O comunicare cereasca

De câte ori mi se dă posibilitatea să evoc botezul părintelui Nicolae Steinhardt, mi se oferă prilejul de a evoca providenta divină, prin aceea că eu am fost o mână întinsă din partea Bisericii Ortodoxe crestine în numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, părintele Nicolae, să fie o mână întinsă către intelectuali si tineret si să le spună: "Iată, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, ca Pavel pe drumul Damascului, căci altfel cum se poate explica starea de fericire pe care am trăit-o eu, imediat după săvârsirea botezului, de către călugărul meu (preot Mina), decât că botezul este adevărat, că Sfintele Taine sunt adevărate" (Jurnalul fericirii, Cluj-Napoca, 1995, p.85).

Da, vin să spun, căci aici vedem o mână a proniei dumnezeiesti. Un mod de a ne vorbi, un mod de a comunica cu noi, fiii Bisericii, fiii Împărătiei Sale, într-o perioadă când puterea întunericului păgân se abătuse asupra noastră, si omenirea (o treime din lumea crestină) căzuse pradă puterii antihristice. Soarele, Evanghelia lui Hristos a fost umbrită de întunericul ideologiei materialiste, comuniste. Ierarhia bisericii a fost dată la pământ de pe firmamentul Bisericii Ceresti, iar societatea crestină fusese însângerată, iată ce putem spune diferitelor categorii sociale din Răsărit, care au pătimit ca si Nicolae Steinhardt, pe când se afla în penitenciarul Jilava, în anul 1960.

La acelasi penitenciar, mă aflam si eu în acea perioadă, în celula 18 de pe reduit. Era o celulă foarte aglomerată, paturile supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; când, într-o noapte, usa se deschide cu zgomot si este împins în celulă un om cu bocceaua sub brat, înspăimântat si nedumerit, nestiind ce are de făcut, toate paturile erau ocupate, ba erau si câte doi în pat.

Eu, observându-l, i-am făcut semn să se urce la mine. El a gândit atunci că nu are altceva de făcut decât "să se urce ca maimuta pe cracă" (Jurnalul fericirii, pp.82-84). Îi zic: "Hai, să mai dormim o târă, căci acus se face ziuă". "Multe multumiri" – răspunde noul venit si se supune docil.

Dimineata facem cunostintă, aflu că este evreu si face parte din grupul intelectualilor lui Constantin Noica. Sunt condamnati pentru că aveau clubul lor si convingeri crestine si de spiritualitate românească, nefiind de acord cu ideologia materialistă atee, motiv pentru care au fost condamnati la ani grei de temnită, pedepsele fiind cuprinse între 10 si 20 de ani închisoare. Evreul fusese condamnat la 11 ani de închisoare, pentru că era membru al acestui grup (toti membrii ai Uniunii Scriitorilor) si nu a primit să-i denunte, rămânând fidel prietenilor săi. Desi nu era crestin si nici de nationalitate română, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, rămânând alături de colegii lui din Uniunea Sciitorilor, apărând alături de ei o cauză dreaptă.

De la început, detinutul evreu s-a atasat foarte mult de mine, l-a impresionat faptul că eu n-am manifestat nici un fel de retinere fată de persoana sa, chiar dacă el era un evreu, iar eu un preot monah crestin. De asemenea l-a impresionat si faptul că eu eram condamnat tot pe motiv că luasem atitudine fată de abuzurile autoritătilor comuniste manifestate vis-a-vis de biserică. Aceasta a fost pentru el un sprijin moral, întărindu-se în convingerea că nu a gresit când a ales să lupte pentru o cauză dreaptă.

"Iată cu adevărat israelitean în care nu este viclesug" (Ioan 1, 46-48). Da, Nicolae Steinhardt a aflat pe cel despre care a scis Moise în lege. Iar Domnul îl scoate în evidentă arătând că este cu adevărat fără viclesug. Când l-a chemat Domnul, el a răspuns cu dăruire până la jertfă, cu o mortificare întreită. Da, de trei ori – a dat dovadă că acceptă lepădara de sine (mortificarea) si anume:

• când s-a hotărât să rămână fidel grupului alcătuit din oameni de cultură crestini si români, fără să-i trădeze,
• când a cerut botezul crestin, renuntând la Legea Vechiului Testament;
• când a cerut să depună votul monahal în Mănăstirea Rohia, lepădându-se întru totul de duhul lumesc.

Iată că Domnul ne cercetează prin grupul de intelectuali care s-au dovedit solidari în credinta lor, mărturisindu-o chiar cu pretul vietii. Pentru aceasta Domnul de confirmă cerdinta lor si atitudinea lor statornică si demnă pe care o scoate în evidentă prin faptul că îl cheamă pe Nicolae Steinhardt la botez. Arătând că botezul este adevărat si adevărate sunt toate Sfintele Taine. Deci, cu alte cuvinte, si voi cei din grupul lui Noica apărati o cauză dreaptă si sfântă.

Autenticitatea botezului crestin, a prezentei harului în Sfintele Taine este confirmată si de starea de fericire pe care Nicolae Steinhardt o trăieste imediat după botez. Iată cum ne vorbeste Domnul într-o perioadă foarte critică, când în mod grav, în special intelectualii se lepădau de credintă, propagând ateismul si rationalismul păgân.

Da, Domnul ne vorbeste prin israeliteanul în care cu adevărat nu este viclesug. "Vedniti la Hristos, eu l-am aflat pe Mesia despre care a scris Moise în Lege".

Am vrut prin prezentarea de fată să atrag atentia intelectualilor si tineretului despre felul cum ne vorbeste Domnul. Intelectualii din grupul Noica au mărturisit credinta, iar Domnul le răspunde că într-adevăr credinta lor este sfântă si dreaptă. Luptati pentru credinta cea dreaptă, apărati credinta cea adevărată.

As vrea să fie cele spuse un imbold pentru ca si noi, astăzi, să facem mai mult apărarea dreptei credinte.

Cel mai mic mic între muritori Arhimandrit Mina Dobzeu
10 aprilie 2000
Mănăstirea "Sfintii Apostoli Petru si Pavel"
Husi – judetul Vaslui