Prezentul studiu a fost scris în martie-aprilie 2011, și a fost publicat în revista Studii Teologice, Nr. 4 / 2010. Dincolo de lipsurile sau imperfecțiunile lui (pe care vă rog să le semnalați), studiul de față dorește să deschidă calea pentru o reflecție sistematică asupra prezenței Bisericii Ortodoxe pe Internet. Orice idee, opinie, reflecție sau linie de gândire care poate duce la îmbunătățirea cadrului pentru o astfel de discuție este binevenita.

Internet: tendințe

Internetul a devenit un nume comun. Prezentul studiu analizează câteva tendințe din comunicarea prin Internet și propune niște reflecții pentru o pastorație a Bisericii Ortodoxe în acest mediu.

Internetul a început cât se poate de simplu, în anii 1960, cu o rețea instituțională (Massachusetts Institute of Technology, SUA) de calculatoare menite să faciliteze schimbul academic de informații între cercetători. Abia la începutul anilor 1990 apare Internetul ca instrument public general, cum este cunoscut astăzi.

Încă de la început, caracteristica principală a Internetului a fost comunicarea, cu cele două aspecte ale ei: comunicarea de informație și comunicarea între persoane.

Lumea Internetului, ciber-spațiul [1], a evoluat cu repeziciune de la un model static (numit convențional Web 1.0) la unul dinamic (numit Web 1.5) ca să ajungă azi la unul participativ, social (numit Web 2.0) [2], caracterizat printr-o accelerare și diversificare exponențiale și continue, precum și printr-o interactivitate individuală și socială nemaiîntâlnită nici în lumea comunicării nici în istoria omenirii [3].

Specificitatea Internetului ca mijloc de comunicare nu e doar caracterul lui de rețea deschisă planetară, ci mai ales caracterului lui polimorf, i.e. capacitatea lui de a se prezenta sub toate aspectele și de a îngloba sau reuni tehnologic toate celelalte mijloace de comunicare.

Timp de 20 de ani (1990-2010), Internetul și-a arătat perenitatea și versatilitatea ca mijloc de comunicare prin computere (desktop și laptop). Una după alta, în acești 20 de ani, Internetul și-a arătat capacitatea de a integra mijloacele clasice de comunicare:

Radioul și muzica. Practic toate radiourile clasice pot fi ascultate azi pe Internet, și numeroase „emisiuni radiofonice” sunt create special pentru a fi difuzate prin Internet. Ascultarea muzicii pe Internet este una din principalele activități ale utilizatorilor lui [4].

Video și TV. În mod semnificativ, YouTube, platforma de partajare de video, este al treilea cel mai vizitat site internet din lume [5]. Televiziunea, Internetul și telefonul mobil arată o tendință de convergență accelerată în 2011 [6].

Presa scrisă s-a conformat și ea tendinței generale de a fi prezentă pe Internet. Dar mai mult, o tendință de fuziune și chiar mutație devine vizibilă din ce în ce mai clar în ultimii ani între presa scrisă și Internet. Dacă până încă la începutul anului 2010 Internetul era un „ceva” tehnic, rezervat rubricilor specializate din ziare, undeva între anii 2010 și 2011, pe nesimțite, știri importante legate de Internet (Windows, Facebook, Google, iPhone, Firefox etc.) pătrund în prima pagină a ziarelor generaliste, peste tot în lume. Mai mult - ca un cerc care se închide -, tot începând cu anul 2010, ziare populare trec unul după altul din formatul tipărit (print) în formatul pe Internet (online) [7]. Fenomenul alunecării presei scrise înspre Internet nu este legat doar de recesiunea economică din anii 2008-2009, ci și de capacitatea Internetului însuși de a absorbi mijloacele de comunicare clasice, precum și de coincidența momentului cu democratizarea tehnologiei din zona smartphone-urilor și a tabletelor mobile/portabile în ultimii ani.

Revoluția de democratizare a smartphone-urilor, începută de iPhone-ul de la Apple în iunie 2007, continuată de sistemul Android de la Google începând cu octombrie 2008 [8], aduce Internetul într-un segment al instrumentelor de comunicare în plină expansiune.

Într-adevăr, după modelul succeselor iPhone și Android - iPhone și Android dețin împreună aproape 60% din piața sistemelor pentru telefoane mobile, și tendința lor de creștere va continua în 2011 -, toate celelalte sisteme de operare din telefonia mobilă tind să devină „orientate către Internet.” „webOS” (Palm/HP), considerat modelul inspirațional pentru cele mai populare sisteme celulare de azi (iOS .și Android), indică această orientare către Internet („web”) în chiar numele lui.  Încă din octombrie 2009 un studiu T-Mobile şi Gartner confirma această tendință din partea utilizatorilor.

Tendința de democratizare a smartphone-urilor este confirmată de un studiu de piață al Market Force la începutul anului 2011, care arată că în SUA 51% din utilizatorii de telefoane mobile dețin deja un smartphone, iar 33% intenționează să-și cumpere unul în următoarele 6 luni. Cifrele se vor extinde treptat în Europa și în lume, și vorbesc de la sine despre o evoluție tehnologică implacabilă, care mărește considerabil nivelul de utilizare al Internetului la nivel global în viața de zi cu zi a oamenilor.

Internet: pastorație

Expansiunea lumii Internetului astăzi face indispensabilă conceperea unei pastorale coerente și adaptate ciber-spațiului.

Prezentat mult timp în mod facil ca o lume-refugiu virtuală, ireală și fantasmatică, Internetul a fost adesea disprețuit în mediile duhovnicești ortodoxe. Acum câțiva ani, Internetul era numit chiar „infernet” de unii părinți duhovnicești cunoscuți.  Confuzia, pornită de la răspândirea sintagmei de „lume virtuală” și de la relativul haos al primilor ani ai Internetului, trebuie înlăturată de teologia ortodoxă, a cărei antropologie consideră „psihicul”, gândurile (chiar proiecțiile și fantasmele) și toate energiile sufletești ca pe deplin reale, concrete și importante în viața omului. Tradiția duhovnicească filocalică a Bisericii Ortodoxe vorbește tocmai despre nașterea și dezvoltarea gândurilor în inima/mintea omului, despre lupta sau lucrarea cu gândurile și cum ele se concretizează în cuvinte și fapte în viața omului.

Conceperea unei pastorale ortodoxe a ciber-spațiului presupune actualizarea și articularea antropologiei ortodoxe în general și a tradiției duhovnicești și filocalice în particular la „lumea Internetului”. Este o nouă „inculturație”, o nouă întrupare a mesajului creștin, de data aceasta nu în „lumea nouă” a unei alte culturi sau civilizații, ci în „lumea Internetului”, care este oarecum interioară tuturor celorlalte.

Într-adevăr, Internetul este mult mai mult decât un instrument. Internetul este o „lume”, un „mediu” [9] și în final o cultură-civilizație (gr. politismos). Lumea Internetului este structurată tocmai de o prezență reală a persoanelor în mediul specific al Internetului. Acest dat creează tipologii comportamentale și relaționale specifice, a căror cunoaștere și înțelegere ar conduce la o judicioasă pastorație pe Internet.

Dacă în urmă cu 10 ani psihologii care se aplecau științific asupra ciber-spațiului erau o mână de oameni, astăzi sute de cercetători în domeniul ciber-psihologiei s-au specializat pe aspecte foarte precise ale lumii Internetului [10]. Este totuși greu de identificat psihologii creștini dedicați acestor cercetări, iar cei ortodocși (în senul aderării la antropologia și spiritualitatea ortodoxă) par a fi inexistenți [11].

Dar Biserica nu poate să pretindă de la preoții și cateheții ei de a fi la curent cu aceste cercetări avansate într-un domeniu în care ei nu au directă competență. Totuși, Biserica poate și trebuie să ceară psihologilor ortodocși o reflecție serioasă în domeniul ciber-psihologiei, care să permită crearea unui ghid de informare în domeniu, util și adaptat pentru preoți și cateheți, tot așa cum a făcut în alte domenii de interes contemporan, cum ar fi bioetica de pildă.

Fără o înțelegere a motivațiilor prezenței pe Internet („de ce”), a specificităților psihologice ale individului în ciber-spațiu, a ciber-relațiilor și diferitelor dinamici psihologice ale grupurilor în ciber-spațiu, ar fi greu de întrevăzut o adevărată pastorală ortodoxă a Internetului, care să aibă la bază o reală înțelegere a fenomenului în lumina antropologiei ortodoxe.

*

Un alt aspect important al Internetului este acela că inovația tehnologică structurează modurile prezenței, interacțiunilor și transmiterii de informații în ciber-spațiu.

Utilizatorii Internetului nu sunt în același mod prezenți pe o rețea de socializare (cum ar fi Facebook, de pildă) și pe forum de discuții. Informațiile pe care ei le partajează și care sunt transmise către serverele diferitelor situri, precum și utilizarea acestor informații diferă de la o platformă la alta.

Chiar mai complexe și mai puțin cunoscute sunt modalitățile de înregistrare, transmitere și utilizare a informațiilor personale ale utilizatorilor smartphone-urilor Pr. Iulian Nistea, „Smartphone-urile și confidențialitatea informațiilor personale ale utilizatorului” - Apostolia, aprilie 2011.

De aceea, competențele unor specialiști în noile tehnologii ale Internetului sunt necesare pentru a ajuta la înțelegerea funcționării acestor medii, a modurilor prezenței și relaționării, precum și a schimburilor de informații.

Cu titlu de exemplu concret, un document al Conferinței Episcopilor Catolici din Statele Unite relativ la utilizarea Internetului, intitulat „Your Family and Cyberspace” și publicat în iunie 2000, este inspirat de studiile unei asociații non-profit creștine numite The National Coalition for the Protection of Children & Families ("National Coalition").

Însă pentru stabilirea unor recomandări de utilizare creștină a Internetului se pot dovedi utile și cercetările întreprinse de unele asociații sau organizații de renume mondial, cum ar fi: Privacy International, Sophos, Big Brother Watch, Center for Digital Democracy, Consumer Action, Privacy Rights Clearinghouse, Electronic Privacy Information Center, World Privacy Forum, Center for Democracy and Technology, Privacy Activism.

În sfârșit, chiar Comisia Europeană are o subcomisie dedicată protecția informațiilor personale („Data Protection”), din care fac parte toate comisiile de acest tip din țările europene, cele mai active fiind Comisiile Franței și Germaniei.

*

Misiunea concretă a Bisericii în ciber-spațiu are o dimensiune tehnică, pentru că prin soluții tehnice sau tehnologice profesionale se creează vizibilitatea necesară unei pastorații ortodoxe reale pe Internet. Pe Internet, prezența trebuie să fie sinonimă vizibilitatea (altminteri este o pseudo-prezență), iar vizibilitatea se obține în urma unor procese tehnice care sunt stăpânite de profesioniști în materie.

Deși siturile web oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române au făcut progrese semnificative în ultimii ani (mai ales site-urile Patriarhiei - vezi Site-uri oficiale ale BOR -  cele ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei – în special portalul Doxologia.ro – și cele ale Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale și Meridionale), ele sunt încă departe de a avea popularitatea unor situri ortodoxe private (precum crestinortodox.ro , noutati-ortodoxe.ro , calendar-ortodox.ro , credo.ro , sfaturiortodoxe.ro , razbointrucuvant.ro, ro.orthodoxwiki.org) [12].

Și crearea de aplicații pentru smartphone-uri (iPhone și Android) este lăsată acum pe seama unor întreprinderi private, care transformă Sfânta Scriptură, calendarul și sinaxarele într-o afacere bazată pe un serviciu care nu le aparține de fapt.

Crearea unui departament pentru misiunea pe Internet, după modelul Arhiepiscopiei greco-ortodoxe a Americii (Departament of Internet Ministries – care are mai mult o dimensiune tehnică) [13], este o necesitate reală a timpurilor de azi.

*

În teoretizarea și practica prezenței și misiunii pe Internet, Bisericile creștine din Occident au luat-o înaintea Bisericilor Ortodoxe din Răsărit, pentru simplul motiv că lumea Internetului a avut un avans de câțiva ani în America și Europa Occidentală (avans care tinde să se estompeze astăzi).

În iunie 2000, Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite publică un document relativ la utilizarea Internetului, intitulat „Familia dumneavoastră și ciber-spațiul” (Your Family and Cyberspace). Documentul – inspirat de studiile unei asociații non-profit creștine numite The National Coalition for the Protection of Children & Families – explică diferitele moduri ale prezenței pe Internet și dă sfaturi concrete pentru părinți, mai ales în perspectiva protecției copiilor de pornografie și pedofilie.

În februarie 2002, Vaticanul (Consiliul Pontifical pentru Comunicări Sociale al Curiei Romane) publică în același timp două documente corelate relative la Internet: „Etica în Internet” [14] și „Biserica și Internetul” [15]. Documentul Etica în Internet teoretizează chestiuni etice precum generale și actuale, precum „binele comun”, libertatea de expresie, interculturalismul, globalizarea, concluzionând cu recomandări și încurajări ale misiunii prin Internet. Documentul „Biserica și Internetul” este mai concret, și după un capitol de analiză în care se propune „dezvoltarea unei antropologii și a unei teologii a comunicării cu referințe specifice la Internet” (punctul 9), continuă cu recomandări de ordin pastoral adresate responsabililor Bisericii, preoților, cateheților și misionarilor, părinților, copiilor și tinerilor, și, în fine, „tuturor persoanelor de bună credință”.

Tot în anul 2002, protestanții reformați din Franța întreprind întocmirea unui document intitulat „Nouveax médias et partage de l'information” (Noile media și partajarea informației), solicitat ca un raport de studiu pentru Consiliul național al Bisericii Reformate din Franța. Un an mai târziu, o versiune remaniată a acestui raport este publicată de autori în volum cu titlul „Vers un christianisme virtuel ? Enjeux et défis d'Internet” Jérôme Cottin, Jean-Nicolas Bazin, Vers un christianisme virtuel ? Enjeux et défis d’Internet, Ed. Labor et Fides, Genève, 2003, 180 p.  („Către un creștinism virtual? Mizele și provocările Internetului”). Lucrarea este o lectură creștină practică, chiar dacă viziunea teologică protestantă este sensibil diferită de cea ortodoxă.

Pentru toate aceste documente însă, Internetul este un „mijloc de comunicare” printre celelalte „mass-media”, și nu un „mediu” sau o „lume”, cum s-a dovedit a fi lumea Internetului în ultimii ani.

Concluzie

Lumea Internetului, ca toate celelalte „lumi” sau „medii” are nevoie de creștinism. Dar această prezență nu trebuie să fie una haotică, ci îndrumată de principii pastorale creștine și adaptate, care să dea o anumită coerență și concertare misiunii creștine.

Pastorația pe Internet are nevoie de o viziune antropologică tradițională dar inculturată, întrupată în mediu specific și de o teologie pastorală adaptată Internetului prin faptul că ține seama de specificitățile prezenței și relaționării în lumea Internetului.

Structurarea coerentă a pastorației pe Internet trebuie să treacă prin încurajarea unor studii creștine despre psihologia prezenței și relaționării pe Internet și despre implicațiile concrete asupra utilizatorilor ale invovațiilor tehnologice în acest mediu.

Aceste studii ar trebui să conducă și la crearea unui set de ghiduri cu explicații și recomandări pentru cei care fac misiune pe Internet, pentru părinți, pentru copii și pentru tot creștinul.

NOTE