Ce reprezinta botezul lui Nicolae Steinhardt?
O comunicare cereasca

De câte ori mi se dã posibilitatea sã evoc botezul pãrintelui Nicolae Steinhardt, mi se oferã prilejul de a evoca providenta divinã, prin aceea cã eu am fost o mânã întinsã din partea Bisericii Ortodoxe crestine în numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, pãrintele Nicolae, sã fie o mânã întinsã cãtre intelectuali si tineret si sã le spunã: "Iatã, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, cãci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trãit-o eu, imediat dupã sãvârsirea botezului, de cãtre cãlugãrul meu (preot Mina), decât cã botezul este adevãrat, cã Sfintele Taine sunt adevãrate" (Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1995, p.85).

Da, vin sã spun, cãci aici vedem o mânã a proniei dumnezeiesti. Un mod de a ne vorbi, un mod de a comunica cu noi, fiii Bisericii, fiii Împãrãtiei Sale, într-o perioadã când puterea întunericului pãgân se abãtuse asupra noastrã, si omenirea (o treime din lumea crestinã) cãzuse pradã puterii antihristice. Soarele, Evanghelia lui Hristos a fost umbritã de întunericul ideologiei materialiste, comuniste. Ierarhia bisericii a fost datã la pãmânt de pe firmamentul Bisericii Ceresti, iar societatea crestinã fusese însângeratã, iatã ce putem spune diferitelor categorii sociale din Rãsãrit, care au pãtimit ca si Nicolae Steinhardt, pe când se afla în penitenciarul Jilava, în anul 1960.

La acelasi penitenciar, mã aflam si eu în acea perioadã, în celula 18 de pe reduit. Era o celulã foarte aglomeratã, paturile supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; când, într-o noapte, usa se deschide cu zgomot si este împins în celulã un om cu bocceaua sub brat, înspãimântat si nedumerit, nestiind ce are de fãcut, toate paturile erau ocupate, ba erau si câte doi în pat.

Eu, observându-l, i-am fãcut semn sã se urce la mine. El a gândit atunci cã nu are altceva de fãcut decât "sã se urce ca maimuta pe cracã" (Jurnalul fericirii, pp.82-84). Îi zic: "Hai, sã mai dormim o târã, cãci acus se face ziuã". "Multe multumiri" – rãspunde noul venit si se supune docil.

Dimineata facem cunostintã, aflu cã este evreu si face parte din grupul intelectualilor lui Constantin Noica. Sunt condamnati pentru cã aveau clubul lor si convingeri crestine si de spiritualitate româneascã, nefiind de acord cu ideologia materialistã atee, motiv pentru care au fost condamnati la ani grei de temnitã, pedepsele fiind cuprinse între 10 si 20 de ani închisoare. Evreul fusese condamnat la 11 ani de închisoare, pentru cã era membru al acestui grup (toti membrii ai Uniunii Scriitorilor) si nu a primit sã-i denunte, rãmânând fidel prietenilor sãi. Desi nu era crestin si nici de nationalitate românã, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, rãmânând alãturi de colegii lui din Uniunea Sciitorilor, apãrând alãturi de ei o cauzã dreaptã.

De la început, detinutul evreu s-a atasat foarte mult de mine, l-a impresionat faptul cã eu n-am manifestat nici un fel de retinere fatã de persoana sa, chiar dacã el era un evreu, iar eu un preot monah crestin. De asemenea l-a impresionat si faptul cã eu eram condamnat tot pe motiv cã luasem atitudine fatã de abuzurile autoritãtilor comuniste manifestate vis-a-vis de bisericã. Aceasta a fost pentru el un sprijin moral, întãrindu-se în convingerea cã nu a gresit când a ales sã lupte pentru o cauzã dreaptã.

"Iatã cu adevãrat israelitean în care nu este viclesug" (Ioan 1, 46-48). Da, Nicolae Steinhardt a aflat pe cel despre care a scis Moise în lege. Iar Domnul îl scoate în evidentã arãtând cã este cu adevãrat fãrã viclesug. Când l-a chemat Domnul, el a rãspuns cu dãruire pânã la jertfã, cu o mortificare întreitã. Da, de trei ori – a dat dovadã cã acceptã lepãdara de sine (mortificarea) si anume:

Iatã cã Domnul ne cerceteazã prin grupul de intelectuali care s-au dovedit solidari în credinta lor, mãrturisindu-o chiar cu pretul vietii. Pentru aceasta Domnul de confirmã cerdinta lor si atitudinea lor statornicã si demnã pe care o scoate în evidentã prin faptul cã îl cheamã pe Nicolae Steinhardt la botez. Arãtând cã botezul este adevãrat si adevãrate sunt toate Sfintele Taine. Deci, cu alte cuvinte, si voi cei din grupul lui Noica apãrati o cauzã dreaptã si sfântã.

Autenticitatea botezului crestin, a prezentei harului în Sfintele Taine este confirmatã si de starea de fericire pe care Nicolae Steinhardt o trãieste imediat dupã botez. Iatã cum ne vorbeste Domnul într-o perioadã foarte criticã, când în mod grav, în special intelectualii se lepãdau de credintã, propagând ateismul si rationalismul pãgân.

Da, Domnul ne vorbeste prin israeliteanul în care cu adevãrat nu este viclesug. "Vedniti la Hristos, eu l-am aflat pe Mesia despre care a scris Moise în Lege".

Am vrut prin prezentarea de fatã sã atrag atentia intelectualilor si tineretului despre felul cum ne vorbeste Domnul. Intelectualii din grupul Noica au mãrturisit credinta, iar Domnul le rãspunde cã într-adevãr credinta lor este sfântã si dreaptã. Luptati pentru credinta cea dreaptã, apãrati credinta cea adevãratã.

As vrea sã fie cele spuse un imbold pentru ca si noi, astãzi, sã facem mai mult apãrarea dreptei credinte.

Cel mai mic mic între muritoriArhimandrit Mina Dobzeu

10 aprilie 2000

Mãnãstirea "Sfintii Apostoli Petru si Pavel"
Husi – judetul Vaslui


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | My Links

Copyright © 2000-2005, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.