Interviu cu Părintele Teofil realizat de Iulian Nistea.

Iulian Nistea: Părinte, cum vedeti problematica implicării Bisericii în politică?

Părintele Teofil: În primul rând, aici se mai pune o problemă. Ce întelegem prin Biserică? Dacă prin Biserică întelegem toti credinciosii Bisericii noastre, în cazul aceste nu poti să zici că Biserica nu se implică în politică, pentru că credinciosii ei se implică în politică, nu? Într-un fel, eu as zice că, dat fiind faptul că oamenii care se angajează în politică sunt totusi credinciosii Bisericii – în măsura în care sunt sau mai sunt –, Biserica însăsi e reprezentată în politică. Nimai că ăstia politici mai si mint. Păi cine-i în Biserică nu-i corect să mintă... Mint pe oameni: "Că uite, dacă ajung eu, fac asa si asa", si nu face. Cât s-o insistat atuncia, într-o vreme, pe coruptie, că nu stiu ce. Păi mai zice cineva acuma ceva de coruptie? Nimica.

Iulian Nistea: Stiti că hotărârea Sfântului Sinod a fost că "clericii pot candida, numai ca independenti si numai cu aprobarea chiriarhului, pentru un loc în consiliile locale". De ce credeti că s-a ajuns la această variantă?

Părintele Teofil: Preotii, dacă tot candidează, cu aprobarea ierarhului, atunci trebuie să o facă numai ca independenti, ca să nu intre în conflict cu altii. Apoi, în consiliile locale se presupune că preotul ar putea tine echilibrul.

Iulian Nistea: Biserica Romano-Catolică are poate uneori niste politici, niste atitudini mai clare, mai bine definite vizavi de problemele lumii. V-am spus de documentele emise anul trecut în Argentina si Statele Unite. Credeti că s-ar putea face si în România ceva de genul acesta?

Părintele Teofil: Eu cred că s-ar putea face dacă ar fi oamenii oameni... Dragă, Biserica trebuie să se implice, dar nu direct. Adică să-si îndrumeze credinciosii. Dar să te duci tu acolo în Parlament, preot, episcop ..., în sfârsit, eu nu cred că e potrivit.

Iulian Nistea: Deci la nivelul ăsta al principiilor mai mult.

Părintele Teofil: Categoric. Că noi nu suntem trăitori în pustie. Noi trăim aici cu oamenii si cu organele sociale si politice, si-atunci nu-i indiferent cine ajunge si ce face acela care ajunge.