Ortodoxie și Liturghie

 

Cuvioase părinte, iubiți frați și iubiți credincioși, cu cuvântarea aceasta intitulată "Ortodoxie și Liturghie" încep un șir de cuvântări pe care le voi ține în zilele următoare până vineri inclusiv. Mâine va fi o cuvântare intitulată "Liturghia, sărbătorire cuprinzătoare", miercuri va fi o cuvântare, tot dimineața: "Prea Sfânta Treime și Sfânta Liturghie", joi dimineața va fi o cuvântare intitulată: "Binecuvântările Sfintei Liturghii", iar vineri dimineața va fi ultima cuvântare în legătură cu Sfânta Liturghie ținută de mine aici și anume intitulată "Îndemnuri de la Sfânta Liturghie".

Așadar începem cu "Liturghie și Ortodoxie" sau cu "Ortodoxie și Liturghie", e de fapt același lucru. Pentru a putea vorbi despre Ortodoxie și Liturghie trebuie mai întâi să precizăm noțiunile de Ortodoxie și de Liturghie, ce înseamnă Ortodoxie și ce înseamnă Liturghie și ce legătură este între Ortodoxie și Liturghie.

Cuvântul "ortodoxie" înseamnă dreaptă mărire. Este un cuvânt grecesc, un termen grecesc, care nu s-a tradus în limba noastră ci a rămas așa cum este în limba greacă, dar însemnătatea lui pentru noi, ca să înțelegem și noi ce înțeleg grecii care au creat acest termen, este "dreaptă mărire". Noi ne numim pe noi înșine ortodocși ca să ne deosebim de ceilalți creștini care nu sunt ortodocși, ci sunt, zicem noi, eterodocși. Ce înseamnă eterodox? Străin de Ortodoxie, străin de dreaptă mărire.

Ortodoxia ca dreaptă mărire se revarsă în aducerea de mărire lui Dumnezeu, deci noi suntem ortodocși pentru că aducem dreaptă mărire lui Dumnezeu și dacă nu aducem dreaptă mărire nu suntem ortodocși. Și ceilalți creștini aduc mărire lui Dumnezeu, dar nu mărirea cea dreaptă, pentru că nu au credința cea dreaptă. Cei care, de pildă, nu cinstesc pe Maica Domnului, nu pot avea dreaptă mărire pentru că nu au dreaptă credință. Ori noi ca cinstitori ai Maicii Domnului avem dreaptă mărire pentru că facem legătura între Domnul Hristos și Maica Domnului, mama Domnului nostru Iisus Hristos. Și așa mai departe, nu stărui acum în amănunte. Sigur că se pot aduce multe lucruri care mărturisesc dreapta mărire pe care o avem noi.

Cuvântul "ortodox" a avut circulație în Răsărit în special după despărțirea Bisericii la 1054, între catolici și ortodocși. Până la 1054 Biserica s-a numit catolică și grecii se numesc pe sine și astăzi catolici în înțelesul că credința aceasta e o credință care e peste tot. Și cuvântul catolic este de fapt tot de origine greacă însă pentru că cei din Apus s-au numit pe sine catolici, așa cum sunt ei astăzi, adică despărțiți de credința ortodoxă, ca să nu se facă confuzii între catolicii din Apus și catolicii din Răsărit, cei din Răsărit nu s-au mai numit catolici ci s-au numit ortodocși, cu dreaptă mărire.

Cine zice "ortodox" știe ce zice, adică zice creștinii care nu sunt de credințe străine de Ortodoxie ci sunt așa cum suntem noi, cu credința ortodoxă, cu dreaptă mărire. Sigur că pentru a avea dreaptă mărire trebuie să ai dreaptă credință. Nu poți să ai dreaptă mărire dacă nu ai dreaptă credință. Deci, ori zicem drept măritori creștini, ori zicem drept credincioși creștini, în realitate e același lucru în două înfățișări. La slujbă, de pildă la Sfânta Liturghie, se spune: "Pe voi pe toți, dreptmăritorilor creștini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor". S-ar putea spune foarte bine: "Pe voi pe toți, ortodocșilor creștini, să vă pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor". Prin urmare noi ne definim ca ortodocși, ne numim ortodocși, drept măritori, și ne manifestăm ca ortodocși prin ceea ce are Ortodoxia ca specific, adică prin ceea ce e reprezentată Ortodoxia.

Cea mai de căpetenie etichetă a Ortodoxiei este Sfânta Liturghie. Cuvântul "liturghie" este tot de origine greacă și înseamnă "lucrare publică" așa că liturghie după cuvântul acesta, - după cuvântul grecesc considerat ca "lucrare publică", pentru că asta înseamnă "liturghie" - se socotește că fac toți aceia care fac lucrări de folos, lucrări spre binele oamenilor, lucrări de conducere de exemplu. Liturghie, după cuvântul acesta de lucrare publică, face și un conducător de corabie, tot liturghie face, dar nu liturghia în înțelesul în care o avem noi în vedere.

În românește când zici "liturghie" te gândești la un singur lucru și nu te gândești la o lucrare publică, ci te gândești la o slujbă și anume la slujba cea mai de căpetenie din Biserica Ortodoxă care se numește Liturghie. "N-am luat parte la Sfânta Liturghie" să zicem, dacă zice cineva așa, înseamnă că nu merge la slujba cea mai de căpetenie a Bisericii, sau "am luat parte la Sfânta Liturghie" înseamnă că am luat parte la acea slujbă în cuprinsul căreia Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, pâinea și vinul anume pregătite, se prefac, la rugăciunea preotului prin darul lui Dumnezeu, în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu care se împărtășesc credincioșii. Asta este Liturghia.

În limba franceză, cuvântul "liturghie" se traduce cu - are ca termen - cuvântul "liturgie" și nu înseamnă numai Liturghie, și mai ales nu înseamnă Liturghia ci înseamnă toată slujba Bisericii, toate laudele, cele șapte laude. Deci ei când spun "liturgie" spun slujbele Bisericii de fiecare zi, cele șapte laude, la ei toate sunt "liturgie", după cuvântul "liturgie" sau liturghie cum zicem noi. Ortodocșii francezi au și ei Liturghie cum avem noi, și Liturghia aceasta se numește "Liturgie Eucharistique".

De ce s-a ajuns în limba franceză la această exprimare, "liturgie" și "Liturgie Eucharistique", liturghie și Liturghie Euharistică? Pentru că toate slujbele Bisericii ne pregătesc pentru Liturghie, Liturghia nu e desprinsă de celelalte slujbe ale Bisericii, ci e împreună cu slujbele Bisericii așa încât cineva care vrea să slujescă Sfânta Liturghie trebuie să participe și la celelalte slujbe ale Bisericii ca să se poată pregăti pentru cea mai înaltă slujbă a Bisericii, pentru Sfânta Liturghie.

Îmi aduc aminte că într-un an, sunt de atunci vreo cincisprezece ani cred, prin 1980-1981, nu mai știu exact, eram diacon și am fost la mănăstire la Prislop, pe lângă Hațeg, unde e înmormântat părintele Arsenie Boca, și a venit un părinte, părintele Caliopie Georgescu care era exarh al mănăstirilor din Mitropolia Olteniei din Arhiepiscopia Craiovei și a fost rugat să facă Liturghie. Atunci preotul mănăstirii nu era disponibil, și el a acceptat să facă Liturghie dar a zis că pentru a putea face Liturghie trebuie să se mai facă o dată Utrenia pentru că el nu a fost la Utrenie și să participe și la Utrenie ca să poată face Liturghie. Utrenia se făcuse seara. Și dimineața el a rugat pe maicile de la Prislop că dacă vor să facă Liturghia să repete încă o dată Utrenia ca să fie și el la Utrenie. E o conștiință ortodoxă lucrul acesta. Adică e o pregătire, e o îndatorire, și el așa a motivat că vrea să se facă încă o dată Utrenia, ca să fie și el acolo, zicând așa, că pentru conștiința lui. Conștiința aceasta trebuie să ne-o formăm toți credincioșii. Sigur că în realitate, în viața socială, nu toți oamenii au posibilitatea să ia parte la slujbele Bisericii, la Utrenie, la Vecernie, sunt împrejurări care într-adevăr îi împiedică, dar conștiința ortodoxă trebuie să ne oblige să luăm parte la slujbele Bisericii ca să avem vrednicia de a lua parte la Sfânta Liturghie, la Liturghia Euharistică. Concluzia aceasta o scoatem foarte bine din faptul că în limba franceză există termenul "liturgie" pentru toate slujbele și termenul "Liturgie Eucharistique" pentru Liturghia propriu-zisă.

Sfânta Liturghie este cea mai de căpetenie slujbă a Bisericii și este lăsată în esența ei de către Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos la Cina cea de Taină a luat pâine în mâinile Sale, a binecuvântat, a frânt, a dat ucenicilor și a zis: "Luați mâncați, acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor". După aceea a binecuvântat paharul cu vin și a zis: "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu care pentru voi și pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor". Aceasta este esența Sfintei Liturghii și de fapt Domnul Hristos cu acel prilej a și zis: "Aceasta să faceți întru pomenirea Mea" (Luca 22, 19-20).

Întru pomenirea jertfei Mântuitorului nostru Iisus Hristos se face Sfânta Liturghie. Așadar Sfânta Liturghie este întemeiată de Domnul Hristos, bineînțeles nu așa cum se prezintă astăzi. Sfânta Liturghie așa cum se prezintă astăzi este alcătuită de Sfântul Vasile cel Mare și de Sfântul Ioan Gură de Aur. De cele mai multe ori noi facem Sfânta Liturghie care ne-a rămas de la Sfântul Ioan Gură de Aur, bineînțeles cu unele modificări care s-au adăugat în decursul veacurilor. Noi spunem însă că Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit Liturghia, nu sută la sută așa cum o avem noi, dar în esență, în temelia ei, Liturghia pe care o avem noi astăzi este făcută de Sfântul Ioan Gură de Aur sau de Sfântul Vasile cel Mare.

Două Liturghii se fac în Biserica ortodoxă: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se face numai de zece ori pe an iar Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se face de cele mai multe ori, iar în timpul postului pregătitor pentru Sfintele Paști, în Postul Mare, se face și o Liturghie care nu e deplină și se numește "Liturghia Darurilor mai înainte sfințite", deci e o Liturghie la care nu se sfințesc Cinstitele Daruri ci sunt sfințite la o Liturghie deplină, la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare sau la Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Sfântul Ioan Gură de Aur a avut în vedere și Liturghia Sfântului Vasile, Sfântul Vasile a avut în vedere Liturghiile dinainte de el, Liturghia Sfântului Iacob, și le-au alcătuit așa cum au fost luminați de Dumnezeu pentru contemporanii lor și au rămas de atunci în general neschimbate așa cum le avem noi astăzi.

Sfânta Liturghie este slujba la care Cinstitele Daruri se prefac în Trupul și Sângele Mântuitorului pentru împărtășirea credincioșilor. Avem în vedere la Sfânta Liturghie pe Dumnezeu și pe oameni. Pe Dumnezeu care ne dă posibilitatea să avem Cinstitele Daruri, să avem Trupul și Sângele Mântuitorului, să avem Sfânta Euharistie pentru împărtășirea credincioșilor și îi avem în vedere pe credincioșii care doresc să se împărtășească cu Cinstitele Daruri prefăcute în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu "dumnezeieștile, sfintele, preacuratele, nemuritoarele, cereștile, de viață făcătoarele, înfricoșătoarele lui Hristos Taine". Sfânta Liturghie, așa cum este în Biserica noastră Otrodoxă, în Biserica dreptmăritoare, are trei părți: o parte pregătitoare care se numește Proscomidie, o parte la care pot participa și credincioșii încă nebotezați numiți "cei chemați" sau "catehumeni" - până la "Câți sunteți chemați ieșiți" și această parte se numește "Liturghia cuvântului" - iar împărtășirea care se face în cadrul acestei Sfinte Liturghii este împărtășire prin cuvânt și anume prin Evanghelia care se citește. Și apoi urmează Liturghia Euharistică propriu-zisă la care nu pot lua parte cei care nu sunt dreptmăritori creștini ci numai dreptmăritorii creștini, numai ortodocșii, numai cei botezați. Și cei care se pregătesc pentru botez în Biserica Ortodoxă sunt socotiți într-un fel tot ortodocși dar într-o categorie care nu le dă voie să ia parte la Sfânta Liturghie propriu-zisă, la Liturghia Euharistică, ci numai la Liturghia cuvântului. E o rânduială a Bisericii noastre în care se pune în evidență importanța Sfintei Liturghii, adică nu orice credincios e vrednic să ia parte la Sfânta Liturghie, Sfânta Liturghie fiind o slujbă mai presus de lumea aceasta, este o slujbă care aduce cerul pe pământ. Biserica în general este considerată ca "cerul cel de pe pământ", având în vedere biserica drept locaș de închinare. Sfânta Liturghie este împărăția lui Dumnezeu pe pământ, și de aceea ca să luăm parte la Sfânta Liturghie, la împărăția lui Dumnezeu de pe pământ trebuie să avem o vrednicie anume, trebuie să fim curățiți de relele care ne-ar face nevrednici de Sfânta Liturghie. De aceea la Sfânta Liturghie în vechime nu aveau voie să ia parte cei nebotezați, catehumenii, cei chemați, și nu aveau voie să ia parte la Sfânta Liturghie cei care erau în stadiul de pocăință, care nu se puteau și împărtăși. Toți credincioșii care luau parte la Sfânta Liturghie aveau cumva obligația să se împărtășească cu Sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos și atunci se considera că numai aceia care se pot împărtăși pot lua parte la Sfânta Liturghie. Lucrurile n-au rămas așa în istoria Bisericii din neputința omenească și Biserica a admis să ia parte și cei care sunt în stadiu de pocăință pentru că nu mai există o categorie, o ceată, a celor ce se pocăiesc, sau mai multe cete din cei care se pocăiesc și care nu intrau în biserică ci stăteau în pridvorul bisericii la sfintele slujbe. Lucrul acesta Biserica l-a desființat în istorie și atunci a rămas că toți credincioșii ortodocși pot să ia parte la Sfânta Liturghie dar fiecare în conștiința lui trebuie să știe care este situația lui și cum anume trebuie să se pregătească pentru a se face vrednic de Sfânta Liturghie.

Dacă nu avem în vedere lucrurile acestea înseamnă că coborâm Sfânta Liturghie și pentru noi devine o slujbă obișnuită ca și slujbele celelalte. Și celelalte slujbe sunt importante, însă sunt importante ca pregătitoare pentru Sfânta Liturghie, iar Sfânta Liturghie este cea mai însemnată dintre sfintele slujbe, dar nu desprinsă de celelalte slujbe - și în cazul acesta Sfânta Liturghie în Ortodoxie ocupă locul cel mai de căpetenie - și de aceea am zis că eticheta Bisericii Ortodoxe este Sfânta Liturghie. Orice slujbă ortodoxă este o etichetă a Bisericii Ortodoxe dar mai presus de toate, cel mai bine reprezintă Ortodoxia Sfânta Liturghie.

Comorile Ortodoxiei, comorile credinței noastre sunt sfintele slujbe prin existența lor și prin conținutul lor. Sfânta Liturghie este un fel de rezumat al celorlalte sfinte slujbe în înțelesul că în Sfânta Liturghie se prezintă evenimentele de mântuire care țin de viața ortodoxă, de viața Bisericii Ortodoxe. Tot ceea ce s-a făcut pentru noi, pentru mântuirea noastră, se înfățișează pe scurt în cuprinsul Sfintei Liturghii, așa că Sfânta Liturghie în cele din urmă este cea mai reprezentativă slujbă a Bisericii noastre, și este cea mai reprezentativă slujbă, și prin conținut, și prin rostul ei. Prin conținut - prin ceea ce se spune, prin rostul ei - prin faptul că la Sfânta Liturghie se sfințesc Cinstitele Daruri, și prin scopul ei - ca cei credincioși să se poată împărtăși cu Sfintele Taine ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Noi considerăm Sfânta Liturghie ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ în înțelesul că la începutul ei se spun cuvintele: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". Deci avem în vedere că în fața noastră se desfășoară împărăția lui Dumnezeu, avem în vedere faptul că se face aici pe pământ lucru ceresc, în "cerul cel de pe pământ", avem în vedere faptul că la Sfânta Liturghie noi îi închipuim aici pe pământ pe cei din ceruri. Cuvintele: "Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreit sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor, să-L primim pe Cel în chip nevăzut înconjurat de cetele îngerești. Aliluia, aliluia, aliluia", sunt cuvinte din care înțelegem că participând noi la Sfânta Liturghie nu mai suntem doar oameni obișnuiți, oameni păcătoși așa cum ne știm noi, ci suntem și închipuitori ai ființelor cerești care stau în apropierea lui Dumnezeu și-I aduc mărire lui Dumnezeu, îi închipuim pe Heruvimi.

Și, la Sfânta Liturghie, avem posibilitatea să spunem cuvinte îngerești: "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Ta". Sunt cuvinte din cer aduse pe pământ și le spunem și noi. Avem apoi posibilitatea să-I aducem mărire lui Dumnezeu răspunzând la ecfonisele de la Sfânta Liturghie în care Îl avem în vedere pe Dumnezeu ca Cel "Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea", ca pe Cel ce are "stăpânire, împărăție, putere și mărire", ca pe Cel ce este "bun și iubitor de oameni", ca pe Cel ce este "milostiv și iubitor de oameni", ca pe Cel ce este "Sfânt" și "sfințirea noastră" și toate acestea ni le pune în față Sfânta Biserică în Sfânta Liturghie. Și noi răspunzând la aceasta mărturisim că avem încredințarea că trebuie să-I aducem mărire lui Dumnezeu și Îi aducem mărire lui Dumnezeu după puterea noastră, fiecare dintre noi atâta cât putem noi să aducem. Din toată mărirea lui Dumnezeu Îi aducem atât cât putem noi să-I aducem și gândul acesta că Dumnezeu e bun și milostiv și iubitor de oameni, că e sfânt, că e sfințirea noastră trebuie să ne dea dorința ca să fim preamăritori de Dumnezeu întrucât Ortodoxia este cu preamărire adusă lui Dumnezeu.

O viață ortodoxă trebuie să fie o viață care prelungește Sfânta Liturghie în viața socială, în viața de toate zilele, în înțelesul că la Sfânta Liturghie se spune: "Cu pace să ieșim" și credincioșii răspund: "Întru numele Domnului", ceea ce înseamnă că și după Liturghie trebuie să fie o Liturghie, adică o slujbă de preamărire a lui Dumnezeu și o slujbă de transformare a naturii, de transformare a vieții noastre, de transformare a simțirii noastre, de transformare a ființei noastre spre bine. Dacă trăim liturgic în viața socială, dacă ne silim să trăim liturgic, atunci și Sfânta Liturghie o trăim la măsurile la care trebuie s-o trăim, iar dacă considerăm Liturghia desprinsă cumva de viața socială și desprinsă de celelalte slujbe și neglijăm slujbele Bisericii și vrem să prețuim numai Sfânta Liturghie, nu suntem în Ortodoxie pentru că Ortodoxia impune o viață în care să se desfășoare Sfânta Liturghie la măsurile la care poate fi desfășurată în conștiința noastră.

De exemplu când slujește preot cu diacon, diaconul, înainte de a începe Sfânta Liturghie, zice către preot: "Roagă-te pentru mine, părinte" și preotul spune: "Să îndrepteze Domnul pașii tăi spre tot lucrul bun". Adică îndreptarea aceasta spre bine, îndreptarea generală spre bine este o continuare a Liturghiei. După intrarea cu Sfintele Daruri, când sunt puse pe Sfânta Masă, dacă slujește preot cu diacon, preotul zice către diacon: "Pomenește-mă, frate și împreună-slujitorule" iar diaconul răspunde: "Preoția ta să o pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa. Roagă-te pentru mine, părinte". La aceasta preotul zice: "Duhul Sfânt să vină peste tine și puterea Celui preaînalt să te umbrească" iar diaconul răspunde: "Același Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieții noastre. Pomenește-mă părinte". Și iarăși zice preotul: "Să te pomenească Domnul Dumnezeu întru împărăția Sa, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor".

Dialogul acesta, liturgic de fapt, este un dialog din care înțelegem că cea mai însemnată urare pe care o poate face cineva este aceasta ca "Duhul Sfânt să vină peste noi și puterea Celui preaînalt să ne umbrească" așa cum s-a întâmplat cu Maica Domnului, cu Preasfânta Fecioară Maria la Buna Vestire și ca "același Duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieții noatre". Deci nu numai în cuprinsul unui timp limitat cât ține o Sfântă Liturghie, ci în toate zilele vieții noastre și toată viața noastră, chiar și viața de studiu, chiar și viața de îndatoriri sociale trebuie să fie un fel de liturghie după Liturghie, trebuie să fie un fel de strădanie de a aduce pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, în mijlocul nostru cum se spune la Sfânta Liturghie când slujesc mai mulți preoți și când se îmbrățișează și zic: "Hristos în mijlocul nostru" și celălalt: "Este și va fi", și primul iarăși: "Totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor." iar al doilea: "Amin".

Deci conștiința aceasta a ducerii în lumea aceasta a Domnului Hristos în conștiința noastră, și în viața noastră, și în viața socială, este o conștiință ortodoxă, este o gândire ortodoxă, care are drept etichetă, drept rezumat, drept firmă să zicem așa, Sfânta Liturghie, care nu trebuie să rămână în biserică, ci trebuie dusă de fiecare dintre noi la măsurile noastre până acolo unde ajungem cu viața noastră și să ne ferim de tot ce ar împiedica preamărirea lui Dumnezeu pentru că unde nu este preamărirea lui Dumnezeu, acolo nu este nici Liturghie pentru că nu este Ortodoxie. Dumnezeu să ne ajute!

 

21 august 1995


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Curpins Gânduri bune pentru gânduri bune
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.