Preasfânta Treime și Sfânta Liturghie

 

Prea cucernice părinte, iubiti frați și iubiți credincioși, pentru astăzi a fost programat subiectul "Preasfânta Treime și Sfânta Liturghie". În cuprinsul Sfintei Liturghii, persoanele Preasfintei Treimi se pomenesc de multe ori și pe lângă aceasta sunt și texte în care avem cuvântul "treime". Pe acestea le vom pune în evidență cu acest prilej.

Mai întâi Sfânta Liturghie începe cu binecuvântarea: "Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". Se pomenesc în acest cuvânt cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Noi credem că Dumnezeu este Unul în ființă și întreit în persoană. E o taină a credinței noastre, poate cea mai mare taină, ceva ce nu putem înțelege dar putem primi prin credință. Asta-i descoperirea dumnezeiască.

La Botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos S-a arătat Sfânta Treime așa că Dumnezeu Tatăl a vorbit și a zis: "Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care bine am voit" (Matei 3, 17), Dumnezeu Fiul făcut om S-a botezat și Dumnezeu Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de porumbel. Aceasta o mărturisesc trei din cei patru evangheliști, iar la sfârșitul Sfintei Evanghelii de la Matei se spun cuvintele, rostite de Domnul Hristos: "Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh" (Matei 28, 19).

Așa că în Sfânta Evanghelie sunt pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Și mai este încă un loc, afară de cele istorisite despre botezul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când S-a arătat Sfânta Treime, mai este un loc în care se istorisește despre Schimbarea la față, când de asemenea a fost de față Sfânta Treime: Tatăl care a vorbit dintr-un nor luminos și a zis: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care bine am voit; pe Acesta să-L ascultați" (Matei 17,5), Fiul Care S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi și Duhul Sfânt, adică norul care i-a învăluit pe cei care erau atunci de față, norul luminos. În conștiința Bisericii s-a așezat gândul acesta și învățătura că Dumnezeu este Unul în ființă și întreit în persoană, iar Sfânta Liturghie are darul de a ne pune în fața acestui adevăr.

Așadar începutul Sfintei Liturghii anunță împărăția lui Dumnezeu care se desfășoară în cerul cel de pe pământ care este biserica, care se desfășoară împreună cu noi și în fața noastră, împlinindu-se cererea din rugăciunea "Tatăl nostru": "vie împărăția Ta", pentru că la fiecare Sfântă Liturghie vine împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Și unde-i împărăția lui Dumnezeu acolo-i de față și Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt.

În cadrul Sfintei Liturghii se spun cuvintele: "Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". De altfel cuvintele acestea se spun și la alte slujbe, dar și în cadul Sfintei Liturghii. E o mărturisire a noastră că lui Dumnezeu I se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea și că noi Îi dăm din această toată mărire câtă I se cuvine, numai câtă putem noi. I se cuvine mărire lui Dumnezeu Tatăl, lui Dumnezeu Fiul și lui Dumnezeu Duhul Sfânt. Mărturisim apoi că Dumnezeu are stăpânire și împărăție și zicem: "Că a Ta este stăpînirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". Îl mărturisim pe Dumnezeu bun și iubitor de oameni și zicem: "Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". Îl mărturisim pe Dumnezeu milostiv și iubitor de oameni și zicem: "Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor", Îl mărturisim pe Dumnezeu sfânt și zicem: "Că Sfânt ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor", Îl mărturisim pe Dumnezeu ca sfințire a noastră, Sfânt Care sfințește și zicem: "Că Tu ești sfințirea noastră și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor", mărturisim mila și îndurările și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și aducem cinstire Tatălui și Duhului Sfânt cu acest prilej, că zicem: "Cu harul, cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia Născut Fiului Tău, cu Care împreună bine ești cuvântat, cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor", dorim ca toți cu o gură și cu o inimă să mărim și să cântăm preacinstitul și de mare cuviință numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și zicem: "Și ne dă nouă, cu o gură și cu o inimă, a mări și a cânta prea cinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". Dorim ca acest lucru să-l facă și cei care încă nu au ajuns la măsurile de credincioși dreptmăritori deplini și zicem: "Ca și aceștia împreună cu noi să mărescă preacinstitul și de mare cuviință numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor". În toate aceste ziceri la Sfânta Liturghie pomenim cele trei persoane ale Preasfintei Treimi, pomenim pe Preasfânta Treime.

În timp ce se cântă de către credincioși: "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine bine Te cuvântăm, Ție Îți mulțumim, Doamne, și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru", preotul cere de la Dumnezeu Tatăl să-L trimită pe Duhul Sfânt ca să prefacă Cinstitele Daruri în Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Prin urmare avem aici deasemenea pe Preasfânta Treime, Dumnezeu Tatăl pe care-L rugăm să trimită pe Duhul Sfânt, Dumnezeu Fiul, al Cărui Trup și Sânge le avem din Cinstitele Daruri prefăcute în Trupul și Sângele Lui, și acolo unde-i Trupul și Sângele Domnului Hristos, e Domnul Hristos întreg, nu e numai trupul și sângele separate de El, ci e Domnul Hristos împreună cu Trupul și Sângele Său, împreună cu sufletul Său, împreună cu dumnezeirea Sa, deci noi când ne împărtășim cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne împărtășim cu Dumnezeu întreg venit la noi la măsurile pâinii și ale vinului, la măsurile hranei care intră în existența noastră, Care Se preface în viața noastră, Care vrea să ne prefacă în viața Lui. Așadar și la Epicleză, - că așa se numește partea din Sfânta Liturghie în care e cheamat Duhul Sfânt peste Cinstitele Daruri - avem pe Preasfânta Treime.

Și acuma mai sunt în afară de acestea pe care le-am pomenit, și texte din Sfânta Liturghie în care se pomenește Treimea ca Treime, adică chiar numele de Treime. Sunt cinci texte de felul acesta, și anume mai întâi în antifonul al doilea în cuprinsul alcătuirii "Unule născut Fiule și Cuvântul lui Dumnezeu", la sfârșit zicem despre Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut om că este Unul din Sfânta Treime: "Unul fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, mântuiește-ne pe noi". Cerem de la Domnul Hristos mântuirea noastră și Îl înțelegem, Îl numim ca Unul din Sfânta Treime, adică Unul, Care face parte din Sfânta Treime și e închinat împreună cu Tatăl și cu Duhul: "Unul fiind din Sfânta Treime, împreună mărit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, mântuiește-ne pe noi". E primul text în care la Sfânta Liturghie vine cuvântul Treime. Să știți că cuvântul Treime nu-i cuvânt biblic, e cuvânt din tradiția Bisericii. În Sfânta Scriptură nu se găsește nici un text în care să apară termenul Treime. Cuvântul Treime este din tradiția Bisericii, din gândirea ortodoxă, nu-l putem întâlni însă nicăieri într-un text din Sfânta Evanghelie sau din alte cărți ale Noului sau ale Vechiului Testament.

Un al doilea text în care apare cuvântul Treime este cel din imnul Heruvimic: "Noi, care pe Heruvimi cu taină închipuim și făcătoarei de viață Treimi întreit-sfântă cântare aducem". Deci noi, oamenii de pe pamânt care îi închipuim pe Heruvimi, îi închipuim pe Heruvimi pentru că aducem "întreit-sfântă cântare", cui? "de viață făcătoarei Treimi". E de asemenea un text în care apare Sfânta Treime iar noi mărturisim că suntem, că ne considerăm, că suntem de fapt, închipuitori ai ființelor cerești pentru că aducem "întreit sfântă cântare", cui? "de viață făcătoarei Treimi", adică Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Pentru că facem pe pământ ceea ce fac Heruvimii în cer, ceea ce fac de fapt toate ființele cerești în cer, de aceea îi închipuim pe Heruvimi. Și bineînțeles ni se dă îndemnul ca să lepădăm toată grija cea lumească, pentru a putea primi în ființa noastră, în existența noastră, pe Împăratul tuturor, pe Cel care este în chip nevăzut înconjurat de cetele îngerești și căruia Îi zicem "Aliluia", adică "lăudați pe Domnul".

Al treilea text în care apare cuvântul Treime este cel cu care se răspunde la îndemnul: "Să ne iubim unii pe alții ca într-un gând să mărturisim", adică: "Pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită". Aici se pomenesc cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și se afirmă că aceste trei persoane formează "Treimea cea de o ființă și nedespărțită". Și Tatăl e Dumnezeu și Fiul e Dumnezeu și Duhul Sfânt e Dumnezeu, e o Dumnezeire în trei persoane, "Treimea cea de o ființă și nedespărțită". Nu pot fi despărțite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, se întrepătrund unele cu altele și sunt de o ființă și nedespărțite, nu pot fi separate. Fiecare dintre persoanele Sfintei Treimi lucrează în felul ei, cu rosturile pe care le are, dar împreună cu celelalte. Despre Dumnezeu Tatăl spunem că este nenăscut și este Creatorul, despre Dumnezeu Fiul spunem că este născut și este Mântuitorul, născut din Tatăl, Unul Născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt purcede din Tatăl și sfințește. Deci funcțiile, să zicem așa, ale celor trei Persoane sunt acestea: Tatăl-Creator, Fiul-Mântuitor și Duhul Sfânt-Sfințitor. Așa este și în gândirea ortodoxă și așa este și în cuprinsul Sfintei Treimi. De aceea zicem: "Trimite Duhul Tău Cel Sfânt [...] Și fă, adică, pâinea acesta, Cinstit Trupul Hristosului Tău și ceea ce este în potirul acesta, Cinstit Sângele Hristosului Tău". Însemnă că se întâmplă ceea ce se afirmă despre persoanele Sfintei Treimi, în înțelesul că Fiul este mântuitor și prin faptul că se dă spre mâncare credincioșilor, intră în alcătuirea existențială a credincioșilor, iar Duhul Sfânt este sfințitor.

Un al patrulea text, asemănător cu cel de-al treilea, este răspunsul pe care îl dau credincioșii la îndemnul preotului "Să mulțumim Domnului". Răspunsul este: "Cu vrednicie și cu dreptate este a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimei Celei de o ființă și nedespărțite". În cuvintele acestea mărturisim de asemenea că Treimea este "de o ființă" și că e "nedespărțită", pomenim de asemenea persoanele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh și spunem ceva care n-ar trebui să uităm niciodată și anume că e "cu vrednicie și cu dreptate a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh", deci mulțumirea noastră către Dumnezeu este închinarea noastră, și închinarea noastră este datorită faptului că așa se cuvine, "cu vrednicie și cu dreptate" este a face noi lucrul acesta, "a ne închina Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimei Celei de o Ființă și nedespărțite". Prin urmare, de ce-i slujim lui Dumnezeu? Pentru că așa se cuvine. De ce-i Slujim lui Dumnezeu? Pentru că așa e cu "vrednicie și cu dreptate". De ce luăm parte la Sfânta Liturghie? Pentru că nu se poate ca un om credincios, dreptmăritor fiind, să ocolească Sfânta Liturghie.

Și mai este un text din Sfânta Liturghie în care e pomenită Sfânta Treime, cel de-al cincilea text și anume răspunsul la binecuvântarea pe care o dă preotul cu Sfântul Potir în mână când zice: "Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta" și când credincioșii răspund: "Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi". Deci credința cea adevărată ne pune în legătură cu Preasfânta Treime, Preasfânta Treime este mai presus de ceea ce putem gândi noi, de ceea ce putem spune, dar partea noastră în legătura cu Sfânta Treime este închinarea noastră, deci când zicem: "Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne", semnul credinței celei adevărate este și închinarea adusă Preasfintei Treimi.

Acestea sunt cele cinci texte din Sfânta Liturghie în care se pomenește Preasfânta Treime, cu numele de Treime.

Și mai este un text în cuprinsul Sfintei Liturghii în care cele trei persoane ale Sfintei Treimi sunt pomenite cu rost de binecuvântare, și anume când preotul spune: "Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți". Sunt de asemenea pomenite cele trei persoane ale Sfintei Treimi, adică Dumnezeu Tatăl cu iubirea Sa, Dumnezeu Fiul cu harul său și Dumnezeu Duhul Sfânt cu împărtășirea Sa, cu faptul de a se împărtăși. De fapt legătura noastră cu Preasfânta Treime se face prin Duhul Sfânt Care sfințește, prin Duhul Sfânt Care ne descoperă mărețiile Sfintei Treimi.

Sfântul Isaac Sirul zice că: "Încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu". Asta însemnă că dacă cineva vorbește despre Dumnezeu și Îl cinstește pe Dumnezeu, dar nu se minunează de Dumnezeu, n-a ajuns încă să se uimească de Dumnezeu, să fie uimit de mărețiile lui Dumnezeu, încă n-a cunoscut pe Dumnezeu. Atunci e începutul cunoștinței de Dumnezeu, a adevăratei cunoștințe, când ne uimim de Dumnezeu, când Îl avem pe Dumnezeu în conștiința noatră ca mai presus de noi.

Aduc aminte acuma de un cuvânt de la Sfântul Munte, un fel de zicere, un fel de lozincă, care circulă la Sfântul Munte și anume că "La Dumnezeu să te gândești ca la Dumnezeu, nu ca la om și să-l respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul". Bineînțeles că Dumnezeu nu este ceva de respirat, dar e vorba, prin acest cuvânt, să Îl avem în vedere pe Dumnezeu, să Îl avem în conștiința noastră pe Dumnezeu cât putem de des, dacă putem de câte ori respirăm să ne și gândim la Dumnezeu, deși lucrul acesta nu-i cu putință. Și "la Dumnezeu să ne gândim ca la Dumnezeu nu ca la om", asta înseamnă că pe Dumnezeu să-L avem la măsurile măreției Lui, cât putem înțelege noi din măreția lui Dumnezeu. Vă puteți închipui ce păcat mare fac cei care înjură pe Dumnezeu, cei care hulesc pe Dumnezeu și care în loc să-L mărească Îl necinstesc, cât de departe sunt unii ca aceștia de a se uimi de Dumnezeu.

Sfântul Apostol Pavel spune că numai în Duhul Sfânt poate să spună cineva Mântuitorului nostru Iisus Hristos Domn, să-L numească pe Iisus Hristos Domn (I Corinteni 12, 3). Deci Duhul Sfânt este Acela care ne dă înțelegere și ne dă puterea de a-L preamări pe Dumnezeu. Se spune undeva în Sfânta Scriptură, în Evanghelia de la Ioan, că Domnul Hristos a zis despre Duhul Sfânt că "El pe Mine Mă va preamări" (Ioan 16, 14).

Ceea ce facem noi la Sfânta Liturghie este acest lucru: Îi slujim lui Dumnezeu, participăm la vuietul Duhului adică. În trei locuri din Sfânta Scriptură a Noului Testament se vorbește despre un vuiet al Duhului: în convorbirea cu Nicodim, în convorbirea Domnului Hristos cu Nicodim în Evanghelia de la Ioan capitolul 3, unde se spune că "Duhul - sau vântul - suflă unde vrea și tu îi auzi vuietul lui" (Ioan 3, 8), în Evanghelia de la Ioan în capitolul 7 unde se spune că "din ființa celor ce vor crede vor curge râuri de apă vie" (Ioan 7, 38). Râurile totdeauna vuiesc. Vuiește vântul și vuiește apa. Și aicea se aude apa cum vuiește, nu-i vuietul prea mare dar sunt ape care au vuietul mare. Și, la pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, s-a pogorât Duhul Sfânt într-o vijelie, într-un zgomot ca de vijelie (Fapte 2,2). Asta însemnă că Duhul Sfânt trebuie să vuiască iar vuietul Duhului Sfânt în biserică sunt sfintele slujbe, pe care le facem, la care participăm, sunt sfintele slujbe la care luăm parte cu toții ca slujitori. Să nu-și închipuie cineva că la slujbă slujește preotul și cântărețul. Nu. Toți credincioșii slujesc la sfânta slujbă și dacă nu știu, să știe de acuma încolo și să facă lucrul acesta, adică să slujească, să participe.

Așadar e o legătură între Preasfânta Treime și Sfânta Liturghie, Sfânta Liturghie fiind prilej de a ne aduce aminte de Preasfânta Treime și de a-I sluji Presfintei Treimi. Sfântul Marcu Ascetul zice: "Când îți aduci aminte de Dumnezeu înmulțește rugăciunea ca atunci când Îl vei uita Domnul să-Și aducă aminte de tine". Prilejul de a ne aduce aminte de Dumnezeu cu rugăciunea ni-l dau sfintele slujbe și ni-l dă și Sfânta Liturghie, în care e pomenită, în felul în care v-am prezentat eu, Preasfânta Treime. Dumnezeu să ne ajute!

 

23 august 1995


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Curpins Gânduri bune pentru gânduri bune
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.