Prima pagina -> Invierea Domnului -> Lumina bucuriei pascale
Prima pagina -> Parintele Teofil Paraian -> Lumina bucuriei pascale

Lumina bucuriei pascale

~ interviu cu Arhim. Teofil Părăian ~

 

Invierea Domnului (Coborarea la iad)Adrian Lemeni: Părinte, putem sã ne bucurãm în mod autentic de Învierea Mântuitorului Iisus Hristos, fãrã sã ne fi pregãtit în prealabil de întâmpinarea acestui mare praznic? În ce constã pregãtirea credinciosului în vederea sãrbãtoririi Sfintelor Pasti?

Arhimandritul Teofil: Biserica ne dã tuturor un timp de pregãtire pentru Sfintele Pasti. Sunt zece sãptãmâni, perioada Triodului, vreme în care ni se atrage atentia asupra importantei pe care o are postul, ni se dau îndrumãri în legãturã cu o viatã duhovniceascã superioarã, ni se pun înainte exemple de oameni care au dus o viatã deosebitã. Suntem chemati "... calea postului sã o sãvârsim, credinta nedespãrtitã sã o pãzim, lupta cea bunã sã o luptãm, biruitori asupra pãcatului sã ne arãtãm, sã cãlcãm peste capetele nevãzutilor balauri si cu vrednicie sã ajungem sã ne închinãm si Sfintei Învieri". În cuvintele acestea si în rânduielile Bisericii se aratã cã e necesarã o pregãtire, se impune o pregãtire. E o pregãtire cu post. Vremea postului e socotitã vreme de cinstite zile spre înfrânarea trupului si spre îmbunãtãtirea sufleteascã în general.

Credinciosii în timpul postului obisnuiesc sã-si mãrturiseascã pãcatele, doresc sã se împãrtãseascã cu dumnezeiestile Taine, spre tãmãduirea sufletului si a trupului, spre alungarea atotpotrivnicului, spre luminarea ochilor inimii, spre credintã neînfruntatã, spre dragoste nefãtarnicã, spre unirea împãrãtiei si adãugirea dumnezeiescului har". Si aceasta e o pregãtire esentialã pentru Sfintele Pasti.

Sunt si credinciosi care se pregãtesc mai putin duhovniceste. Trãiesc mai putin credinta, pentru cã se gândesc mai putin la Învierea cea mai presus de lume. Nu au în vedere evenimentele mântuitoare. Acestia nu se angajeazã nici la o pregãtire corespunzãtoare pentru a întâmpina Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Totusi Sf. Ioan Gurã de Aur în cuvântul sãu de la Pasti îi cheamã pe toti la prãznuire: "... si pe cei ce au postit si pe cei ce n-au postit, si pe cei osârduitori si pe cei lenesi". La ospãtul Învierii suntem chemati toti, dar ospãtul credintei în învierea lui Iisus Hristos îl trãiesc numai aceia care se si pregãtesc pentru acest eveniment.

A.L.: Adesea credinciosul zilelor noastre face din sãrbãtoare un prilej de desfãtare exlusiv trupeascã. Evidentiati putin dimensiunea duhovniceascã a bucuriei pascale.

Arhim. Teofil: Credinciosii se angajeazã în pregãtire pentru Sfintele Pasti cu ceea ce considerã esential pentru viata lor. Fãrã îndoialã cã acolo unde existã bucurie, acolo existã si desfãtare. Si noi avem constiinta cã Dumnezeu ne-a dat roadele pãmântului spre desfãtarea noastrã, cum se spune în rugãciunea colivei. Dar bucuria care tine de fapt de Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos este bucuria duhovniceascã. E bucuria pe care au avut-o femeile mironosite când au întâmpinat pe Mântuitorul înviat. E bucuria pe care au avut-o Apostolii când L-au vãzut pe Domnul în ziua Învierii Sale. Dorim sã avem bucuria pe care au avut-o Apostolii la Înãltarea Mântuitorului, când s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Vrem sã avem bucuria celor doi care mergeau spre Emaus, despre care stim cã "inima lor ardea, când Mântuitorul le vorbea si le tâlcuia Scripturile".

Deci, e vorba de o bucurie a credintei, a Învierii, care o pot avea doar aceia care pretuiesc lucrurile mai presus de lume.

A.L.: De ce Învierea Mântuitorului este consideratã cea mai mare sãrbãtoare a crestinãtãtii?

Arhim. Teofil: Mai întâi de toate, asa e prezentatã sãrbãtoarea Sfintelor Pasti, ca "sãrbãtoare a sãrbãtorilor si praznic al praznicelor". Apoi, în centrul gândirii ortodoxe este Mântuitorul Iisus Hristos si în centrul preocupãrilor legate de Persoana Domnului Hristos este Învierea Mântuitorului. Nu se poate spune cã celelalte sãrbãtori nu au importanta lor. Toate au importantã, pentru cã nu poate fi Învierea Mântuitorului, dacã n-ar fi si celelalte evenimente de mântuire. Dar Biserica ne prezintã Învierea Mântuitorului Iisus Hristos ca mai presus de lume, ca fiind "sãrbãtoare a sãrbãtorilor si praznic al praznicelor".

A.L.: Slujbele Sfintelor Pasti au o frumusete aparte. Faceti câteva precizãri la texte referitoare la aceste slujbe si care v-au impresionat în mod deosebit.

Arhim. Teofil: De fapt toatã slujba de Pasti e o revãrsare de bucurie, este un chip, al trãirii duhovnicesti. "Veniti sã bem bãuturã nouã, nu din piatrã stearpã, ci din izvorul cel pururea curgãtor al Mântuitorului Iisus Hristos întru care ne întãrirãm". Sau avem chemãri: "Cerurile dupã cuviintã sã se veseleascã si pãmântul sã se bucure, sã se prãznuiascã toatã lumea cea vãzutã si cea nevãzutã cã Hristos a înviat veselia cea vesnicã". "Ziua Învierii popoare sã ne luminãm, Pastile Domnului, Pastile, cã din moarte la viatã si de pe pãmânt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-i cântãm cântare de biruintã".

Sãrbãtoarea Sfintelor Pasti este sãrbãtoarea când prãznuim "omorârea mortii, sfãrâmarea iadului si începãtura altei vieti vesnice si sãltând îl lãudãm pe Mântuitorul, pe cel unul binecuvântat si preamãrit, Dumnezeul pãrintilor nostri".

Dar ca sã se întâmple acestea în viata si constiinta noastrã este nevoie ca sã zicem "fratilor si celor ce ne urãsc pe noi si sã iertãm toate pentru Înviere si asa sã strigãm: Hristos a înviat din morti cu moartea pe moarte cãlcând si celor din morminte viatã dãruindu-le".

A.L: Pãrinte, într-o societate bulversatã de tot felul de schimbãri, în care oamenii devin tot mai dezorientati, neîncrezãtori, în ce mãsurã sãrbãtoarea Sfintelor Pasti ne poate aduce raze de luminã si de sperantã?

Arhim. Teofil: Sãrbãtoarea Sfintelor Pasti aduce raze de luminã si de sperante numai celor care cred în Domnul Hristos, celor care sunt convinsi de Înviere. Nu poti sã fii în afarã de credintã si sã ai bucuriile credintei. Cel mult, într-o astfel de societate poti sã te încadrezi în suvoiul de bucurie pe care-l revarsã credinta, chiar fãrã sã ai o întemeiere în credintã, în sensul cã te alãturi celor care se bucurã.

A consemnat ADRIAN LEMENI

sus

Această pagină a fost ultima oară modificată
la data de 
TOP
Ultimele noutãti din site
HOME
Meniu:
About us | Traduceri | Poeme | Eseuri
 Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit 
  N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
  Mari duhovnici | Media | Legaturile Dvs!

Copyright © 2000-2006, Iulian Nistea.