Compunere cu mănuşi

Nu sunt iconograf, nu sunt pictor de icoane. Si, în câteva rânduri, am regretat-o. Îmi amintesc - si (pentru că) nu voi uita - mai ales unul dintre ele.

Un prieten m-a rugat să-i fac o predică la Sfântul Nicolae. M-am apucat greu si cu groază - pentru că fugeam de predici, în general. Dar, după ce am recitit slujba sfântului din Minei, am făcut, dintr-o răsuflare, o fericită predică temeluită exclusiv pe poezia liturgică a zilei sfântului.

Nu e scopul acestor rânduri să explic cum asta m-a vindecat de predicofobie.

Nu e, de asemeni, scopul acestor rânduri să explic cum asta m-a intimizat cu sfântul (cu care aveam relatii - ce-i drept - cordiale., dar reci - vorba părintelui Steinhardt).

Iarăsi, nu e scopul acestor rânduri să vorbesc despre socul pe care ti-l aplică contactul cu Mineiul (studiat, nu doar lecturat).

Ci scopul acestor rânduri e să spun cum în cuprinderea poeziei liturgice a sărbătorii sfântului se găseste bogătia (toată bogătia, as zice) artistică si pnevmatică a icoanei sale.

Asadar, am avut la finalul "compunerii" mele acea simtire de dincolo de simturi (gustare precisă) că as putea - dac-as putea. - să-i pictez icoana. (Si-mi era ciudă, cumplit de ciudă că nu aveam darul acesta. Îmi era atât de ciudă, încât multă vreme m-am tot gândit dacă n-ar trebui poate să-l cer de la Domnul. Mărturisesc că nu am făcut-o.) Mai mult chiar, am realizat că icoana lui în mine (icoană care nu era nici în linii - pentru că nu am talantul picturii - si nici în arătare - pentru că, nebun fiind pe eliniceste si smintit pe ebraiceste, nu sunt nebun si smintit si pe crestineste -, dar care era totusi în chip - iertati-mă!) era o icoană unică (si irepetabilă), pe care nu o mai văzusem (sau, pentru scepticii ce-si zic: "Încă un mistic" - ceea ce si sunt -: ".pe care nu-mi amintesc să o mai fi văzut", ceea ce în fapt e acelasi lucru), desi nu era neasemănătoare (G G ¢ o m o i o t h V ) celorlalte icoane ale sale.

Nu mai am de dat alte explicatii. Ar mai trebui poate adăugat la acest tablou doar atât: certitudinea gustării prezentei lui.

*

Cu această compunere, mistică si neacademică, n-am vrut altceva decât să arunc specialistilor mănusa:

Da, domnilor specialisti, se poate si trebuie tânjit a se picta si dincolo de model, si chiar fără model - pentru că relatia cuvânt eclesial-artă eclesială e plinită de Duhul.

Să nu fim pnevmatomahi, ca lumea.