Sfânta Liturghie, sărbătorire cuprinzătoare

 

Iubiți frați și iubiți credincioși, în legătură cu cele spuse ieri dimineață despre Liturghia în Ortodoxie sau Ortodoxie și Liturghie, am spus că Sfânta Liturghie este eticheta Bisericii Ortodoxe în înțelesul că în ea se rezumă toată Ortodoxia. Astăzi voi spune ceva despre Sfânta Liturghie ca sărbătorire cuprinzătoare, pentru că dacă Sfânta Liturghie este un rezumat al Ortodoxiei, trebuie să fie un rezumat și al trăirii ortodoxe.

Noi am găsit Sfânta Liturghie așa cum ne-a dat-o Biserica și dacă ne-am gândit mai îndeaproape am putut să ne dăm seama că în cuprinsul Sfintei Liturghii se trăiesc evenimentele care au dus la mântuirea noastră: Întruparea Fiului lui Dumnezeu - Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos -, Cina cea de Taină, Jertfa de pe Cruce, Învierea cea de a treia zi, Înălțarea la cer, ce-a de-a doua iarăși venire, Rusaliile, chiar și sărbătorile Maicii Domnului în înțelesul că în Sfânta Liturghie e pomenită și Maica Domnului, ne arătăm cinstitori ai Maicii Domnului, sărbătorile sfinților în înțelesul că la Sfânta Liturghie îi pomenim pe toți sfinții, suntem îndemnați să-i pomenim pe toți sfinții, așa încât Sfânta Liturghie este un rezumat al întregului an bisericesc.

Cei mai mulți dintre credincioșii noștri știu că la Sfânta Liturghie se pomenește Cina cea de Taină pentru că se spun cuvintele "Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor" și "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor". Este ceea ce s-a spus la Cina cea de Taină adică ceea ce a spus Domnul Hristos când a prezentat Trupul și Sângele Său pentru împărtășirea Sfinților Apostoli. Deci oricum Sfânta Liturghie sărbătorește Cina cea de Taină, dar nu numai Cina cea de Taină. Sunt mai puțini credincioșii care știu că și alte sărbători sunt cuprinse în Sfânta Liturghie, și alte sărbătoriri fac cuprinsul Sfintei Liturghii.

Și anume, mai întâi de toate pentru că la Sfânta Liturghie Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte se sfințesc și devin Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, putem considera pe bună dreptate că Sfânta Liturghie este o sărbătorire a întrupării Mântuitorului Hristos, a întrupării Fiului lui Dumnezeu, și anume cuprinde ca întrupare Buna Vestire și Nașterea cea după trup a Mântuitorului deci Buna Vestire și Crăciunul. Buna Vestire noi o sărbătorim peste an în 25 martie iar Crăciunul în 25 decembrie. La Sfânta Liturghie, pentru că se întrupează Fiul lui Dumnezeu în Cinstitele Daruri care devin Trupul și Sângele Lui și devin de fapt Mântuitorul Însuși cu Care se împărtășesc credincioșii, Sfânta Liturghie este sărbătorirea celor două sărbători care sunt în legătură cu întruparea Fiului lui Dumnezeu: Buna Vestire și Nașterea după trup a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sigur că întruparea aceasta se face pentru continuarea întrupării Mântuitorului în credincioși prin împărtășirea credincioșilor. Nu e vorba aici de o altă întrupare decât întruparea cea trebuincioasă pentru întruparea cea din oameni, adică Domnul Hristos a găsit chipul în care El poate să fie cuprins în ființa credincioșilor, chipul în care credincioșii se pot uni cu El în cea mai adâncă unire, până acolo că El, după cum spunem noi la o rugăciune după împărtășirea cu Sfintele Taine, intră în alcătuirea mădularelor noastre. Chiar zicem noi: "intră în alcătuirea mădularelor mele, în rărunchi și-n inimă". Ca să se poată realiza lucrul acesta, se realizează mai întâi întruparea cea în Cinstitele Daruri, ca credincioșii să se poată împărtăși.

După aceea, la Sfânta Liturghie pomenim și alte evenimente care privesc mântuirea între care de pildă intrarea în Ierusalim, în înțelesul că la intrarea în Ierusalim credincioșii Mântuitorului au zis: "Osana întru cei de sus!" (Matei 21, 9). Și noi la Sfânta Liturghie zicem "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Ta. Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de sus", cuvinte pe care le-au spus în parte îngerii. Deci, "Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea Ta", sunt cuvinte îngerești, iar cuvintele: "Osana întru cei de sus. Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!", sunt cuvinte omenești.

Apoi, Cina cea de Taină, reprezentată în cuvintele: "Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor" și "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu al Legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor". Dar îndată după ce se spun cuvintele acestea, nu cu glas tare ci în gând preotul zice: "Aducându-ne aminte de această poruncă mântuitoare". Despre ce este vorba? Este vorba că Domnul Hristos, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca, le-a spus ucenicilor după ce a zis "Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu" și "Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu", a zis "Aceasta să faceți întru pomenirea Mea". Deci Domnul Hristos a statornicit la Cina cea de Taină să I se pomenească jertfa. De ce jertfa? Pentru că se pomenește Trupul Domnului Hristos și Sângele Domnului Hristos separat, nu Trupul și Sângele deodată așa cum trăiește sângele în trup și trupul în sânge, ci separat, ca să se arate jertfa. Sângele Domnului Hristos s-a vărsat pe Cruce, deci Domnul Hristos a rânduit să I se pomenească jertfa: Trupul și Sângele. Și a zis: "Aceasta să faceți întru pomenirea Mea". Orice Sfântă Liturghie este o repetare în acest înțeles a Cinei celei de Taină și este împlinirea unei porunci a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: "Aceasta să faceți întru pomenirea Mea". Și atunci preotul zice: "Aducându-ne aminte de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi: - și pomenește cele ce s-au făcut pentru noi și anume zice - de cruce, - deci de jertfa Mântuitorului de pe Cruce - de groapă - de înmormântarea Mântuitorului, de mormântul cel purtător de viață al Mântuitorului - de învierea cea de a treia zi - deci de Sfintele Paști - de suirea la cer și șederea de-a dreapta Tatălui - deci de Înălțare - și de ce-a de-a doua slăvită iarăși venire", prin urmare o sărbătorire a unui eveniment pe care nu l-am trăit și nu-l trăim încă, a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos care urmează după Înălțare. Și apoi zice cu glas tare: "Ale Tale dintru ale Tale, Ție aducem de toate și pentru toate".

Asta înseamnă că la Sfânta Liturghie, pe lângă întruparea Mântuitorului, pe lângă intrarea în Ierusalim, pe lângă Cina cea de Taină, pomenim Vinerea cea Mare cu jertfa și moartea Mântuitorului, Sâmbăta cea Mare când Domnul Hristos a fost în mormânt, deci înmormântarea Mântuitorului, pomenim Învierea Mântuitorului, Sfintele Paști, așa încât fiecare Sfântă Liturghie, fie că e în zi de Duminică fie că e într-o zi de lucru, este o sărbătorire de Paști. Și pentru că e o zi de Paști, după ce se împărtășesc preoții, clericii adică: episcopii, preoții și diaconii, în altar se spun cuvintele aducătoare aminte de Jertfa Mântuitorului și de Învierea Mântuitorului: "Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim; că Tu ești Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu știm, numele Tău numim. Veniți toți credincioșii să ne închinăm Sfintei Învierii Lui Hristos, că iată a venit prin Cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat". Sunt cuvinte în care se pomenește deodată Învierea și Patimile, pătimirile Mântuitorului, răstignirea pe Cruce. Și după aceea spunem cuvintele: "Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că mărirea Domnului peste tine a strălucit. Saltă acum și te bucură, Sioane, iar tu, Curată, Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău", cuvinte care se spun la Paști și apoi chiar cuvinte în care sunt pomenite Paștile, căci zicem: "O, Paștile cele mari și preasfințite Hristoase; O, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea. Dă-ne nouă mai adevărat a ne împărtăși cu Tine în ziua cea neînserată a împărăției Tale".

Spunând aceste cuvinte pomenim Paștile și-L pomenim pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca Paștile noastre pentru că cuvântul paști în românește înseamnă trecere, iar la Paști se spune: "Ziua Învierii popoare să ne luminăm, Paștile Domnului, Paștile. Că din moarte la viață și de pe pământ la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi cei ce-I cântăm cântare de biruință". Cuvintele acestea arată trecerea de la moarte la viață și de pe pământ la cer. Credincioșii trebuie să trăiască aici pe pământ o viață asemănătoare cu cea din cer, să depășească lumea aceasta, să depășească pământul, pentru că "din moarte la viață" - deci nu suntem în moarte ci în viață - și "de pe pământ la cer" Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, El care este "Paștile noastre".

Și atunci adresându-ne Domnului Hristos zicem: "O Paștile cele mari și preasfințite Hristoase" și-L numim pe Domnul Hristos "Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea" și cerem de la El ceva, după ce ne-am împărtășit la măsurile, la puterile noastre și zicem "Dă-ne nouă mai adevărat să ne împărtășim - cu alte cuvinte ne-am împărtășit cum am putut dar vrem să ne împărtășim cât mai adevărat și mai adevărat decât acum - cu Tine în ziua cea neînserată - în ziua care nu are sfârșit - a Împărăției Tale".

Prin urmare sărbătorim Jertfa Mântuitorului, moartea Mântuitorului, înmormântarea, Învierea cea de a treia zi - Sfintele Paști - și după aceea pomenim și suirea la cer, Înălțarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos care s-a întâmplat după patruzeci de zile de la învierea Sa și pe care o sărbătorim peste an chiar la patruzeci de zile după sărbătoarea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Deci sărbătorim Înălțarea Mântuitorului și cu ea o dată și șederea de-a dreapta Tatălui. Poate că știți că Sfântul Arhidiacon Ștefan, când era dus să fie omorît cu pietre, înainte de a se arunca asupra lui cu pietre, el a zis: "Văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu" (Fapte 7, 56). Aceasta înseamnă că a sta de-a dreapta lui Dumnezeu este a fi în cinstire la Dumnezeu. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut totdeauna cinstire după firea dumnezeiască la Tatăl, dar a avut cinstire și după firea omenească prin aceea că firea omenească s-a înălțat la cer. De fapt înălțarea la cer a Domnului Hristos asta și înseamnă: ridicarea firii omenești cu care a trăit Domnul Hristos aici pe pământ, în sânul Prea Sfintei Treimi, mai presus de lume. Să știți că noi nu înțelegem lucrul acesta, e o taină pentru noi, însă "taina nu suferă ispitire". Noi tainele le primim ca taine, le primim prin credință, nu le înțelegem dar le cinstim și le avem în vedere ca taine și prin aceasta înaintăm în credință, pentru că dacă am putea înțelege totul, atunci n-ar mai fi trebuință de credință, ci ar fi doar trebuință de înțelegere. Ori noi nu putem cuprinde tainele lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu e mai presus de noi și ceea ce e mai presus de noi nu poate fi cuprins de noi, și atunci nici tainele lui Dumnezeu, nici faptul că Trupul și sufletul Mântuitorului nostru Iisus Hristos sunt undeva în cer, undeva, știu eu, în universul acesta, mai presus de lumea aceasta; Dumnezeu știe unde este cu Trupul și cu sufletul Său Mântuitorul, și de-a dreapta Tatălui, adică firea omenească este cinstită în persoana Fiului lui Dumnezeu întrupat, este cinstită de către Dumnezeu Tatăl și ridicată mai presus de lumea aceasta. Și aceasta o sărbătorim la Înălțarea Domnului dar o sărbătorim și la Sfânta Liturghie.

Iar după ce mărturisim în Simbolul credinței că Fiul lui Dumnezeu S-a înălțat la cer și șade de-a dreapta Tatălui, mărturisim că "iarăși va să vină cu mărire să judece viii și morții" și acest eveniment îl sărbătorim la Sfânta Liturghie pentru că pomenim nu numai suirea la cer și șederea de-a dreapta, ci și ce-a de-a doua slăvită iarăși venire.

Să știți că sunt grupări de creștini care pun foarte mult accent pe a doua venire a Domnului Hristos. Biserica Ortodoxă mărturisește a doua venire a Domnului Hristos și o sărbătorește și la Sfânta Liturghie, și poate chiar de aceea nu stăruim foarte mult asupra celei de-a doua veniri a Domnului Hristos pentru că noi, într-un fel, o trăim cu înainte sărbătorire, o sărbătorim cu înainte sărbătorire la fiecare Sfântă Liturghie. Într-un fel, la fiecare Sfântă Liturghie Domnul Hristos vine între noi. Când se săvârșește Sfânta Liturghie cu mai mulți slujitori, cu preoți mai mulți, se spun cuvintele: "Hristos în mijlocul nostru", "Este și va fi", "Totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor", "Amin". E un adevăr pe care noi îl trăim ca preoți și ca credincioși, ca membri ai Bisericii Ortodoxe, la fiecare Sfântă Liturghie, în înțelesul acesta că noi credem că Hristos este în mijlocul nostru, și de fapt Hristos chiar poate să fie în mijlocul nostru și chiar este în mijlocul nostru, pentru că cu firea dumnezeiască Mântuitorul nostru Iisus Hristos este pretutindeni.

Mai sărbătorim la Sfânta Liturghie și sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt, Rusaliile. Nu se poate Liturghie fără pogorârea Duhului Sfânt. Pogorârea Duhului Sfânt cea din istorie, care s-a întâmplat la zece zile după înălțarea la cer a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim când, după mărturia Sfântului Evanghelist Luca din cartea Faptelor Sfinților Apostoli, s-a auzit "un vuiet ca de vijelie care vine repede" și când s-au împărțit, asupra fiecărui dintre cei care erau de față, ca niște limbi de foc, "niște limbi ca de foc", Duhul Sfânt S-a pogorât peste ucenici și a rămas lucrător în Biserică pentru că nu ni se spune că S-a retras ci ni se spune doar că S-a pogorât. Și pentru că S-a pogorât, ucenicii au început să vorbească în limbi necunoscute până atunci de ei, dar cunoscute de cei care îi auzeau, spunând măririle lui Dumnezeu (Fapte 2, 2-11).

Duhul Sfânt deci este lucrător în Biserică și este lucrător la fiecare Sfântă Liturghie, Se pogoară cu ocazia oricărei Liturghii atunci când se spun cu cântare cuvintele: "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ție Îți mulțumim, Doamne, și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru". Mai departe, după ce se spun de trei ori cuvintele acestea: "Doamne, Cel ce pe Preasfântul Duh, în ceasul al treilea, L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci Îl înnoiește întru noi, cei ce ne rugăm Ție", preotul se roagă lui Dumnezeu spunând: "Încă aducem Ție această slujbă duhovnicească și fără de sânge, și cerem și ne rugăm și ne cucerim: Trimite Duhul Tău cel Sfânt - ne adresăm Tatălui ceresc - peste noi și peste aceste Daruri, ce sunt puse înainte. Și fă, adică, pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău. Iar ceea ce este în potirul acesta - adică vinul amestecat cu apă - Cinstit Sângele Hristosului Tău, prefăcându-le cu Duhul Tău cel Sfânt". Și atunci când ne rugăm, noi credem că Dumnezeu ne primește rugăciunea și împlinește lucrul acesta ca să se poată preface Cinstitele Daruri care sunt închipuitoare ale Trupului și Sângelui Domnului Hristos. Deci pâinea și vinul care sunt pregătite anume și binecuvântate în timpul slujbei, și pentru care ne rugăm de fapt când zicem: "Pentru Cinstitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm", acestea închipuiesc Trupul și Sângele Mântuitorului. La Litughia Sfântului Vasile cel Mare spunem că am adus înainte cele ce închipuiesc Trupul și Sângele lui Hristos și după aceea cele care au închipuit Trupul și Sângele lui Hristos devin Trupul și Sângele lui Hristos.

Încă o dată vă spun, e o taină, e o taină a credinței, e ceva ce nu se poate explica, ceva ce nu se poate demonstra, e ceva ce ține de credința noastră. Și credem că ele se prefac în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos prin venirea Duhului Sfânt, deci la Sfânta Liturghie avem și Rusaliile așa că se poate vorbi despre Rusaliile Sfintei Liturghii. Și aici aș putea să aduc înainte și un alt gând, și anume că ceea ce s-a întâmplat la întruparea Mântuitorului, la întruparea Fiului lui Dumnezeu în Preasfânta Fecioară Maria - adică Duhul Sfânt a venit peste Preasfânta Fecioară și puterea Celui Preaînalt, adică puterea lui Dumnezeu, a umbrit-o și Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat în ea - aceea se întâmplă la Sfânta Liturghie. E aceeași Treime de la Buna Vestire, aceeași Sfântă Treime e și la Sfânta Liturghie în sensul că Dumnezeu Tatăl trimite pe Duhul Sfânt ca să prefacă Cinstitele Daruri în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, deci avem exact ceea ce s-a petrecut la Buna Vestire, prin bunăvoința Tatălui, prin lucrarea Sfântului Duh și bineînțeles prin alegerea și a Mântuitorului Însuși care a vrut să Se întrupeze din Preasfânta Fecioară Maria. Așa încât, iată, la fiecare Sfântă Liturghie avem prezentă Sfânta Treime așa cum a fost la Buna Vestire când S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu prin Maica Domnului, când Preasfânta Fecioară Maria a zis "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău" (Luca 1, 38).

Astfel privită, Sfânta Liturghie este o sărbătorire cuprinzătoare în înțelesul că în ea se rezumă, se cuprinde într-un timp scurt, ceea ce s-a întâmplat în timpi mai îndelungați, ceea ce s-a întâmplat în istoria Bisericii și ceea ce sărbătorim noi. Nu trebuie să așteptăm Paștile, până când mai vin o dată Paștile, pentru că fiecare Sfântă Liturghie e și Sfintele Paști. Nu trebuie să așteptăm până va veni Vinerea cea Mare în legătură cu Paștile, pentru că fiecare Sfântă Liturghie este Jertfa Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu trebuie să așteptăm Cina cea de Taină până în Joia Mare de anul viitor de pildă, pentru că Sfânta Liturghie este și Cina cea de Taină. Nu trebuie să așteptăm Înălțarea Domnului până la vremea când se va sărbători după Paști, pentru că fiecare Sfântă Liturghie este și Înălțarea Domnului. Nu trebuie să așteptăm cea de-a doua venire, când va fi ea - Dumnezeu știe când va veni din nou Domnul Hristos cu mărire să judece viii și morții - pentru că la fiecare Sfântă Liturghie e și a doua venire a Domnului Hristos.

Apoi, pentru că Domnul Hristos nu este niciodată singur, ci este totdeauna împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, la Sfânta Liturghie avem și sărbătoarea Sfintei Treimi cea de după Rusalii, din lunea de după Rusalii, Sfânta Liturghie fiind prilej de a fi prezentă Sfânta Treime: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh la Sfânta Liturghie.

Și Duhul Sfânt care a lucrat în apostoli aducerea de mărire lui Dumnezeu, a rânduit ca Sfânta Liturghie să fie și un prilej pentru a-L preamări pe Dumnezeu preoții și credincioșii, și în acest înțeles și la Sfânta Liturghie este vuietul Duhului cel de la Pogorârea Duhului Sfânt. În acest înțeles că la Sfânta Liturghie noi aducem mărire lui Dumnezeu: "Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm", "Că Tu ești sfințirea noastră și Ție mărire înălțăm", "Că Sfânt ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm".

Toate cuvintele acestea de fapt sunt cuvinte care ne obligă la aducerea de mărire, iar aducerea de mărire este vuietul Duhului. Știți că în Sfânta Evanghelie, de la Ioan de pildă, în capitolul 16, Domnul Hristos vorbind despre Duhul Sfânt spune: "El pe Mine Mă va preamări" (Ioan 16, 14). Unde e preamărirea lui Dumnezeu acolo este lucrarea Duhului Sfânt. Totuși, trebuie să recunoaștem că noi suntem prea puțin angajați direct și, fără să se creeze o atmosferă anume pentru asta, suntem prea puțin angajați întru preamărirea lui Dumnezeu. Asta înseamnă că suntem săraci de lucrarea Duhului Sfânt pentru că lucrarea Duhului Sfânt ar trebui să fie întru noi mai ales întru revărsarea sufletului nostru în preamărirea lui Dumnezeu. Lucrarea noastră cea mai obișnuită este o lucrare de curățire a sufletului. Zicem "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul" în dorința acesta de a ne curăți, și pe măsura curățirii sufletului apoi sufletul să se reverse în preamărirea lui Dumnezeu în cuvinte ca acestea: "Mărire Ție Doamne, mărire Ție" sau "Mare Ești Doamne și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale".

Și pentru că Domnul Hristos nu este numai în Sfânta Treime împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, ci este și împreună cu oamenii și mai ales cu oamenii lui Dumnezeu, noi la Sfânta Liturghie pomenim și pe Maica Domnului. Am spus aseară cum anume, o modalitate v-am prezentat aseară, că suntem îndemnați să o pomenim pe Maica Domnului și cum să o pomenim pe Maica Domnului. Sigur că mai sunt și alte modalități, de exemplu în ectenii zicem: "Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria, cu toți sfinții să o pomenim". Sunt tot cuvinte pe care le spunem și în cadrul Sfintei Liturghii, dar nu numai în cadrul Sfintei Liturghii ci și în liturghia cea mai largă, cum v-am spus că pentru noi liturghia înseamnă numai Liturghie, dar pentru alții, care au cuvântul mai lărgit, liturghie înseamnă și celelalte slujbe ale Bisericii noastre. Deci, toată vremea de slujire a lui Dumnezeu este o liturghie și toată vremea de a-I sluji lui Dumnezeu, în orice latură a vieții, trebuie să fie o prelungire a Sfintei Liturghii.

Toată vremea vieții credinciosului trebuie să fie o liturghie, o liturghie pentru care se pregătește prin slujbele Bisericii și prin ceea ce face el pentru îmbunătățirea sufletului lui prin puterea lui Dumnezeu. Și toată viața creștinului trebuie să fie o liturghie și după Liturghia cea din biserică, o slujbă liturgică, adică o slujbă de sfințire a ființei personale, a ființei noastre umane, și de sfințire a naturii, de sfințire a întregii existențe umane. Pe ceea ce ne punem pecetea, să fie o pecetluire adusă din partea lui Dumnezeu.

Și apoi, pentru că Domnul Hristos este împreună cu cetele de sfinți, pomenim la Sfânta Liturghie nu numai pe Maica Domnului, cuprindem nu numai sărbătorile Maicii Domnului, chiar dacă nu le sărbătorim pe fiecare după rostul pe care îl are, ci o sărbătorim pe Maica Domnului în general, înseamnă că avem la Sfânta Liturghie și sărbătorile Maicii Domnului, și avem și sărbătorile sfinților, tot în înțelesul acesta că pomenindu-i pe sfinți, fiind noi înșine cinstitori de sfinți, înseamnă că și Sfânta Liturghie este un prilej de cinstire a sfinților, deci și de sărbătorire a sfinților.

Așa că, în felul acesta gândită, Sfânta Liturghie este o sărbătorire cuprinzătoare. Sărbătorim evenimente legate de mântuirea noastră, evenimente care au dus la mântuirea obiectivă, la mântuirea în general a credincioșilor și totodată Sfânta Liturghie este și un prilej de sărbătorire a oamenilor lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a sfinților, așa încât anul bisericesc, în cele din urmă, se rezumă în fiecare Sfântă Liturghie cu tot ce are el ca sărbători anume de peste an. De câte ori luăm parte la Sfânta Liturghie, luăm parte la toate sărbătorile pe care le avem în cursul unui an bisericesc iar aceasta în timp scurt și cu participarea câtă o avem noi la aceste evenimente și la aceste sărbători. Dumnezeu să ne ajute!

 

22 august 1995


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Curpins Gânduri bune pentru gânduri bune
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.