Rãzboiul stelelor
~ un alt punct de vedere ~

Arhiepiscopul Lazar Puhalo

Se pare cã de câte ori apare un nou film de fictiune putem vedea o eruptie de "jurnalism galben" de atacare a lui în diferite publicatii ortodoxe. Dacã întrebati redactorii dacã au vãzut filmul respectiv, rãspunsul va fi, de obicei: "Bineînteles cã nu". Din pãcate, articolele lor se bazeazã pe ceea ce au citit în presa sectantã de tip "osândã si umbrã". Adesea, tipetele denuntând demonicul, perversul si antihristul sunt doar niste reactii automate ale unui negativism religios, rece si morbid, si multi scriitori ai jurnalelor ortodoxe se multumesc sã le citeze sau sã le rescrie. Războiul stelelor

Din acest motiv, atunci când câtiva tineri m-au întrebat despre obisnuitele recenzii apãrute ca reactie la seria "Razboiul stelelor", am vizionat casetele (mai putin, "Întoarcerea lui Jedi" pe care l-am vãzut într-o salã cu câtiva prieteni).

Personal, am fost profund impresionat de seria de filme a cãrei director este George Lucas si am simtit cã originea sa greacã este cel putin evidentã în realizarea materialului. Substratul moral al "Întoarcerea lui Jedi" este dostoevskian si sunt convins cã învãtãturile ortodoxe si viata sfintilor î sunt familiare realizatorului.

Punctul de plecare al seriei este simplu: un tiran a cucerit o micã galaxie si a abolit sistemul ei democratic. El s-a proclamat împãrat si armata sa încearcã sã distrugã ultimile rezistente împotriva ordinii sale. Desi în bãtãlii sunt folosite arme specifice filmelor de fictiune, acestea sunt doar partea de suprafatã a povestii, pentru cã adevarata luptã este dusã cu ajutorul constiintei umane si a vointei.

Surprinzãtor de plãcut, povestea este una a imensei înclestãri dintre rãu si bine, pãrti ale naturii universale cãreia îi apartine si omul, natura umanã decãzutã si universul. În seria de filme, aceastã naturã este denumitã "forta".

În multe recenzii, aceastã "forta" este interpretatã ca o parodiere de prost gust a lui Dumnezeu. Dupã o examinare atentã a adevãratului concept al seriei, am tras concluzia cã este vorba despre firea universalã si ca întreaga tema a filmului si firul povestirii sunt centrate pe înfruntarea din interiorul omului dintre partea întunecatã si cea luminoasã, pe acea lege a contradictiei din noi despre care vorbeste Sfântul Apostol Pavel si pe care se bazeazã viata monahalã ortodoxã.

Eroul seriei este Luke Skywalker, un tânãr pur de o înaltã moralitate, care este un adevãrat erou, altfel decât imaginea anti-eroului atât de des întâlnit în filmele contemporane. El se pãstreaza cast tot filmul si transformarea sa în lider spiritual este strâns legatã de acest lucru. Principalul erou de tip anti-erou al seriei, Han Solo, este modificat si convertit gradat cãtre noblete prin influenta directã a puritãtii morale si sacrificiul de sine, calitãti detinute de Luke Skywalker. Este aproape un cadru din paginile volumului Mitropolitului Anthony "Conceptul lui Dostoevski de renastere spiritualã".

Pe lângã Printesa Leia (sora lui Luke, egala sa ca putere de sacrificiu si moralitate), cele mai importante "bune" personaje sunt, în primul rând, mai vârstnicul pustnic Yoda, "yeronda". Aceastã creaturã plinã de dragoste este, în mod clar, o reproducere a unui avvã, bãtrân din Tebaida de Nord. El poate fi la fel de bine Serghei de Radonej, Chiril de la Lacul Alb sau Pavel din Obnora. El este principalul catalizator al întregii dezvoltãri a temei ce stã la baza acestei serii minunate de filme.

Urmãtorul personal principal este Obi-Wan-Kenobi. Este clar cã este un monah si suspectez cã numele lui (Kenobi) este un joc de cuvinte pornit de la grecescul kenobia (desi sunt constient de mai orientalul joc de cuvinte pornit de la obi-wan). In film, el este un sfânt-cãugãr, care transmite mai departe învãtãturile lui Yoda si directioneazã dezvoltarea spiritualã a mai tân7atilde;rului frate Luke.

De-alungul întregii serii, ne sunt arãtate contrastul dintre bine si rãu, formarea spiritualã a lui Luke si transformarea lui Han Solo dintr-un aventurier necinstit în soldat nobil. Cel mai impresionant în aceastã cãlãtorie este episodul aparitiei lui Jaba, zis Coliba, o mare si hidoasã gresealã a naturii,care este un depravat. Locuieste într-o fortareatã întunecoasã (jumãtate aflatã sub pãmânt), din care organizeazâ o serie de activitãti criminale. Desi este independent, împãratul nu îl considerã o amenintare pentru cã Jaba este, deja, un supus al pãrtii întunecate a naturii umane. El este înconjurat de creaturi bizare si diforme a cãror distractie, dupã mâncatul fãrã limite, este sã priveascã cum o bestie hidoasã devoreazã prizonieri si sclavi nefericititi. Jaba, un veritabil simbol al lacomiei, este desprins din "Scara dumnezeiescului urcus". Sfântul Ioan Scãrarul îl descrie foarte bine si prevesteste cu acuratete joasa lui conditie. Acest degenerat transformã în sclave femei cu corpuri frumoase si le forteazã sã danseze aproape goale la capãtul unui lant. Apoi, în loc sã profite sexual de ele, îsi mãreste plãcerea închizându-le dupã o usã-capcanã de sticlã si urmãrindu-le agonia în timp ce sunt devorate de bestia amintitã. Relatia strânsã între lãcomie si depravarea interioarã este clar ilustratã; legãtura dintre pasiune si un hidos sadism, dintre pasiuni sexuale si moarte si torturã sunt subliniate în mod dramatic. Jaba este însãsi personificarea pasiunilor si a decãderii. Practic, el si companionii sãi sunt un rezumat al învãtãturilor pãrintilor pustiei si în particular al Sfântului Ioan Scãrarul în privinta acestui subiect. În sfârsit, Raithau, buclucasa Treaptã a 5-a din "Scara dumnezeiescului urcus" pare realist. Jaba si lumea sa de pasiuni este distrusã de Luke Skywalker. Fratele Luke urca pe o altã treaptã spre a fi un adevarat monah, un cavaler Jedi - primind schima duhovniceascã.

Nu pot trece în revistã întregul film pas cu pas, dar scena finalã din "Întoarcerea lui Jedi", în care Luke capãtã statutul de Jedi (sau luptãtor în numele binelui si a luminii) este miscãtor de profundã. Principalele douã personaje negative din film sunt Lord Darth Vader, un cavaler Jedi corupt, care amãgindu-se, devenise sclav a pãrtii întunecate a fortei, stãpânit de pasiunile sale. Împãratul, un om bãtrân si rãu, care îsi vânduse sufletul pãrtii întunecate de dragul puterii, se comportã ca unul dintre conducãtorii pãgâni romani sau papi ai inchizitiei, încercând sã perverteascã martiri si victime, întâi prin vorbe frumoase si mãgulire, apoi prin amenintãri si siretenie.

Luke este convins ca Darth Vader, fostul Jedi, are, încã, suficientã constiintã moralã în el ca sã se mântuiascã. Sensul valorii salvarii si însãnãtosirii acestui crud si neînduplecat inamic depãseste orice sentiment de rãzbunare sau urã care ar putea exista în sufletul lui Luke. Atunci când muribundul Yoda îi dezvãluie cã Darth Vader este, de fapt, tatãl sãu si cã el si împãratul au plãnuit sã îi întindã o cursã si sã-l facã asemenea lor servil fortei rãului, Luke nu simte ura sau nevoia de a se apãra, ci compasiune si iubire. I se spune cã trebuie sã lupte pe viatã si pe moarte cu Vader, dar el îsi oferã viata pentru a-si salva tatãl din ghearele rãului. Luke se predã lui Vader si este dus în fata împãratului. Scenele încordate care urmeazã sunt extraordinare. Cum poate împãratul sã supunã pe Luke fortei rãului? Fortându-l sã se lase pradã pasiunii si sã transforme dragostea pentru tovarãsii sãi din rezistentã într-un act al urei si rãzbunãrii. Împãratul, ca si stãpânul sãu, cel rãu, îsi permite sã fie urât, întrucat cel care se lasã purtat de urã si rãzbunare este deja servitorul lui chiar si cand îl urãste.

Împãratul încearcã sã-l provoace pe Luke sã-si foloseascã arma (o sabie de luminã - un fel de armã-laser) si sã-l atace fie pe el, fie pe Vader. In sfarsit, când Vader îl atacã într-un acces de frustrare, Luke se apãrã fãrã vlagã, fiind atent sã nu-l rãneascã si sã nu profite de Vader. În timpul luptei, el încearcã sã trezeascã în Vader constiinta ascunsã, despre care stie, instinctiv, cã existã. Desi nu vedem de la început, Luke nu se însealã. Lupta înceteazã, fãrã vreun avantaj pentru împãrat pentru cã Luke nu face altceva decât sã se apere fãrã pasiune. Acum, Vader si Luke au iesit din câmpul auditiv al împãratului. El nu poate auzi când Vader îi spune lui Luke: "Dacãnu te putem corupe, atunci va fi foarte usor sã o corupem pe sora ta." Auzind acestea, Luke se aruncã în luptã cu fortã. Împãratul este cuprins de o plãcere lascivã. "Ah, tinarul Skywalker s-a lasat cuprins de pasiuni" - îsi zice el - "Luptã din furie si rãzbunare. Este al nostru acum!". Dar înfrângerea împãratului este pecetluitã. El nu întelege ca Luke lupta din dragoste - el ofera viata sa pentru securitatea moralã a sorei lui - nu pentru viata ei fizicã, ci pentru cea spiritualã, de dragul sufletului ei. Darth Vader întelege asta si forta moralã atotcuprinzãtoare a acestui lucru îl converteste. Cand împãratul întelege ce se întâmplã si intervine sã-l ucidã pe Luke, Darth Vader se transformã, încã o datã, de data asta în tatã si îsi dã viata pentru a-l salva pe Luke. El îl ucide pe împãrat, dar este rãnit mortal, la rându-i.

Tot timpul filmului, Vader poartã o mascã inumanã si urâtã. Când moare, îl roagã pe Luke sã-i descopere fata astfel încât sã se poate privi unul pe celãlalt. Când masca este înlãturatã, Vader redevine om. Expresia i se schimba. Pe masurã ce îsi priveste fiul, ochii sãi reci si neîndurãtori se topesc în tandrete, tensiunea fetei devine seninãtate, iar el pronuntã o finalã si constientã pocãintã si alegerea binelui. Cu aceasta, Darth Vader moare împãcat. Între timp, Luke este presat sã fugã din sala tronului care este atacatã de rezistentã si trebuie sã pãrãseascã "steaua mortii", pe care se afla, altfel va fi ucis de proprii sãi prieteni. El si-a riscat încã o datã viata pentru a-si salva tatãl. Abia dupã ce tatãl sãu este mort, Luke se gândeste la propria persoanã. Spiritele celor 3 mentori

În scena finalã a filmului, aliatii sãrbãtoresc victoria finalã - neconstientizând cã victoria a fost câstigatã, de fapt, de înfrangerea propriilor pasiuni de cãtre Luke Skywalker si de alegerea finalã a compasiunii în defavoarea puterii, mâniei si rãutãtii. Luke urmãreste de la distantã sãrbãtoarea - el este rupt de toate astea, lipsit de pasiune, deja pe un plan superior, grandoarea sa morala si castitatea pãstratã, el devine un Jedi, un adevãrat cãugãr. El a primit schima si adevãratele victorii în galaxie va fi câstigate de el si cei care îi urmeazã. El este acum Bãtrânul. Pe masurã ce se îndepãrteazã de festivitati, el are viziunea Bibrânului sãu, Yoda, a pãrintelui sãu spiritual Kenobi, devenit sfântul sãu protector dupã moarte-sacrificiu, si a tatãlui sãu, Darth Vader - toti zâmbind binevoitori. Darth Vader lângã cei doi sfinti? Desigur, la fel de mare este forta pocãintei ca si iubirea, atâ pentru cei întorsi în ceasul al unsprezecelea ca si pentru ceilalti sositi la prima orã.

Deja pot auzi indignarea unor colegi de ai mei jurnalisti fatã de interpretarea acestei serii de filme. Dar tinerii vor vedea filmul, fie dacã ne place sau nu si Razboiul Stelelor va fi difuzat la televizor. Este unul din putinele filme ale ultimelor decenii în care vedem un triumf al virginitãtii si moralitãtii asupra fortelor întunecate ale pasiunii. Problemele care pot apãrea în interpretarea "fortei" sunt minore în raport cu frumusetea pozitivã a filmului. Decât sã ne înfierbântãm si sã hulim fiecare productie care apare, mai bine ar fi sã privim aspectele pozitive ale acestor lucruri si sã le folosim ca puncte de plecare pentru a educa tinerii. Altfel, putem doar sã-i facem sã ne priveascã pe noi si ortodoxia ca pe o insiruire de negativisme victoriene si morbide atacând constant orice si vãzând rãul în orice.

În sfârsit, întreb pe acei care vãd atât de mult rãu rece, morbid si lugubru în atât de multe lucruri: "De ce parte a globilor oculari existã toatã aceastã perversiune si rãutate?"

Dupã vizionarea filmului "Întoarcerea lui Jedi", m-am simtit debordând de bucurie. A fost o experientã recompensatoare, si dacã tinerii nostri vor vedea acest film atunci sã avem cât mai multe filme de acest gen pe care ei sã le poatã vedea. Si fie ca noi sã folosim aspectele pozitive pentru a instrui tineretul, decât sã-i aruncãm într-un fel de disperare cu limitarea noastrã si inventatele noastre alambicãri.

Traducere din lb englezã de Liliana Cucu
 


Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !



CÃUTARE  ÎN  SITE 

FreeFind search engine
Cautã pe tot web'ul Cautã în www.nistea.com 


Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
Nistea's Page (home)
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legăturile Dvs!

Copyright © 2000-2003, Iulian Nistea.