*

PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



╬ntrebari si raspunsuri
Despre spiritualitatea crestin-ortodoxa

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor

 

 

  *
Întrebari si raspunsuri
- despre spiritualitatea ortodoxa -

Prima pagina -> ╬ntrebari si raspunsuri ->

Între si între: relatia

de : pr. Iulian Nistea
la : 30/04/2004

ţntrebare :

intre teatru si prietenie
de mihaela simona, 25/04/2004

A merge la teatru, a trai prin teatru a devenit pentru mine un mod de a fi. Partea proasta este ca prietenii au ajuns sa-mi reproseze pe buna dreptate ca nu mai am timp pentru ei.
De curand, prograsem o intalnire cu o prietena foarte draga intre un film, pe care voiam demult sa-l vad -Frida- si o piesa de teatru.
Dupa filmul pe care-l vizionasem impreuna, ma indreptam cu sufletul la gura spre teatru. Deodata, am auzit vocea prietenei mele: „Opreste-te! Cu mine cand mai vorbesti? Teatru. Teatru. Teatru. Nu mai aud altceva de la tine!"
M-am oprit... M-am dus intr-o cafenea cu ea si am stat de vorba. Nici asa nu a fost bine: „Stai cu mine si gandul iti este la nenorocita aia de piesa...” mi-a spus la un moment dat. Era adevarat ( ma apasa ca nu eram la piesa pe care voisem sa o vad...)
Intamplarea pe care v-am povestit-o m-a pus serios pe ganduri...
Cum sa ma impart intre oamenii la care tin (si care poate au nevoie de mine!) si o pasiune, care a ajuns sa insemne totul pentru mine?
Este egoist daca simt ca trebuie sa ma daruiesc intrutotul teatrului?
Cu prietenii, cu mama mea pe care nu m-am dus sa o vad de Craciun, pentru ca scriam o carte de teatru, cum ramane?
ma doare ca nu stiu cum sa aleg....

raspuns (reviziut la 07 august 2005) :

Hristos a inviat, Simona.

Mie mi s-a împlântat in minte o zicere din slujba înmormântarii, care, desi e din slujba înmormântarii, e pusa acolo pentru noi cei ce traim, nu pentru cei ce s-au dus dintre noi. Suna asa:

"Toate sunt desertaciune câte nu ramân dupa moarte".

Zicerea aceasta este o adaptare (sau infuzare) crestina si patristica a celebrului vers al Intelesptului din Vechiul Testament: "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciune".

Asadar, "toate sunt desertaciune câte nu ramân dupa moarte" vrea sa ne atraga atentia sa nu punem inaintea celor vesnice cele vremelnice. E un principiu duhovnicesc valoros si util in discernerea unor situatii.

Experienta mea personala imi spune ca cele mai frumoase, mai importante si cu adevarat vesnice pe lumea aceasta sunt relatiile.

Cu adevarat, orice relatie e de fapt vesnica: vom trai in vesnicie cu toti, si mai ales cu toti acei cu care ne-am intersectat in viata, mai mult sau mai putin.

N-as vrea sa exagerez, dar eu asta imi spun adeseori: cum voi trai eu vesnic impreuna cu cineva cu care sunt certat sau cu cineva pe care n-am iertat? Cum voi da eu ochii cu cei carora le-am gresit, cand stiu (Mântuitorul zice) ca toate vor fi descoperite pe lumea cealalta? Si rog mila lui Dumnezeu ca sa puna in inima fiecaruia iubire, ca atunci sa-mi treaca fiecare cu vederea cele ce am gresit fiecaruia...

Asa deci, eu unul fac, pe cat pot, sa-mi aprofundez prieteniile si sa ma impac de fiecare data cu aproapele, sa-i cer iertare, si stiu ca o fac pentru vesnicie si asta ma unge pe suflet, si pot deja de acum sa ma uit senin in ochii aproapelui meu.

Fiecare avem pasiunile noastre (unul teatrul, altul timbrele, altul pescuitul). Eu n-as pune nimic mai presus decat pacea si buna intelegere cu aproapele si cu prietenul meu.

"Sa iertam toate pentru inviere".

pr_iulian


 

Cãutare  în  site

 


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
HOME
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legaturile Dvs!

Copyright © 2000-2006, pr. Iulian Nistea.