Scrisoarea 1

Obstei noastre, "Acoperământul Maicii Domnului" cu prilejul începerii Postului Mare anul 1954

7 spre 8 martie 1954
Sf. Mânăstire Ciolanu

Alese surioare si fiice duhovnicesti,

Cu seara zile de 7 spre 8 martie, anul acesta începe Postul Mare. Cu acest prilej sfânt voiesc să vă adăp sufletele voastre însetate după adevărurile eterne, prin aceste gânduri adunate în buchet de pe pajistea sufletului si a inimii pe care o cunoasteti. Flori alese, flori pline de mireasmă divină si de roua lacrimilor părintesti. Flori rare si simple sădite de Domnul din ceruri, la zile mari si grele ca cea de azi, când am prăznuit ziua ultimă a strămosilor nostrii Adam si Eva în rai.

O, Adame, Adame, părintele nostru, ce-ai făcut?

O, Eva, maica noastră, cum de te-a înselat vrăjmasul...

Acesta este strigătul întregului neam omenesc si eu mă înfricosez si mă cutremur la auzul lui, gândindu-mă că fiecare dintre noi este un Adam si o Evă, care ne-am înselat cu multe feluri de păcate, în viata noastră de până aici, mâhnindu-L si mâniindu-L pe Dumnezeu, Cel ce ne-a dăruit cu o viată atât de aleasă si sfântă. Cu o viată de rai ne-a dăruit Dumnezeu, de pace si de fericire deplină, iar noi ne-am îngreunat cunostintele cu lucruri si fapte ale veacului acestuia.

Toti am păcătuit si fărădelegi am făcut si nu-i nimeni care să nu-si simtă constiinta încărcată cu nimic. "Iar de zice cineva că nu a gresit, acela mincinos este", spune Apostolul Domnului si ucenicul iubirii, cel ce s-a odihnit la Cina cea de Taină pe pieptul Domnului.

Viata călugărească este viată de culme, viată de mare înăltime morală si adâncă trăire lăuntrică, si cine nu se sileste să o trăiască după legile ei, acela mai bine ar fi fost să nu se fi născut.

Viata călugărească este, mai înainte de toate, viată de renuntare, de tăiere a voii si de mare înfrânare, si cine nu se sileste să priceapă si să împlinească aceste precepte divine ale ei, mai bine i-ar fi fost de nu ar fi cunoscut-o.

Viata călugărească este viată de totală curătie si de totală dăruire de sine lui Dumnezeu, întelegând că toată făptura ta, din cap si până în picioare, este afierosită si închinată Domnului. De aceea, să avem mare atentie la toate miscările si purtările noastre, ca să nu-L mâniem pe Domnul si până la urmă să fim dati afară din rai, cu desăvârsire. Mare atentie la jugul pe care l-am luat, ca să nu ne trezim ca niste robi netrebnici, în întunericul cel mai dinafară, al tuturor ispitelor si necurătiilor veacului acestuia.

Monah adevărat înseamnă om înfrânat, care în mijlocul tuturor încercărilor si ispitelor îsi păstrează sufletul curat si fruntea senină. Monah adevărat este numai acela care, fiind îmbrăcat în trup omenesc si stricăcios, urmează stării si vietii îngeresti, ca un fără de trup. Monah adevărat este numai acela care se tine de cuvintele si poruncile lui Dumnezeu, în orice timp si în orice loc si cu ocazia oricărei fapte. Monahul este o silire necurmată a firii si o păzire a simturilor fără de slăbire. Monah adevărat este acela care are trupul curătit, gura curată si mintea luminată. Monah este acela care necontenit veghează la cârma sufletului lui, ca nimic din valurile lumii acesteia să nu-i tulbure constiinta. El este cel care îndeplineste toate poruncile Domnului: desăvârsire crestinească, adânc de smerenie, stâlp de răbdare, izvor nesecat de lacrimi, vistierii de curătenie, dispretuitorul tuturor podoabelor si plăcerilor lumii acesteia, mucenic si jertfă bine plăcută lui Dumnezeu de fiecare zi, minte luminată, rugăciune iute alergătoare, inimă curată, gură care necontenit laudă pe Dumnezeu, locas al Sfintei Treimi, priveliste a îngerilor si oamenilor si cel care-i sperie pe demoni.

Călugăr înseamnă chip frumos, chip duhovnicesc; el are altă activitate, alt veac, altă hrană, altă îmbrăcăminte si altă muncă. El se numeste purtător de haine negre, căci toată viata lui trebuie să fie în pocăintă si în resemnare. El se numeste monah, adică singuratic, pentru că trebuie să fie vesnic fără griji si singur, numai el cu Dumnezeu.

De aceea, ferice de cine iubeste tăcerea si însingurarea, adică retragerea în sine si cugetarea la Dumnezeu, la legea Lui si la voia Lui, cum atât de frumos zice psalmistul. Mântuitorul a fost pildă de curătenie si de ascultare, chiar până la moarte, iar moartea i-a fost de cruce. Urmând Domnului, călugărul se făgăduieste înaintea lui Dumnezeu - cu jurământ - că va trăi în feciorie si curătie adevărată, sărăcie de bună voie si ascultare nefătarnică, ci sinceră si cu tot devotamentul.

Iată, mult scumpele mele copile si fiice duhovnicesti, gândurile mele, adunate în buchet, despre viata noastră călugărească, cu ocazia începerii Postului Mare - pe anul acesta - 1954 !...

Nu vroiam să vi le astern chiar asa de aspru pe hârtie, dar Duhul Domnului mi-a dat tăria - ca asa să le astern -, stiind bine că este mai bună o viată mai aspră la vârsta noastră si o viată senină la bătrânete, decât o viată dulce la tinerete si aspră la bătrânete.

Luati aminte la cuvintele acestea si să nu vă dedati niciodată leneviei în împlinirea canonului ce vi l-am dat si nici să vă abateti vreodată de la calea sfintei curătii, cu care ati fost împodobite de Sus, de Tatăl din cer.

Munciti pentru Domnul, lucrând ziua si noaptea cu frică si cutremur mântuirea voastră. Eu nu pot să fiu mereu lângă voi, dar fiica adevărată se cunoaste după plecarea mamei de acasă. Atunci se vede ce cap are.

Obisnuiti-vă cu ideea că Domnul e lângă voi si vede toate faptele voastre, noaptea ca si ziua, în timp de veghe, ca si în timp de lucru sau de odihnă.

Împodobiti-vă sufletul cu cugetarea la Dumnezeu, căci acesta-i adevăratul lucru călugăresc.

Nu puneti pret pe lucrurile lumii acesteia, că toate sunt trecătoare si mai neputincioase decât umbra.

Nu puneti pret pe prietenia cu nimeni, căci prietenia cu lumea este vrăjmăsie împotriva lui Dumnezeu - zice Sfânta Carte.

Nu căutati să vă căpătati trecere în ochii nimănui, căci această faptă este o desertăciune si cursă satanicească pentru a-i smulge florile curătiei si nevinovătiei tale, de fecioară si aleasă mireasă a Domnului Iisus!

Nu căutati să vă cumpărati haine scumpe si să vă gătiti ore întregi, că aceasta duce la nebunie. Cu sigurantă că de veti căuta aceasta, vă veti pierde mintea si veti ajunge în prăpastia celei mai negre josnicii si necurătii omenesti. Să nu socotiti că este ceva al vostru, ci totul al Domnului si al obstii din care faceti parte.

Smeriti-vă una înaintea alteia, ca darul lui Dumnezeu să fie vesnic cu voi, stiind bine că Domnul celor smeriti le dă har, iar celor mândri le stă împotrivă.

Ajutati-vă întru neputintele voastre si fiti una pentru alta ca niste bune mame. De la mine să nu asteptati prea mult, căci Domnul îmi stie si suferintele si scârbele mele si din ce pot să vă ajut, vă ajut din toată inima. Eu nu astept nimic de la voi - decât să-mi dati si mai departe aceeasi ascultare pe care mi-ati dat-o până acum, ca să putem să ajungem la tinta pe care ne-am propus să o atingem cu totii în această viată, adică mântuirea si câstigarea Împărătiei lui Dumnezeu în noi.

Închei cu îndemnul ca pe Mirele vostru Cel ceresc, Iisus Hristos, să-l încrustati în inimă cu litere de foc, ca să nu se mai steargă niciodată.

Amin.

Cu toată cinstea si binecuvântarea,
Părintele Dometie.

Scrisoarea 4

19 decembrie 1966
Din Râmet

Mult stimate frate Savu,

Primind scrisoarea frătiei tale si destăinuirea sinceră ce mi-o faci, mă grăbesc ca să-ti dau acest răspuns, pe care te rog să-l primesti nu ca de la cineva "mai superior" si nici "mai în vârstă", ci de la un egal, dacă se poate, zic aceasta cu nevrednicie.

Si de ce zic cu nevrednicie, pentru că de multe ori noi părem altfel decât ceea ce suntem si pentru care lucru Domnul nostru Iisus Hristos ne atrage atentia în chip cu totul deosebit, zicând: "Vai de voi când vă va cinsti lumea mai mult decât ceea ce sunteti". "Iar când toate le veti îndeplini, să ziceti asa: slugi netrebnice suntem, că n-am îndeplinit decât ceea ce se cădea!"

Deci frate Savu, având aceste cuvinte ale Domnului nostru Iisus Hristos ca stâlp de adevăr si îndreptare de viată, să purcedem mai departe, la tot ceea ce am înteles eu din scrisoarea frătiei tale. Cred că în multele si minunatele drumuri pe care le-ai făcut prin tară, mai ales de când ai si motocicletă, ai ajuns si la mare.

Bunul Dumnezeu si Maica Domnului mi-au ajutat ca să ajung si eu să o văd.

Ce sentimente si ce stări sufletesti am avut când am văzut-o pentru prima oară, dar nu zic si pentru ultima dată, că sper ca să merg si să o mai văd, apoi nu se poate descrie cu limbă omenească.

Ei bine, tot asa si viata noastră, cine o poate descrie cu limbă omenească?

Pentru că ea este minunată!

Si când zic viata noastră, nu mă refer la un anumit fel de viată, ci la viata a toată făptura lui Dumnezeu, de la cele mai mici gângănii si până la fiinta cea mai de pret: omul, de la firicelul de iarbă, până la cele mai de seamă plante si vegetale.

Dar să revenim la peisagiul mării. Când eu am văzut marea, era o zi cu soare, iar razele mării se agitau sub scânteierea razelor discului de foc, de parcă voiau ca să se aprindă si ele.

Asa si cu viata noastră se întâmplă, ca si cu marea, pentru care fapt nu degeaba cântăretul din cărtile sfinte a prins-o atât de cuprinzător în cuvinte ca acestea, ce ne dau cele mai adânci si cele mai semnificative imagini: "Marea vietii văzând-o înăltându-se de viforul ispitelor, la limanul tău lin alerg către Tine, Doamne, scoate din stricăciune viata mea, Mult-milostive!"

Scriindu-ti aceste cuvinte, un oftat adânc si un fior de gheată mi-a trecut prin întreaga mea fiintă, gândindu-mă la întregul zbucium pe care trebuie să-l ducă bietul om pe acest pământ, în luptă cu toate stihiile văzute si nevăzute, si ce este mai greu - cu propria lui fiintă.

Da, frate Savu, aceasta o socot eu cea mai mare luptă si cea mai grea - lupta cu sine -, pentru care fapt Domnul nostru Iisus Hristos ne si cheamă la El numai printr-o lepădare totală de sine, zicând: "Cel ce voieste să vie după Mine să se lepede de sine, să-si ia crucea sa si asa să-mi urmeze Mie!".

Dar oare noi avem o lepădare de sine, totală, asa cum ne-o cere Domnul? Fiecare stie, sincer în intimitatea lui, cât o are si cât nu o are. Si Domnul ne vrea ca să fim întregi ai Lui si numai ai Lui, cum zice Sfântul Apostol Pavel: "Cei ai lui Hristos si-au răstignit întreaga lor fiintă, împreună cu toate mădularele!".

În lumina acestor principii de călăuzire desăvârsită, să ne gândim bine ce am făcut, ce trebuia să facem si ce avem în viitor de făcut, în chip desăvârsit.

Eu tin să-ti multumesc din toată inima pentru cuvintele de atentie mărită ce mi le-ai adresat si amintirile anilor - din frageda mea pruncie duhovnicească - si rog pe bunul Dumnezeu si Maica Domnului să mă ierte că tânăr fiind si cu fire de om pământean, de care se tânguie si Sfântul Apostol Pavel când zice, aproape strigând: "Cine mă va izbăvi de acest corp neputincios?", n-am îndeplinit decât foarte putine din ceea ce se cădea ca să îndeplinesc, si tot ceea ce am îndeplinit din cele bune, apoi nu am făcut nimic de la mine, ci asa cum Domnul a lucrat si cum El a binevoit.

Nouă nu ne rămâne ca să ne lăudăm decât cu slăbiciunile, ca si Sfântul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Dumnezeu pentru cea mai grea misiune - încrestinarea celor de alt neam, a popoarelor păgâne, printre care ne-am enumerat si noi.

Si cu aceste cuvinte venim la marele prasnic ce se apropie si care să ne aducă la toti mai multă cunostintă a adevărului si mai multă împlinire a poruncilor sfinte, Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos, care, asa cum zice colinda:

"Să ne fie de folos!".

Si la multi ani cu bucurie. Amin.

Înainte de a încheia rândurile mele, vreau să mă refer si la partea din urmă a scrisorii frătiei tale, în care îmi destăinuiesti o îngrijorare - ce-ti stă pe inimă, privind problema căsătoriei. Aici, pentru moment, mă găsesc într-o situatie delicată, mai delicată decât care nu poate să fie alta.

Si de ce spun aceasta?

Pentru că nimic nu-i mai greu decât să propui cuiva să ia pe cineva care, chiar dacă tie ti-ar place, ce poti să stii ce preferinte are persoana în cauză?

Dar să stii că nu mă dau bătut si o să-ti mai prezint o persoană sau două.

Nu-i bună timiditatea în tot locul.

Ce a fost am văzut si ce o fie vom vedea.

Vom vedea împreună si vom cântări. În tot cazul, unul se înseală mai usor, doi mai greu, iar când sunt mai multi, apoi să nădăjduim că vom iesi bine.

Cu acestea, eu închei rândurile mele si cum mă voi lămuri cu persoanele la care mă gândesc, îti voi scrie ca să vii si să ne întâlnim. Până atunci, fii sănătos si cu toată voia cea bună ce te caracterizează.

Cu toată stima,
Preot Dometie