*

PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



╬ntrebari si raspunsuri
Despre spiritualitatea crestin-ortodoxa
• Biserica: Trupul lui Hristos si institutia •
• Ortodoxia si stiinta •
• Moartea si cele dupa moarte •
• Iconografia ortodoxa •
• Ortodoxia si celelalte religii •
• Preotia azi •
• Varia •

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor

 

 

  *
Întrebari si raspunsuri
- despre spiritualitatea ortodoxa -

 

Home -> Intrebari si raspunsuri -> Moartea si cele dupa moarte

Pentru cei adormiti si cei vii

de : pr. Iulian Nistea
la : 22/08/2005

ţntrebare :

"Gresesc daca-mi doresc sa o mai vad macar in vis o data?"
de M., 21/08/2005

Buna ziua, Parinte! Am doua intrebari care ma apasa si la care sper sa gasesc raspuns si liniste cu ajutorul dvs.
1. De putine zile am ingropat-o pe bunica, grav bolnava, dar pe care speram sa o mai vad o data in viata. Nu a fost sa fie si de atunci nu-mi gasesc linistea intrebindu-ma cum as putea s-o ajut macar acum dupa moarte. Am citit despre slujbele de 3, 9 40 zile si mai apoi, de milosteniile si rugaciunile folositoare sufletului ei si incerc din rasputeri sa le indeplinesc in speranta ca ruga-mi va fi ascultata si sufletul ei mintuit. Gresesc daca-mi doresc sa o mai vad macar in vis o data?
2. Cu aceasta ocazie am reflectat si incercat sa ma documentez mai mult despre ce se intimpla cu sufletul dupa moarte si cum putem sa ne mintuim. Cea mai mare dorinta a mea este sa-i pot ajuta pe parinti sa se mintuiasca, apoi desigur familia mea, sotul si copilul. Mama e grav bolnava si tare impovarata sufleteste, se culpabilizeaza mereu, iar tatal meu nu e prea bisericos si nu s-a mai spovedit din copilarie. E adevarat ca fara spovedanie nu ai nici o sansa de mintuire iar cei ramasi in viata nu pot face nimic pentru acel suflet? Cum as putea sa-mi conving tatal sa se spovedeasca? Reticenta lui cred ca se trage din faptul ca locuim intr-un oras mic unde toata lumea se cunoaste si din neincrederea in pastrarea secretului spovedaniei de catre preot.
Va multumesc si va rog sa-mi iertati lungimea mesajului. Un raspuns m-ar bucura. Doamne-ajuta!

raspuns :

Doamne ajuta, M.

1.
Da, este o greseala sa vrem sa vedem pe cineva adormit in vis. Acest lucru arata un atasament nepotrivit fatza de acea persoana, un atasament lumesc, care pe noi usor ne poate aduce in situatii de dezechilibru sufletesc si chiar psihic, iar pe sufletul cel trecut la Domnul il "trage in jos".

Mai degraba faceti cele cuvenite ale credintei (parastasele si pomenirile pe pomelnic la Sfanta Liturghie) pentru ea, si mai ales intelegeti (si acceptati) cu sufletul si cu ochii credintei ceea ce se petrece cu un suflet cand trece din aceasta lume. Caci moartea este o trecere, si sufletul, desprins de cele lumesti, vrea mai degraba sa se avante catre Dumnezeu decat sa fie tras in jos de legaturile lui (chiar sufletesti) cu aceasta lume. Ii faceti mai mult bine daca va rugati pentru odihna sufletului ei, daca o imbratisati prin rugaciune, iar nu prin dorinta de a o vedea in vis.

Sigur, nu putem sa facem abstractie de relatiile noastre stranse cu cei apropiati sufleteste. Ne doare cand ne despartim de cei apropiati, chiar si pentru un timp scurt, apoi pentru vreme de ani, pana cand vom trece si noi la cele vesnice! Totusi, trebuie sa stim aceste lucruri ale credintei noastre - pe care vi le-am scris mai sus (altele, mai in amanunt gasiti aici) -, ca sa nu ne facem mai mult rau decat bine noua insine si celor apropiati prin atitudini sau acte sau gesturi contrare binelui vesnic. O cantare de inmormantare (nu stiu daca ati remarcat-o, in suferinta si tulburarea pierderii bunicii) spune: "Toate sunt desertaciune cate nu raman dupa moarte". Ce ramane dupa moarte? Ramane relatia omului cu Dumnezeu, sufletul in fata Domnului sau ; si mai ramane realtia omului cu aproapele sau (oricine ar fi el), trecuta ca prin foc, adica curatita de toate cele trecatoare si lumesti si care impiedica sufletul sau fie nemijlocit cu Domnul sau.

2.
Cu privire la a doua parte a intrebarii, eu sunt de parere ca ni se cuvine sa fim noi insine, adica sa fim ai lui Hristos, sa implinim in viata noastra poruncile Domnului - si atunci Hristos se va propovadui pe Sine prin noi, cum si cand doreste, pentru cei din jurul nostru. Sfantul Serafim de Sarov spune: "Scopul vietii omului nu este sa converteasca neamurile, ci scopul vietii omului este dobândirea Duhului Sfânt - si atunci mii de oameni se vor converti in jurul lui".

In plus, ii pomenim la Sfanta Liturghie si la acatiste, si in rugaciunile noastre personale.

Cine poate spune ce este in inima unui om - si care sunt toate conditiile si conjuncturile ce-i fasoneaza atitudinile - ca sa-l judece?? Sigur, Biserica recomanda taina spovedaniei, ca pe un mare ajutor pentru curatirea si desavarsirea omului. Si e pacat sa ne lipsim de acest mare ajutor. Dar, la urma urmei, omul ajunge fata catre fata cu Domnul, si atunci sa vor lamuri toate si inima omului se va vadi. Iar el va alege (sau va respinge - Doamne miluieste!) pe Hristos.

Domnul sa ne lumineze pe toti.
pr. Iulian


 

Cãutare  în  site

 


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
HOME
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legaturile Dvs!

Copyright © 2000-2006, pr. Iulian Nistea.