Încununarea praznicului Crăciunului este slujba zilei de 25 decembrie, care începe cu vecernia din ajun, la care se fac mai multe citiri proorocești legate de Naşterea Domnului:
Din Vechiul Testament:
- Facere 1, 1-13
- Numeri 24, 2-3, 5-9, 17-18
- Miheia 4, 6-7; 5,1-3
- Isaia 11, 1-10
- Baruh 3, 36 - 4, 4
- Daniel 2, 31,36,44-45
- Isaia 9, 6-7
- Isaia 7, 10-16; 8,1-4,9-10
Din Noul Testament:
La sfârșitul slujbei se cântă troparul Nașterii Domnului (glas 4): „Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie!”
La utrenie sunt două canoane ale praznicului, și auzim condacul sărbătorii (glas 3): „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte, şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.
Sfânta Liturghie începe cu stihuri speciale din psalmi aleşi (109/110, 110/111 şi 111/112) ce înlocuiesc cele trei antifoane obişnuite. Troparul şi Condacul praznical marchează vohodul mic (intrarea) cu Evanghelia. Stihul baptismal “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi-mbrăcat” (Galateni 3, 27) înlocuieşte încă o dată imnul Trisaghion, “Sfinte Dumnezeule.” Pericopa apostolică e cea de la Galateni 4, 4-7, iar cea evanghelică e relatarea cunoscută a Naşterii Domnului de la Matei 2, 1-12. Liturghia continuă apoi obişnuit, singurele excepţii fiind înlocuirea Axionului (“Cuvine-se cu adevărat”) cu irmosul de la cântarea a 9-a a Canonului Naşterii “Taină minunată şi neobişnuită văd.” și a cântării de după împărtășire „Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi.” cu troparul praznicului.
Praznicul Nașterii Domnului cu bucurie!