A transmite o nestiintã sau o experientã

Jean-Yves Leloup, Scrieri despre isihasm

 

Trãirea isihastã se caracterizeazã printr-o dublã afirmatie: afirmarea transcendentei lui Dumnezeu în natura Sa si afirmarea prezentei lui Dumnezeu în fiecare dintre noi, adicã a îndumnezeirii reale a omului prin energiile divine. Aceste douã afirmatii, atunci când sunt trãite si întrupate într-un om, vor da caracterului si învãtãturii sale trãsãturi unice. Acesta este chipul celor pe care îi numim Pãrintii Bisericii sau Pãrintii desertului, Stareti sau Bãtrâni, asa cum ni-i descrie traditia sau cum îi cunoastem pânã astãzi, în Athos sau în altã parte, cãci este vorba de o traditie întotdeauna vie.

Acesti întelepti sunt cu mult mai smeriti decât majoritatea oamenilor, pentru cã sunt mai iscusiti. Mai apropiati de infinit si de incomunicabil, ei sunt de asemenea mai constienti de limitele lor si de caracterul limitat al cunostintelor lor. Douã din trãsãturile lor îmi par mai caracteristice: smerenia si certitudinea. Smerenia este legatã de aceastã necunoastere a naturii divine sau apofazã, despre care am vorbit. Certitudinea este legatã de realismul experientei lui Dumnezeu. Dacã realitatea Sa nu reprezintã ceea ce se poate imagina sau gândi, ea nu este totusi mai putin arzãtoare, crucifiantã, dar si izvor de pace si bucurie. Prezenta Duhului este ceva ce se poate simti chiar cu trupul, cum i se va întâmpla lui Motovilov în apropierea Staretului Serafim.

Dacã as spune: "Îl cunosc pe Dumnezeu", as fi un mincinos; Dumnezeu este incognoscibil. Mai bine mi-ar fi mie sã tac si sã rãmân în smerenie.Dacã as spune:"Nu-L cunosc pe Dumnezeu", as fi de asemenea mincinos. Atunci cum sã tac, cum sã nu mãrturisesc cã El existã? Aceastã dublã atitudine este atestatã prin numeroase povestiri din colectia de fapte si cuvinte ale Bãtrânilor de demult, pe care o numim Patericul sau Apophtegma Patrum. Asupra smereniei mai întâi:

Un tânãr veni sã-si afle un pãrinte pentru a-l cãlãuzi pe calea desãvârsirii, dar bãtrânul nu-i spunea niciodatã nici un cuvânt. Tânãrul îl întrebã care e cauza tãcerii sale. "Sunt eu oare mai mare decât tine pentru a te conduce?", îi rãspunse el. "Nimic nu-ti voi zice. Fã, dacã vrei, ceea ce mã vezi pe mine cã fac". Paul Evdokimov comenteazã acest cuvânt astfel: "Un pãrinte duhovnicesc nu e niciodatã un director de constiintã. El nu dã niciodatã nastere fiului "sãu" duhovnicesc; el dã nastere unui fiu al lui Dumnezeu, adult si liber. Ucenicul primeste harisma trezviei, pãrintele primeste harisma de a fi organ al Duhului Sfânt. Aici, toatã ascultarea este ascultare a vointei Tatãlui ceresc, prin participare la ascultarea lui Hristos". Relatia duhovnicului cu ucenicul devine astfel analogie, participare în duhul dragostei la relatia Tatãlui cu Fiul. Ascultare, smerenie si dar tãcut nu sunt doar simple virtuti, ci imitare a vietii dumnezeiesti.

Zis-a un bãtrân: "Multi si-au zdrobit trupurile lor fãrã dreaptã socotealã si s-au dus fãrã ca sã gãseascã nimic. Gura noastrã miroase urât de atâta post, stim pe dinafarã Scripturile, recitãm toti psalmii, dar n-avem ceea ce Dumnezeu cautã: dragostea si smerenia". Aceastã smerenie conduce la dragostea care este proprie pãrintelui duhovnicesc. Sfântul Isaac Sirul a spus ucenicului sãu: "Iatã, fratele meu, o poruncã pe care ti-o dau: mila sã atârne întotdeauna în balanta ta pânã-n momentul când vei simti în tine mila cu care Dumnezeu acoperã lumea". Sau încã: "Sfântul Paisie cel Mare se ruga pentru ucenicul sãu care se lepãdase de Hristos. Si când se ruga, Domnul îi apãru si-i zise: "Paisie, pentru cine te rogi?" Dar sfântul nu înceta sã se roage pentru ucenicul sãu si atunci Domnul îi spuse: "Paisie, te-ai asemãnat Mie prin dragostea ta..."

Un duhovnic, spune Sfântul Grigorie de Nazianz, este "un depozitar al dragostei divine". "Inima lui se aprinde de dragoste pentru toatã creatia,chiar si pentru reptile si demoni"(Sf. Isaac Sirul). Avva Pimen refuzã pedepsele si manifestã aspectul matern al paternitãtii sale: "Dacã vãd un frate la slujbã cã atipeste, îi iau capul si i-l odihnesc pe genunchii mei". Se spunea despre Avva Macarie cã a devenit, dupã cum este scris, un dumnezeu pãmântesc, deoarece, asa cum Dumnezeu acoperã lumea, asa Avva Macarie acoperea pãcatele oamenilor, pe care le vedea ca si cum nu le-ar fi vãzut si le auzea ca si când nu le-ar fi auzit.

"Întrebare: când stie omul cã inima lui a ajuns la curãtie? Rãspuns: când socoteste cã toti oamenii sunt buni, si când nici un om nu-i pare necurat sau murdar, atunci are cu adevãrat o inimã curatã..."(Sf. Isaac Sirul)

Smereniei si dragostei, care sunt proprii unui adevãrat pãrinte duhovnicesc, li se adaugã în isihasm experienta luminii si a certitudinii. Sfântul Simeon Noul Teolog (917-1022), cãlugãr studit, apoi staret al mânãstirii Sf. Mamas din Constantinopol, ocupã un loc exceptional în istoria spiritualitãtii Orientului crestin. El va vorbi cu puterea experientei sale duhovnicesti si nu se va teme sã opunã evenimentul duhovnicesc al vietii mistice anumitor institutii traditionale ale Bisericii. Unele din afirmatiile sale par sã se opunã sensului smereniei si apofazei despre care vorbeam. Este celãlalt versant al incomprehensibilitãtii lui Dumnezeu.

Inaccesibil, în iubirea sa pentru om El devine participabil. Îl îndumnezeieste pe cel care, în nestiinta sa, I se încredinteazã. "Cel care nu L-a cunoscut pe Dumnezeu în aceastã viatã, va spune Sf. Simeon, nu-L va cunoaste nici în cealaltã". El insistã asupra necesitãtii experientei duhovnicesti, mai ales pentru cel ce ar avea misiunea de a-i îndruma pe altii pe cale. "Nimeni care n-a primit botezul Duhului nu este nãscut pentru viata duhovniceascã: în ordinea harului, el este inexistent, incapabil de vreun lucru bun si mai ales de a da nastere fiilor duhovnicesti, nefiind nãscut el însusi".(Viata Sfântului Simeon de Nichita Stethatos)

Traducere de Nicu Turcan

(Publicat în Epifania nr.5 din 1996 si reluat aici prin bunãvointa redactiei)


Puneti comentariile Dvs la acest text, sau la problematica lui în FORUM-ul alãturat !

Aceastã paginã a fost ultima oarã modificatã
la data de 
TOP
Nistea's Page
Meniu:
Me & Myself | Traduceri | Poeme | Eseuri
Spiritualitate | Patericul adnotat | Jurnal athonit
N-writers | Simone Weil | Ileana Mãlãncioiu
Mari duhovnici | Legãturile Dvs!

Copyright © 2000-2001, Iulian Nistea.
This file may be copied on the condition to specify the copyright notice.