdeauna stiinta sa-si vada de treaba ei, stiind ca paradagmele ei sunt in continua schimbare, si mâine va spune altceva, lucru vizibil cu ochiul liber in instoria oricarei stiinte.

Din aceasta cauza, stiinta nu poate aduce nici un fel de contrazicere religiei, sau mai precis crestinismului, care este cu totul altceva. Crestinismul nu este adevarul unui sistem axiomatic necontradictoriu in sine, ci descoperirea Adevarului, in persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu intrupat. Acesta este un lucru care tine de credinta, adica de un ceva care se petrece in partea cea mai tainica a inimii omului, de unde iasa apoi Viata si Adevarul si Calea.

Bineinteles, un astfel de discurs nu impresioneaza si chiar nu are nici o valoare pentru un ateu, ci chiar e ridicol. Dar vedeti, asa "ridicol" cum este, crestinismul a dat putere si viata si bucurie crestinilor, ceea ce mai rar se vede in viata ateilor...

Doamne ajuta.

p.iulian

P.S. Desi sunt atei - ca Stefan Zweig, de pilda - sau ne-ortodocsi - ca Simone Weil, de pilda - de la care noi avem multe de învatat, si de care personal nu ma indoiesc ca l-au recunoscut pe Hristos ca Domn si Dumnezeu cand au trecut dincolo...

Al treilea raspuns al preotului Iulian (la 23 Mai 2006) :

Ortodoxia nu dispretuieste stiinta (cum ne reproseaza uneori unii atei/agnostici)

Fara indoiala ca pentru un ateu sau un agnostic religia nu este altceva decat "o suma de legende, basme, fabulatii, nedemne de crezut si de luat in seama". Acesta nu trebuie sa fie un punct de disputa. Pur si simplu persoana care nu are credinta nu accepta adevarul descoperit de credinta, care este lucrarea lui Dumnezeu in inima omului si in creatia Sa.

Cand, bunaoara, parintele Nicolae Steinhardt vorbeste de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei - cu nitica înteleapta desconsiderare", nu vrea sa spuna ca stiinta este de dispretuit, ci ca adevarurile stiintei nu trebuiesc privite ca ceva "absolut" ori ca ceva "absolut sigur" - in sensul raspunsului meu precedent.

Desigur ca stiinta aduce o anumita cunoastere si o anumita "descoperire" a creatiei lui Dumnezeu, dar omul credincios vede si altceva in aceasta creatie.

Sfantul Maxim Marturisitorul si toata Traditia Parintilor Bisericii vorbesc de niste "temeiuri energetice ale creatiei". Acestea nu sunt bioenergiile (pe care abia acum stiinta incepe sa le investigheze), ci si mai mult decat atat: energia necreata a lui Dumnezeu in toata creatia Sa, care face ca viata sa curga in creatie si care in acelasi timp ii face pe cei credinciosi sa vada in creatie o icoana a lucrarii divine, prin care omul intra intr-un soi de relatie cu El. Acest sâmbure de energie necreata din creatia lui Dumnezeu ne poate face ca atunci cand privim o floare sa avem o bucurie care nu e una estetica sau rationala, ci una interioara, sufleteasca.

Acesta este un exemplu de impletire a stiintei si a credintei. Alte lucruri si mai frumoase si mai bine explicate o sa gasesti intr-o carte a episcopului Kallistos Ware care mie imi place foarte mult: "Ortodoxia, calea dreptei credinte" (Editura Trinitas, Iasi, 1993).

p.iulian

 

Cãutare  în  site

 


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
HOME
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legaturile Dvs!

Copyright © 2000-2006, pr. Iulian Nistea.