Oamenii de ştiinţă lansează din când în când teorii care, vulgarizate, sau, dimpotrivă, ideologizate, seamănă dihonia între oameni "normali", care nu ştiu că, de fapt, orice stiinţă sau teorie ştiinţifică are ca bază, ca fundament, un sistem axiomatic necontradictoriu în sine (=o sumă de axiome care nu se contrazic între ele - asta fiind singura condiţie, pare incredibil, dar asta e!), pe care apoi prin experimente şi descoperiri se construieşte ceva ce are un aer foarte coerent.

Una gâlcevile dintre teologie si stiinta este cea lansată de vulgarizarea / ideologizarea teoriei evoluţioniste a lui Charles Darwin. Această gâlceavă a devenit aproape un scop în sine în mediile (neo-)protestante americane, şi relativ recent s-a transmis şi în cadrul inter-ortodox: în America, disputa din jurul scrierilor teologului ortodox Dr. Alexander Kalomiros, la noi mai-mica gâlceavă teologică creeată de unii în jurul scrierilor teologului ortodox român Pr. Dr. Doru Costache.

Au fost însă, în istoria acestor dispute, Părinţi, teologi ori scriitori creştini, care au preferat să evite gâlceava, adoptând fie "atitudinea degajată a ortodoxiei în raport cu ştiinţa; o lasă să-şi vadă de ale ei - cu nitică înţeleaptă desconsiderare" (v. Nicolae Steinhardt), fie cu un umor mai mult sau mai puţin înnţelept, mai mult sau mai puţin acid.

Una din aceste moste de umor pe marginea disputei dintre creaţionism şi evoluţionism este dată tot de Parintele Nicolae Steinhardt, după Leon Şestov. Iată zicerea memorabilă a acestuia din urmă: "Pare-se că există două teorii, cu totul potrivnice, despre originea speciei umane. Unii susţin că omul coboară din maimuţă, alţii că a fost creat de Dumnezeu. Se ceartă grozav. Eu unul cred că se înşeală şi unii şi alţii. Teoria mea este următoarea: cei care cred că omul coboară din maimuţă, coboară cu adevărat din maimuţă şi alcătuiesc o rasă aparte, în afara rasei oamenilor creaţi de Dumnezeu şi care cred şi ştiu că au fost creaţi de Dumnezeu." (în: Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii)

O alta, mai recentă, este o fabulă anonimă (până la proba contrarie), intitulată în general "Revolta unei maimuţe", care circulă de câţiva ani pe internet în mai multe variante. Iată prima dintre ele, şi care pare să fie varianta iniţială:

Revolta unei maimuţe

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi în taină de aşa-zise mame.
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator.
Şi iată, înc-un lucru din lumea mea de jos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism.
E-adevărat că omul a coborât la noi,
Dar nu, fiţi rezonabili,
N-a coborât DIN noi!

(Sursă: Dacia Magazin, nr.2, februarie-martie 2003)
Notă: într-o variantă mai recentă "port-bâtă" a devenit "turnător" şi "lumea mea de jos" a devenit "lumea mea, frumos"

Un an mai târziu, în 2004, apare pe net o variantă mai mult dezvoltată a acestei fabule, re-scrisă, cred eu, de o mână liber-creştină (neoprotestantism non-confesional), dar care poate fi interesantă la citit. Iată textul integral:

Odată o maimuţă din Evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Oroare!" sunt foarte ofensat,
Că-n jungla de giubenuri şi de beton armat,
A aparut o teză vădit maliţioasă,
Cum că omul ar descinde din buna noastră rasă...
Eu protestez sălbatic, umflat de entropie,
C-am auzit în lume aşa "darwinărie"…
Nu sufăr comparaţii, sper să n-ajung uman;
Sunt mulţumit că totuşi, sunt pur urangutan.
Şi cum Programatorul, maimuţă m-a facut,
Sper să n-ajung ca Omul, un josnic involut...

Deh! S-a auzit vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se junghie şi se fură?
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?...
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Nu veţi vedea, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate sau prunci lăsaţi pe stradă!
Cine-a văazut la noi în hoardă, bolnavi mintali...
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali?...
Excroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!...
Ati întâlnit pe-o creangî vreun cimpanzeu beţiv?
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?...

N-avem orfelinate, nici penitenciare.
Şi n-am trecut la porno, căaci nu citim ziare...
Noi nu ascundem droguri, nu traficăm muniţii.
N-avem aşa "stiinţă"... n-avem nici superstiţii...
Nici cârciumi, nici spitale, nici case de nebuni,
Şi nu plătim pe nimeni să facă rugăciuni...
Nu veţi vedea vreodată cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna!...
Câţi cerşetori în hoardă şi câţi pomanagii,
Bordeluri şi boutique-uri ticsite cu prostii,
Câţi prizonieri pe viaţă ai sticlei şi ţigării,
În neam la noi văzut-aţi vânduţi necumpătării?...

Şi iată încă una din lumea lor de jos,
La noi nu se întâmplă razboi religios!
Nici ordini mondiale, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce duce-n ateism...
Căci nouă bazaconii nu ne-au ieşit din gură;
Eu vă invit pe toate acum la raţiune,
În veci să nu admiteţi asemenea minune!
Căci noi nu punem cărnuri, nici alcool pe masă,
N-avem partide, dogme, nici lupte mari de clasă...
La mondiale suntem cu mult în urmă noi,
Încă n-am pus în scenă nici chiar un prim razboi...
Lipsesc şi teroristii, n-avem eroi, nici duri,
Nici regi nici prim-miniştrii pe care să-i injuri...

Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea simiască cocotier privat...
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame,
Sau omorâţi în taină de asa- zise "mame"!
E drept n-avem miliţii în junglă, dar nici mafii,
N-avem un staff al mortii, n-avem nici macar stafii!
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator
N-aş devenii "port-bâtă" şi nici informator...
E trist s-ajungi vreodată privit la zoo-parc,
Dar maxima ruşine-i să-i pui pe alţii-n ţarc!

Noi n-am avut ev mediu, ci numai mediu pur...
Lipsit de inchiziţii, de orizont obscur...
Noi n-avem sfinţi pe ruguri, nici libertăţi în lanţuri...
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri!
Pe noi nu ne pândeşte o nouă cruciadă,
Spre convertirea hoardei în monştrii fără coadă...
Tot ce-am văzut la oameni mai crud şi mai pervers,
E conştiinţa-n lanţuri şi dogma pusă-n vers,
Religia iubirii născândă din Scriptura,
Prin secole-au redus-o la datini şi cult-ură...
Încât creştinătatea, păgână sau atee,
Se joacă tot de-a morţii cu sfinţi şi dumne-zmee...

N-o sa-ntâlniţi în hoardă vreun cimpanzeu corupt,
Avem mişcări rapide, dar nu pe "dedesupt"...
Şi dacă facem salturi, nu trecem peste legi,
Ca bi-ologii lumii, metempsi-hoţi strategi!...
De veţi vedea vreodată c-am coborat din pom,
Maimuţărind faptura care îşi zice "om",
Umblând cu baliverne, cu vreo găinărie,
Scoţând ciudate "isme", aşa, din pălarie...
Să mă opriţi la vreme să nu evoluez,
Şi ajungând ca omul să nu ştiu ce să crez...
Iar de-ntâlniţi prin junglă niscai pitecantropi,
Puteţi cata banane, mere, nuci pâna şi-n plopi!

E-adevarat că omul, a coborât, ca soi.
Dar nu, fiţi rezonabili, n-a coborât din noi!

Gânduri de bine, Doamne ajută!