*

PACE CELOR CE VIN — BUCURIE CELOR CE RÃMÂN — BINECUVÂNTARE CELOR CE PLEACÃ



╬ntrebari si raspunsuri
Despre spiritualitatea crestin-ortodoxa

 

MENIU
alte rubrici ale sitului
Ce este nou!
updated
Mari duhovnici
in viata si adormiti
Media ortodoxa
photos - film - audio
analize internet
Traduceri
teologie si duhovnicie
Spiritualitatea ortodoxa
Despre noi
Patericul adnotat
Patericul Egiptean
Eseuri
updated
Mihai Neamtu, Nistea Iulian, Dinu Grigore Mos, Radu Teodorescu, Gheorghe Fedorovici
Simone Weil
1909-1943
Poeme
Jurnal athonit
literatura si duhovnicie
Ileana Malancioiu
poeta
Nistea writers
simbol crestin vechi

INTERACTIV
participarea Dvs
Legaturile Dvs
inscrieti-va situl !
Harta Vizitatorilor
Priviti si lasati un semn pe harta
My Guestbook
Vizitati si semnati
Cartea de oaspeti

 

Legaturi rapide
situri speciale
Icoane bizantine
icones grecques-byzantines
Intrebari si raspunsuri
spiritualitatea ortodoxa
Calendar ortodox !
2005, sinaxar
vietile sfintilor
Credo.ro
Portal Ortodox
Zambete din pantecele mamei
Ortodocsi din Paris
Orthodoxes à Paris
Biserica Ortodoxa Romana din Paris
Parohia Sfintii Arhangheli
Filocalia.ro
NOU !
Asociatia OrtodoxRoNet
NOU !
OrtRadio
situl emisiunii radio
L'Eglise Orthodoxe aujourd'hui (Paris)
Teognost.ro
Grupul si Editura Teognost
Laurentiu Dumitru
un site de pastoratie
a tinerilor

 

 

  *
Întrebari si raspunsuri
- despre spiritualitatea ortodoxa -

Prima pagina -> ╬ntrebari si raspunsuri -> Despre spovedanie

Spovedania, Judecata de apoi si judecarea de sine

de : pr. Iulian Nistea
la : 12 februarie 2006 - Duminica vamesului si a fariseului

ţntrebare :

spovedania si judecata de apoi
de Mihaela, 30 ianuarie 2006

Ma macina de mult timp o intrebare care, probabil, e dovada faptului ca sufar de mandrie. Se spune ca pacatele, odata marturisite, sunt iertate. Atunci la Judecata, pentru ce vom mai fi judecati? Nu inteleg. Ce rost mai are atunci spovedania? [...]
Mihaela

raspuns (la 12 februarie 2006 - Duminica vamesului si a fariseului) :

Doamne ajuta Mihaela.

Intr-adevar, "Judecata de apoi" nu este o afacere de contabilitate: judecata este faptul ca, trecând noi din aceasta lume (unde toate le vedem prin ceaţa si mai mult sau mai puţin strâmb) spre acolo unde toate vor fi descoperite, ne judecam pe noi însine la întâlnirea cu Iubirea, la întâlnirea cu Lumina, la întâlnirea cu Adevarul fara umbre.

Atunci atasamentele faţa de cele ale lumii acesteia vor tinde sa ne traga în jos.
Atunci propriile noastre pareri si opinii vor risca sa se întoarca împotriva noastra.
Atunci toate ne-iertarile faţa de aproapele noastru ne vor risca sa fim împotriva lui Dumnezeu cel iertator.
Atunci toate ne-iertarile faţa de noi însine vor risca sa ne chinuiasca, sa ne roada ca un vierme interiorul sufletului, mintea si inima.

Deci judecata aceasta este: starea noastra în faţa Domnului, care e Calea, Adevarul, Viata, Lumina, Iubirea. Cum ne raportam noi de fapt la Dumnezeu si la Domnul nostru Iisus Hristos este masura credintei noastre, si aceasta o sa aflam la judecata, când trecem la cel ce este Lumina si Adevarul -- Ioan 3, 16-20:

16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească.

In aceste sens, Judecata incepe din aceasta aceasta viata pamânteasca si scurta, si putem chiar sa facem din ea o lucrare duhovniceasca, în legatura cu pocainta si spovedania, în legatura cu recunoasterea (si acceptarea, fara resemnare) a propriei neputinte si a celei a aproapelui meu.

Deci cu adevarat la spovedanie primim aceasta "dezlegare" de toate ale noastre rele si rautati si scaderi, în masura în care ne pare rau, ne pocaim, adica ne schimbam atitudinea interioara (chiar daca mai apoi iarasi revenim la pacate din slabiciunea noastra omeneasca). Iar iertarea am primit-o atunci când ne-am "pocait", când ne-am întors spre Domnul, asa cum ne arata Domnul în parabola fiului risipitor.

De asemeni, la spovedanie suntem ajutati de catre duhovnic sa vedem mai clar slabiciunile noastre; suntem învatati cum sa luptam cu aceste slabiciuni; nu in ultimul rând, la spovedanie învatam sa ne dezlegam pe noi însine, cu lucrarea harului lui Dumnezeu, de gândurile care ne chinuie si ne macina sufletul, inima, mintea.

Pentru aceasta, Sfintii Parinti ne-au invatat o cale duhovniceasca mantuitoare: judecarea de sine. Sa învatam sa ne vedem propriile slabiciuni si neputinte, si sa intelegem ca aceastea contribuie la harababura dimprejurul nostru. Aceasta acuzare de sine însa nu este una culpabilizatoare, nu este o atitudine care ne împovareaza si mai mult viata. Ci este o recunoastere a slabiciunii proprii în fata Domnului în duh de rugaciune si umilinta / smerenie. Si atunci, minune! - Domnul va purta in continuare (cum a facut-o si in timpul vietii sale pe pamant) neputintele noastre, si jugul acestei vieti va deveni usor in ciuda faptului ca e plin de greutati, suferinte si incercari...

Dar aceasta este o cale pe care învatam a o aplica in timp, în tot timpul vietii acesteia pamântesti, si o tot aprofundam pâna ne ducem la Domnul.

Doamne ajuta.
p.iulian

 

Cãutare  în  site

 


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
HOME
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legaturile Dvs!

Copyright © 2000-2006, pr. Iulian Nistea.