Maica Domnului ca exemplu pentru noi

 

Cucernice părinte, iubiți frați și iubiți credincioși, ca să fim cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului trebuie să o cunoaștem pe Maica Domnului și mai ales putem fi cinstitori ai Maicii Domnului când îi urmăm exemplul.

După ce duminică seara am spus ceva despre locul pe care îl are Maica Domnului în gândirea și practica ortodoxă, în cultul ortodox, după ce ieri seara am spus ceva despre felul cum trebuie să ne raportăm noi înșine la Maica Domnului, în acestă seară gândul nostru va stărui în legătură cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, pentru că adevărata cinstire pe care o aducem Maicii Domnului nu trebuie să se rezume numai la gând și numai la cuvânt, ci trebuie să treacă și la viață, și ca să o putem cinsti cu viața trebuie să știm ceva despre Maica Domnului, să încercăm să întrupăm în noi virtuțile Maicii Domnului.

Adevărul este că în Sfânta Evanghelie se vorbește despre Maica Domnului întâmplător. Sfânții Evangheliști nu și-au propus să ne prezinte pe Maica Domnului. Dacă citim ceea ce este scris în fiecare dintre Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului, constatăm că de fapt Sfinții Evangheliști nu și-au propus să scrie anume despre Maica Domnului, ci despre Maica Domnului s-a scris în Sfânta Evanghelie în legătură cu Domnul Hristos, tangențial, și de aceea putem găsi prea puține informații în legătură cu Maica Domnului. Credincioșii doresc să știe multe despre Maica Domnului și până la urmă s-a ajuns și la niște plăsmuiri, niște istorisiri despre Maica Domnului care vor să umple acest gol, însă în realitate golul acesta este mai mult decât se poate spune despre Maica Domnului, mai ales de către oameni necompetenți. De exemplu "Visul Maicii Domnului" e o carte apocrifă care vrea să spună ceva despre Maica Domnului, ceva ce nu e în gândirea autentic ortodoxă. Și atunci suntem mai folosiți să avem în vedere puținele informații despre Maica Domnului, ceea ce este autentic în gândirea ortodoxă și să ne mulțumim cu puținul acela. Și puținul acela care îl găsim în Sfintele Evanghelii despre Maica Domnului de fapt ne spune mai mult despre Maica Domnului decât acel mult care până la urmă este mai mult o umplutură.

Cel mai mult dintre Sfinții Evangheliști amintește despre Maica Domnului Sfântul Evanghelist Luca. Există o tradiție, că Sfântul Evanghelist Luca a pictat o icoană a Maicii Domnului. Dacă într-adevăr a pictat o icoană a Maicii Domnului Sfântul Evanghelist Luca, apoi suntem mai siguri că Sfântul Evanghelist Luca în prezentarea lui prin cuvânt, în icoana cuvântătoare a Evanghliei sale, ne-a înfățișat-o pe Maica Domnului mai mult decât ceilalți evangheliști.

În Sfânta Evanghelie de la Matei se amintește despre Maica Domnului în legătură cu Nașterea Mântuitorului, dar nu ni s-a păstrat nici un cuvânt al Maicii Domnului. În Sfânta Evanghelie de la Matei se mai amintește de două întâlniri ale Maicii Domnului împreună cu frații Domnului cu Domnul Hristos și despre Maica Domnului la Cruce, la Crucea Mântuitorului dar nu avem nici un cuvânt al Maicii Domnului.

În Sfânta Evanghelie de la Marcu la fel, nu avem amintit ceva deosebit despre Maica Domnului sau ceva deosebit față de Sfântul Evanghelist Matei, dar în Sfânta Evanghelie de la Luca avem mai multe întâmplări în legătură cu Maica Domnului. Atât Buna Vestire care este foarte prețioasă pentru noi și unde avem și cuvinte ale Maicii Domnului și de unde înțelegem și atitudinea Maicii Domnului, după aceea în legătură cu Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu închinarea păstorilor, cu prezentarea la Templul din Ierusalim a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la Întâmpinarea Domnului este și Maica Domnului de față, apoi vizita la Elisabeta, cuvintele Maicii Domnului din cântarea Maicii Domnului, după aceea o prezentare a celor întâmplate când Domnul Hristos avea doisprezece ani și când s-a pierdut de Maica Domnului în Ierusalim și întâlnirea în Templu, mai departe femeia care a ridicat glas din popor și a zis: "Fericit este pântecele care Te-a purtat și sânii la care ai supt", cuvinte adresate Mântuitorului cu referire la Maica Domnului, la fel la Crucea Mântuitorului, Maica Domnului la Crucea Mântuitorului.

Sfântul Evanghelist Ioan ne prezintă pe Maica Domnului la nunta din Cana Galileii și, la fel, la Crucea Mântutorului când Domnul Hristos a zis: "Fiule, iată mama ta" și "Femeie iată fiul tău" (Ioan 19, 26-27).

Și apoi mai avem câteva cuvinte care amintesc de Maica Domnului în Faptele Sfinților Apostoli.

Toate acestea, luate la un loc și considerate în raport cu Maica Domnului ca exemplu pentru noi, ne dau niște puncte de orientare, niște puncte de referință din care putem să înțelegem cum este Maica Domnului exemplu pentru noi și cum putem noi, ca cinstitori ai Maicii Domnului, să o avem în vedere și s-o cinstim și prin ceea ce putem face noi raportându-ne la exemplul Maicii Domnului și în special la virtuțile Maicii Domnului.

Să căutăm acum să luăm pe rând niște cuvinte din Evanghelie și să vedem cum se prezintă Maica Domnului în conștiința noastră și cum trebuie să ne prezentăm noi în fața Maicii Domnului.

Cele dintâi cuvinte, în ordine să zicem cronologică, așa cum s-au întâmplat, în legătură cu Maica Domnului sunt cele în legătură cu Buna Vestire, și anume, spune Sfântul Evanghelist Luca în Evanghelia sa că Preasfânta Fecioară Maria era în Nazaret și că acolo îngerul binevestitor mergând i-a zis: "Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei" (Luca 1, 28). I-a spus să nu se teamă, i-a răspuns Preasfintei Fecioare Maria la întrebarea ei cum va putea să fie ceea ce-i spunea îngerul că o să fie, adică cum va putea ea să fie mamă a Mântuitorului și după aceea se încheie cuvântul, istorisirea Sfântului Evanghelist Luca, cu faptul că Maica Domnului a zis: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău" (Luca 1, 38).

Din aceste cuvinte din istorisirea Sfântului Evanghelist Luca înțelegem că Maica Domnului a dus o viață curată, o viață în vederea binelui, în vederea preamăririi lui Dumnezeu, și când îngerul binevestitor i-a spus că Îl va naște pe Mântuitorul lumii, ea a zis: "Cum va putea fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat?" (Luca 1, 34). Prin aceasta Maica Domnului spune nu numai că n-a avut o legătură cu vreun bărbat, ci și că nu s-a gândit la așa ceva. Aceasta înseamnă curăția Maicii Domnului, fecioria Maicii Domnului, iar Biserica noastră învață că Maica Domnului a fost fecioară înainte de naștere, cum e prezentată în Sfânta Evanghelie, că a fost fecioară în naștere și că este pururea fecioară: "și Pururea Fecioara Maria".

Deci aspectul acesta al curăției trebuie avut în vedere în legătură cu Maica Domnului, de pe orice poziție ne-am găsi, chiar și de pe poziție de întinăciune, pentru că Sfântul Simeon Noul Teolog spune într-un imn care ne-a rămas de la el că femeii păcătoase Domnul Hristos i-a dăruit curăția feciorească (Imnul II). Există și o feciorie chiar după întinăciune, după înțelesul Sfântului Simeon Noul Teolog, ceea ce însemnă că orice om care năzuiește la curăție poate să dobândească o viață mai presus de întinăciune și înaintea lui Dumnezeu - pentru că "pocăința este topirea păcatelor" și pentru că "dragostea acoperă mulțime de păcate" - dacă Dumnezeu nu-ți mai reproșează păcatele de odinioară înseamnă că te-a ridicat mai presus de ele. Așa încât fiecare de pe poziția lui să se silească să fie cât mai curat, după exemplul Maicii Domnului. Asta înseamnă cinstire față de Maica Domnului.

A întrebat Preasfânta Fecioară Maria pe îngerul binevestitor cum va fi aceasta și îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35) și i-a dat un exemplu, și anume că și Elisabeta, rudenia ei, rudenia Maicii Domnului, are copil, va avea copil la bătrânețe, deja îl poartă în ființa ei pe fiul pe care-l va naște și zice că "la Dumnezeu nimic nu este cu neputință" (Luca 1, 37). Și atunci Preasfânta Fecioară Maria a zis: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău". S-a supus întru totul planului lui Dumnezeu cu ea. Sigur că nu se putea altfel, pentru că era aleasa lui Dumnezeu și Dumnezeu n-ar fi ales-o dacă nu era vrednică să fie aleasă, dar acest cuvânt "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău" arată smerenia Maicii Domnului în fața voinței lui Dumnezeu, supunerea. Și asta îmi amintește de un cuvânt al părintelui Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, cuvântul că "noi avem mintea care discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuție". Apoi Maica Domnului a avut mintea care s-a supus lui Dumnezeu fără discuție. "Fie mie după cuvântul tău".

Să știți că noi acum, după atâta vreme, ne gândim la lucrurile acestea ca la niște lucruri încheiate, ca la niște lucruri care s-au petrecut cândva, dar nu avem în vedere și riscul pe care și l-a asumat Maica Domnului, Preasfânta Fecioară Maria, când a primit să fie mama Mântuitorului, pentru că ea n-a făcut niciodată publicitate din alegerea ei, n-a făcut niciodată publicitate din ceea ce avea numai ea și ceea ce trebuia să știe ea și nu alții, ea nu s-a afișat niciodată cu curăția ei, cu fecioria ei, nu s-a afișat niciodată cu alegerea ei, nu s-a afișat niciodată cu mărețiile ei reale, ci a trăit într-un anonimat, într-o retragere totală, într-o retragere în care nu s-a pus în evidență cu nimic și nici măcar cu retragerea.

Nu era foarte simplu ca o tânără care nu avea statut de căsătorită să aibă un copil, să nască un copil. Cine ar fi crezut că aceasta s-a întâmplat prin Duhul Sfânt? Toată lumea s-ar fi gândit la ceva natural, cum s-a gândit și mai târziu, adică niciodată n-a contat Domnul Hristos ca Fiul Fecioarei, ca Cel născut de la Duhul Sfânt și mai presus de fire, n-a contat niciodată Domnul Hristos în fața oamenilor așa, ci totdeauna a contat ca fiul lui Iosif și al Mariei. Și Maica Domnului așa a și vrut să fie cunoscut Domnul Hristos, numai că Duhul Sfânt L-a descoperit, Duhul Sfânt care a rânduit nașterea mai presus de fire a Mântuitorului a rânduit ca lucrurile acestea să nu rămână necunoscute, ci să fie cunoscute și de aceea în Sfânta Evanghelie s-au scris lucrurile acestea. Însă Maica Domnului nu s-a afișat.

Iată un exemplu al Maicii Domnului față de noi și pe care-l avem în vedere, și ar trebui să-l avem în vedere de câte ori vrem să ne punem în atenția altora, de câte ori vrem să ne înfigem în conștiința cuiva, căci în cazul acesta nu suntem pe calea Maicii Domnului. Maica Domnului a primit să fie considerată cum nu era. Dreptul Iosif care a fost logodnicul ei și după aceea a contat ca soțul Maicii Domnului, ca bărbatul ei - pentru că așa e scris în Evanghelie, așa a fost rânduiala lui Dumnezeu, ca să fie acoperite toate lucrurile acestea, și să conteze ca soțul ei, și să conteze în fața oamenilor ca tatăl Mântuitorului - dreptul Iosif când și-a dat seama că Preasfânta Fecioară Maria, pe care el n-o considera Preasfânta Fecioară Maria ci o considera o fecioară de rând, urmează să nască, a vrut s-o lase pe ascuns, și-a propus s-o lase pe ascuns (Matei 1, 19).

Dacă ne gândim numai la aceasta, că și-a propus s-o lase pe ascuns, adică să nu facă scandal, să nu scoată în evidență niște lucruri pe care el le considera rele, ni-l prezintă acest fapt pe Sfântul și Dreptul Iosif ca un om extraordinar, un om care ar fi bine să fie urmat de mulți și mai ales de toți aceea care au o tendință da a răscoli relele. El nu a răscolit nimic, ci și-a pus în gând s-o părăsească, să dispară și să rămână lumea cu conștiința că el a făcut o faptă rea și pentru că a făcut fapta aceea rea nu a putut să stea în fața oamenilor cu conștiința curată și cu curaj. A zis să zică oamenii că el e de vină și și-a pierdut urma. Dar Dumnezeu n-a lăsat lucrurile așa, pentru că dacă e Dumenezeu la cârmă, nu se pot întâmpla lucrurile oricum, și lucrurile și-au mers calea lor în înțelesul că Duhul Sfânt i-a descoperit Dreptului Iosif s-o ia pe Maica Domnului pentru că ceea ce s-a început în ea este de la Duhul Sfânt și lucrul acesta este consemnat în Evanghelia de la Matei.

Mai departe, din Sfânta Evanghelie de la Luca știm că Maica Domnului L-a născut pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în condițiile sărăcăcioase care ni le prezintă Evanghelia, într-un staul, într-o peșteră - s-a spus mai târziu că staulul a fost un staul natural, o peșteră - și acolo S-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu ni se amintește nici un cuvânt al Maicii Domnului, dar ni se amintesc niște cuvinte ale Maicii Domnului din vizita pe care i-a făcut-o Maica Domnului Sfintei Elisabeta înainte de a-L naște pe Mântuitorul și când Sfânta Elisabeta a spus cuvintele acelea pe care le-am amintit și ieri seara: "Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău. Și de unde mie cinstea aceasta, să vină Maica Domnului meu la mine?". Cu acel prilej și Maica Domnului a spus niște cuvinte, sunt cuvintele pe care le spunem noi la slujbele noastre, mai ales la slujba de dimineață: "Mărește suflete al meu pe Domnul, și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu. Că a căutat spre smerenia roabei Sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt numele Lui și mila Lui în neam și în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu brațul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune și a înălțat pe cei smeriți, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți iar pe cei bogați i-a scos afară, deșerți. Luat-a pe Israel, sluga Sa, ca să pomenească mila, precum a făgăduit părinților noștri, lui Avraam și seminției lui până în veac" (Luca 1, 46-55).

Cuvintele acestea sunt cuvinte rostite de Maica Domnului și păstrate în Evanghelia de la Luca, de Sfântul Evanghelist Luca. Sunt cuvinte de rugăciune, cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu, cuvinte în care Maica Domnului se prezintă ca smerită. Nu ca smerită prin virtute, ci ca smerită prin situație. Adică nu a avut o situație de frunte, o situație bună cum am zice noi, ci a avut o situație de oameni de jos, a fost dintr-o familie de oameni modești, a fost dintr-o familie de oameni săraci, dar Dumnezeu, care caută la cei de jos, a căutat la Maica Domnului cea care era de jos, dar pe care a ridicat-o Dumnezeu acolo unde trebuia să fie, mai presus de toată făptura, mai presus de Heruvimi și Serafimi.

Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem să facem niște lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie să facem noi este să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu și apoi lucrează Dumnezeu ca un Sfânt, cum știe cu fiecare dintre noi, și dacă vrea Dumnezeu să ne afirme ne afirmă, și dacă nu vrea Dumnezeu să ne afirme degeaba vrem să ne afirmăm noi.

Asta înseamnă să urmăm exemplul Maicii Domnului, să fim smeriți, adică să fim fără veleități, și mai ales fără veleități religioase. Nu zice nimeni că nu trebuie să ocupăm, ca creștini, locuri de frunte în societate, locuri de frunte în cultură, locuri de frunte chiar în conducerea oamenilor. Putem să avem astfel de locuri și să dea Dumnezeu să fie cât mai mulți creștini la locuri de frunte și la locuri din care să poată ajuta pe alții, dar lucrul de căpetenie pentru noi este să-I slujim lui Dumnezeu și să ne ridice Dumnezeu acolo unde vrea El să fim. Așa a făcut Maica Domnului. Maica Domnului parcă ar fi știut cuvântul Sfântului Isaac Sirul că "desăvârșirea este o prăpastie de smerenie".

În legătură cu cele întâmplate îndată după nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu închinarea magilor, cu închinarea păstorilor, în legătură cu închinarea păstorilor ne spune Luca în Sfânta Evanghelie că Maica Domnului păstra toate în inima ei. Cineva, și cred că pe bună dreptate, spunea că Maica Domnului este adevăratul chip al Ortodoxiei. De ce? Pentru că a păstrat în inima ei cuvintele cele folositoare, cuvintele cele bune, le-a păstrat în inima ei. În măsura aceasta suntem ortodocși, în măsura în care ca și Maica Domnului păstrăm și noi cuvintele cele sfinte în inima noastră.

Din smerenia Maicii Domnului a pornit tăcerea Maicii Domnului. Maica Domnului n-a fost o persoană cu angajare în cuvânt, în cuvântări. De ce? Ea a vrut totdeauna ca Domnul Hristos să fie preamărit, El să fie știut și ea să fie neștiută. Atât de mult s-a gândit Maica Domnului la lucrul acesta încât, gândiți-vă, la Ierusalim, când Domnul Hristos S-a pierdut de Maica Domnului și de dreptul Iosif și după ce L-au găsit în templu - acolo avem cele dintâi cuvinte ale Maicii Domnului rostite către Domnul Hristos și cele dintâi cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos păstrate în Sfânta Evanghelie - Maica Domnului a zis: "Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aceasta? Iată, tatăl Tău și eu îngrijorați Te căutăm" (Luca 2, 48). E ceva extraordinar de copleșitor dacă ne gândim la lucrul acesta, pentru că Maica Domnului n-a zis: "Iată, eu și omul acesta te căutăm" ci a zis "tatăl Tău și eu îngrijorați te căutăm". Și e interesant cum l-a pus întâi pe Dreptul Iosif și l-a prezentat ca tatăl Său, ca tatăl Mântuitorului, și după aceea "eu". N-a zis "eu și tatăl Tău" ci "Iată, tatăl Tău și eu". Sau nu a zis "Dreptul Iosif - sau Iosif - și eu îngrijorați Te căutăm".

Dacă ne gândim mai profund la lucrurile acestea, vedem mărețiile Maicii Domnului, cât era Maica Domnului de cu grijă ca să se întâmple niște lucruri deosebit de mari, dar în condiții, să zicem așa, micșorate.

Mai departe mai avem un cuvânt al Maicii Domnului în legătură cu nunta de la Cana Galileii, când Maica Domnului a fost mijlocitoare pentru cei care la nunta de la Cana; nu mai aveau vin și Maica Domnului a pus înaintea Mântuitorului faptul acesta și Mântuitorul a prefăcut apa în vin. Și atunci a zis Maica Domnului singurul cuvânt de îndrumare către oameni, către unii dintre oameni, către cei care erau acolo, către slujitori: "Faceți ceea ce vă va spune El" (Ioan 2, 5). Am putea zice că cuvântul acesta este un cuvânt veșnic și cuvântul de îndrumare al Maicii Domnului, mesajul Maicii Domnului: "Faceți ce vă va spune El", pe El Îl vreau în lucrare, pe El Îl vreau în atenție, pe El, pe fiul meu. "Faceți ce vă va spune El". E un cuvânt al Maicii Domnului care rămâne peste veacuri, a rămas în Evanghelia de la Ioan și care iarăși ne arată pe Maica Domnului în anonimatul ei, în retragerea ei, în smerenia ei. Numai așa putem avea pe Maica Domnului ca exemplu dacă îi urmăm smerenia, dacă îi urmăm sinceritatea, dacă îi urmăm dorința de a-L pune în atenție pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Așa ne poate fi și ne este Maica Domnului de exemplu.

Să știți că Domnul Hristos care pe cruce fiind i-a dat-o în grijă pe Maica Domnului Sfântului Ioan Evanghelistul și pe Sfântul Ioan Evanghelistul l-a pus în atenția Maicii Domnului, a făcut atunci o legătură între toți credincioșii cei buni și Maica Domnului. Tuturor le-a dat-o ca mamă. Ca mamă ca s-o avem în atenție și ca mamă ca să ne aibă în atenție. De aceea noi avem mare bucurie din faptul că Maica Domnului este ocrotitoarea noastră, este sprijinitoarea noastră, este pentru noi ca o mamă bună care vrea să ne ajute și care ne ajută în măsura în care știe ea că și Fiul ei vrea lucrul acesta și în măsura în care noi o rugăm să ne ajute, să ne fie ocrotitoare.

Toate acestea o pun în atenție pe Maica Domnului în conștiința noastră și dacă ne gândim la lucrurile acestea suntem cu adevărat cinstitori ai Maicii Domnului atunci când îi urmăm smerenia, atunci când îi urmăm anonimatul, atunci când îi urmăm tăcerea. Fac o paranteză aici, să știți că nu mă gândesc la o tăcere ostentativă, la o tăcere a mutului. Doar de aceea ne-a dat Dumnezeu cuvânt, ca să vorbim, dar să știm cât să vorbim și când să vorbim și să luăm seama la cele ce le spunem. În orice caz, să ne gândim că Maica Domnului a trăit în tăcere, dar a spus și cuvânt când a fost necesar să spună, de exemplu: "vin nu au", a spus și cuvânt atunci când a trebuit să spună cuvânt: "Faceți ceea ce vă va spune El", a spus cuvânt de rugăciune când a zis: "Mărește suflete al meu pe Domnul". Deci Maica Domnului a și vorbit, nu numai a tăcut. Noi deducem că își ducea viața în tăcere prin faptul că Sfinții Evangheliști ne spun puține cuvinte ale Maicii Domnului. Maica Domnului a spus cuvânt și atunci când a zis: "Iată, tatăl Tău și eu îngrijorați Te căutăm", cuvânt să zicem așa de nemulțumire, un cuvânt de neliniște și totuși l-a spus. A trebuit spus și l-a spus. Așa că dacă învățăm să tăcem, să învățăm să tăcem mai mult când trebuie să tăcem, nu să nu vorbim.

Atât de mult a respectat Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut om din Preasfânta Fecioară Maria, atât de mult a respectat El smerenia Maicii Domnului încât n-a făcut în viața Maicii Domnului nimic ca s-o scoată în evidență, n-a făcut nimic spectaculos în viața Maicii Domnului, n-a pus-o în evidență cumva așa, cu silința de a-i face pe oameni s-o vadă în mărețiile ei, ci a rânduit, respectându-i smerenia, ca Maica Domnului să moară cum mor oamenii și să fie înmormântată cum sunt înmormântați oamenii de rând. Și după aceea, după ce a fost așezată în mormânt - este credința noastră, ca și tradiția Bisericii - Domnul Hristos a înviat-o pe Maica Domnului și a înălțat-o la cer și cu trupul. Aceasta este credința noastră. Vă spuneam ieri că e o taină pe care n-o înțelegem, dar pe care o primim pentru că tainele se primesc, nu se înțeleg.

Toate acestea sunt și rămân pentru noi exemple, exemple pentru o viață curată, pentru o viață cinstită, pentru o viață sfântă, pentru o viață care pune în evidență spiritualul și nu materialul, adică nu partea materială din om, ci partea spirituală. Mă gândesc că ar trebui să se gândească mulți dintre credincioșii noștri, și mai ales femeile, ar trebui să se gândească mereu la exemplul Maicii Domnului și când e vorba de îmbrăcăminte, de felul cum se îmbracă. Adică să aibă o cuviință în îmbrăcăminte gândindu-se și la Maica Domnului. Dacă facem așa, atunci avem în vedere exemplul Maicii Domnului și atunci Maica Domnului este exemplu și pentru noi.

Dumnezeu să ne ajute să avem în vedere și acest exemplu.

 

22 august 1995


 
Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Pãrintele Teofil Pãrãian
Curpins Gânduri bune pentru gânduri bune
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.