Ecuatia „cel fara de suflet” - „cel fara de lege”

Proverbul acesta românesc (Nr. 4597 în vol. Apa trece, pietrele ramân. Proverbe românesti, BPT nr. 342, Bucuresti, 1966), de un bun simt care da frisoane, îmi pare o cugetare buna de împlântat în minte si în inima, ca sa ne aducem aminte de el zilnic. Pentru ca zilnic, acolo unde lucram sau pe strada sau la radio sau la televizor sau în ziare, ne întâlnim atât cu cei "fara de suflet" cât si cu cei "fara de lege". Si, din cauza ca suntem scandalizati de nedreptatile / faradelegile si cruzimile pe care le vedem si auzim zilnic, suntem înclinati sa fim justitiari (ca în filme) sau sa pedepsim, gândindu-ne ca aceia îsi merita pe deplin pedeapsa. Ca în filmele cu "cel rau" si "cel bun" (justitiarul), ne bucuram când "cel rau" este pedepsit, pentru ca socotim ca îsi merita pedeapsa. Totusi, ceea ce merita unii si altii Dumnezeu singur stie, pentru ca Dumnezeu singur vede inima omului, si nu judeca dupa cele exterioare, asa cum facem noi. De aceea, pentru crestin dreptatea este a lui Dumnezeu, nu a omului, iar dreptatea care se face în lume prin sistemele de justitie o pretuim (pentru ca este necesara unui fragil echilibru omenesc al lumii în care traim), dar nu o absolutizam.

Într-un mod foarte simplu si intuitiv, proverbul acesta îi pune într-o singura "ecuatie" atât pe cel fara de inima (pe cel crud) cât si pe cel fara de lege (zicem uneori: "un om fara nici un Dumnezeu", adica un om capabil de orice). În aceasta "ecuatie" crestinul, omul cu suflet, omul cu bun simt nu-si au locul.

Crestinul (omul normal) nu intra în dezbatere cu cel fara de lege dupa cum zice un alt proverb: Nu te certa cu cel nebun, ca oamenii nu vor mai face diferenta dintre voi. Nebunul nu e doar cel bolnav mintal, ci si cel care "si-a pierdut mintile", cel care leapada legea / învatatura / întelepciunea lui Dumnezeu: "Zis-a cel nebun întru inima sa : Nu este Dumnezeu !" (Psalm 13, 1 - "El a zis "Nu este Dumnezeu", nu în întelesul ca a spus cu cuvântul, ci în întelesul ca nu a tinut seama de Dumnezeu, nu l-a interesat de Dumnezeu." - Parintele Teofil Paraian).

Crestinul, de asemenea, nu se considera "batul lui Dumnezeu" în fata celui crud, ci mai degraba lasa sa straluceasca în el însusi harul, lumina, iubirea care vin de la Dumnezeu. Un cuvânt al sfântului Serafim de Sarov ilustreaza foarte bine aceasta atitudine: "Scopul vietii omului nu este convertirea neamurilor, ci dobândirea Duhului Sfânt. Iar când omul dubândeste pe Duhul cel Sfânt, atunci mii de oameni se vor converti în jurul lui."

Asadar, ca si crestin, nu ma voi pune nici în pielea celui fara de lege, nici în pielea celui fara de suflet. Experienta si întelepciunea omenirii, care s-au transcris în acest proverb, arata ca,lipsiti (de bunavoie) de har si lumina lui Dumnezeu, cel fara de inima si cel fara de lege îsi vin de hac unul altuia : La unul fara de suflet îi vine de hac unul fara de lege, iar la unul fara de lege îi vine de hac unul fara de minte.

Saul, David si Samuel

Ceva de felul acesta se întâmpla între regele Saul, David si proorocul Samuel. Istoria (1 Regi) povesteste cum Saul devine un rege "fara-de-lege" pentru neascultare fata de Duhul/Glasul/Porunca Domnului, si cum profetul Samuel, în urma unei "viziuni", îi spune lui Saul ca nu mai este rege:

„23. Caci nesupunerea este un pacat la fel cu vrajitoria si împotrivirea este la fel cu închinarea la idoli. Pentru ca ai lepadat cuvântul Domnului, si El te-a lepadat, ca sa nu mai fii rege peste Israel”. 
24. Atunci Saul a zis catre Samuel: "Am pacatuit, calcând porunca Domnului si cuvântul tau; dar m-am temut de popor si am ascultat glasul lui. 
25. Ridica dar pacatul de pe mine si întoarce-te cu mine, ca sa ma închin Domnului Dumnezeului tau". 
26. Iar Samuel a raspuns lui Saul: "Nu ma voi întoarce cu tine, pentru ca ai lepadat cuvântul Domnului si Domnul te-a lepadat pe tine, ca sa nu mai fii rege peste Israel". 
27. Apoi Samuel s-a întors sa plece. Dar Saul s-a apropiat de poala hainei lui si a rupt-o. 
28. Atunci Samuel a zis: "Astazi a rupt Domnul regatul lui Israel de la tine si l-a dat altuia care este mai bun decât tine, 
29. Si nu va spune neadevar Cel ce este taria lui Israel si nu Se va cai, caci El nu este om ca sa Se caiasca". 
30. Zis-a Saul: "Am gresit; dar da-mi acum cinste înaintea batrânilor poporului meu si înaintea lui Israel si te întoarce cu mine si eu ma voi închina Domnului Dumnezeului tau". 
31. Si s-a întors Samuel dupa Saul si s-a închinat Saul Domnului." (1 Regi 15)

Mai departe, profetul Samuel, dupa porunca Domnului, s-a dus la Iesei din Betleem si l-a uns pe David rege, pe ascuns (1 Regi 16: David este uns si Duhul lui Dumnezeu se departeaza de la Saul si vine peste David).

În aceste conditii, Saul încearca de mai multe ori sa ia viata lui David, care însa, desi uns rege si cu Duhul lui Dumnezeu asupra lui, îl cruta pe Saul de doua ori (1 Regi 24 si 26), zicând: "Viu este Domnul! El dar sa-l loveasca; sau va veni ziua lui si va muri, sau va merge la razboi si va pieri; iar mie sa nu-mi îngaduie Domnul sa-mi ridic mâna asupra unsului Domnului!" (1 Regi 26, 10). Asa se va si întâmpla: Saul va fi omorât în razboi.

Sa remarcam ca David nu poate concepe sa ridice mâna asupra lui Saul, desi David devenise el însusi "unsul Domnului", si stia foarte bine asta! El nu vrea sa fie nici cel fara de lege nici cel fara de suflet: "Viu este Domnul! El dar sa-l loveasca; sau va veni ziua lui si va muri, sau va merge la razboi si va pieri; iar mie sa nu-mi îngaduie Domnul sa-mi ridic mâna asupra unsului Domnului!". - Judecata si dreptatea sunt la Dumnezeu. De ce actioneaza David în felul acesta? " Pentru ca este în acelasi Duh cu Domnul Hristos si cu ucenicii Sai:

„14. Binecuvântati pe cei ce va prigonesc, binecuvântati-i si nu-i blestemati. 
15. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plângeti cu cei ce plâng. 
16. Cugetati acelasi lucru unii pentru altii; nu cugetati la cele înalte, ci lasati-va dusi de spre cele smerite. Nu va socotiti voi însiva întelepti. 
17. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune înaintea tuturor oamenilor. 
18. Daca se poate, pe cât sta în puterea voastra, traiti în buna pace cu toti oamenii. 
19. Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc mâniei (lui Dumnezeu), caci scris este: "A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul". 
20. Deci, daca vrajmasul tau este flamând, da-i de mâncare; daca îi este sete, da-i sa bea, caci, facând acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui. 
21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.” (Romani 12)

Pe de alta parte, profetul Samuel, desi îi spune în fata regelui Saul ca "Astazi a rupt Domnul regatul lui Israel de la tine" (1 Regi 15, 28); cu toate acestea, Samuel îi da cinstea "ce i se cuvenea" în fata poporului (1 Regi 15, 30-31), neintrând în nici un fel de dezbatere cu cel fara de lege. Apoi îl unge în ascuns pe David, iar pe Saul nu-l mai revede niciodata în viata.

Atitudinile lui David si Samuel sunt atitudini crestinesti, ale unora care au evitat sa intre în "ecuatia" acestui proverb - La unul fara de suflet, trebuie unul fara de lege, iar la unul fara de lege, trebuie unul fara de suflet, lasând dreptatea la providenta lui Dumnezeu.