ULTIMUL CURCUBEU

 

Pentru Corina si René

 

suflet pustiu

cine-o mai fi zis-o si pe asta?

eminescu desigur

s-a jucat si el cândva un pic de-a poezia

 

a bãtut vântul

cum a vrut

si a zburat si ultimul curcubeu

cel de aici si acum

 

ce mi-a mai rãmas?

 

sãrãcia

un gol adânc

(deeply, zise dl clinton)

precum cãinta

pe firul fulgerului

în stânca desprinsã

 

bucuria

picuri de apã de ploaie

(putea sã fie si izvorul minunilor, îmi sugerã cineva)

invizibili

sorbindu-se pe ei însisi

spre un centru

care nu mai existã

demult

 

cine-ar fi crezut cã pânã si curcubeele sunt la dispozitia lui?

 

4-5 februarie 2000

ora zero


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.