Interviu cu Părintele Teofil realizat de Sabin Vodă.

Sabin Vodă: Părinte, este ascultarea o poruncă dumnezeiască? Ce a însemnat pentru primii oameni, Adam si Eva?

Părintele Teofil: Ascultarea este o virtute care are în vedere poruncă lui Dumnezeu. Ascultarea urmează totdeauna după poruncă, urmează totdeauna după o îndrumare, deci ascultarea e determinată de ceea ce vrea Dumnezeu când e vorba de raportarea sufletului omului la Dumnezeu. Atunci e vorba si de o poruncă, de un îndemn, de un sfat, de o îndrumare pe care o dă Dumnezeu, iar ascultarea e conformarea cu ceea ce vrea Dumnezeu. Deci ascultarea urmează totdeauna după o poruncă, totdeauna după îndemn, totdeauna după sfat si în cazul în care nu se tine seama de acestea, atunci cel care nu tine seama de acestea nu este în ascultare ci în neascultare, în neluare aminte fată de ceea ce i se cere.

Sabin Vodă: Vă întrebam ce a însemnat pentru primii oameni, Adam si Eva?

Părintele Teofil: Se consideră că păcatul pe care l-au făcut protopărintii neamului omenesc este neascultarea. Adică indiferent ce anume nu au ascultat, păcatul în sine este neconformarea cu ceea ce Dumnezeu le-a cerut primilor oameni.

Sabin Vodă: Care era porunca expresă?

Părintele Teofil: Porunca era să nu mănânce dintr-un anumit pom din grădina raiului. Ori ei n-au tinut seama de aceasta si astfel s-au făcut neascultători fată de ceea ce le-a cerut Dumnezeu; si în felul acesta s-au abătut de la bine la rău, au intrat în neascultare când de fapt erau datori cu ascultarea.

Sabin Vodă: Care sunt consecintele teologice si ontologice ale acestei prime neascultări?

Părintele Teofil: Toate urmările nefaste pentru om: împutinarea credintei, împutinarea puterilor sufletesti, împutinarea gândurilor bune, neorânduiala din fiinta omenească; în ce priveste raportul dintre om si Dumnezeu: necazurile care au venit peste oameni ca un fel de trezire la realitate, ca un fel de memento în ce priveste gândul la Dumnezeu – toate acestea au fost urmările neascultării.

Sabin Vodă: Avem nenumărate mărturii în Scriptură, începând cu întâia poruncă dată primilor oameni, dar mai sunt si alte mărturii, din Vechiul Testament. Ce mărturii ne puteti da de porunca ascultării?

Părintele Teofil: De fapt Dumnezeu a cerut omului totdeauna ascultare. Dumnezeu conduce si omul se lasă condus, si toate câte i s-au poruncit omului spre înaintarea în bine sunt lucruri care tin de ascultare si toate câte nu sunt în conformitate cu ceea ce-i cere Dumnezeu omului sunt lucruri care tin de neascultare. De exemplu: Avraam a fost îndrumat de Dumnezeu să plece din tinutul în care se găsea într-o tară străină; el a ascultat, a împlinit voia lui Dumnezeu si prin aceasta a ajuns la înaintarea în viata spirituală. Noe la fel. Iar cei ce n-au ascultat de Dumnezeu au fost în deviere de la bine si au suferit consecintele: de exemplu cetătile Sodoma si Gomora, care au fost împotriva voii lui Dumnezeu si care au adus consecintele distrugerii acelor cetăti. Bineînteles, în decursul istoriei au fost multe exemple de ascultare si neascultare, după cazurile pe care le cunoastem din Vechiul Testament, iar în Noul Testament stim sigur că Domnul Hristos a tinut să i se împlinească voia când, la spălarea picioarelor i s-a spus Sfântului Apostol Petru: "Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine". Conditia urmării Domnului Hristos este ascultarea de El.

Sabin Vodă: Da. Şi chiar Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, a fost cel care a ascultat. E cutremurătoare acea mărturie din epistola Sfântului Apostol Pavel către filipeni!

Părintele Teofil: Da – "S-a făcut ascultător până la moarte". Deci în cuvintele acestea se arată si ascultarea Domnului Hristos si răsplata ascultării. de fapt Domnul Hristos a arătat în firea omenească comportarea pe care trebuie să o aibă fiecare credincios raportându-se la Dumnezeu: "n-am venit să fac voia Mea, ci voia Tatălui care m-a trimis pe Mine". "Nu voia Mea, ci voia Ta să se împlinească". Sunt cuvinte scrise în Evanghelie si pe care le stim noi din Evanghelie ca rostite de Domnul Hristos.

Sabin Vodă: Nu mai putin ascultătoare a fost si Maica Domnului. As vrea să comentati putin acest răspuns: "Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău".

Părintele Teofil: Prin aceasta Maica Domnului s-a arătat disponibilă pentru ceea ce a vrut Dumnezeu să realizeze prin ea. Adică s-a învoit la ceea ce i-a cerut Dumnezeu – să-L nască pe Mântuitorul lumii –, a primit tot ceea ce tine de această situatie, de a-L purta în pântece si de a-L naste pe Mântuitorul.

Sabin Vodă: Având aceste mărturii din Sfânta Scriptură si Scriptura fiind alcătuită de Biserică, în Biserică se continuă această ascultare. Ce însemnă această ascultare în Biserica Ortodoxă?

Părintele Teofil: Biserica este mediul e mântuire al credinciosilor. de fapt noi ajungem la Scriptură prin intermediul Bisericii, care a arătat care anume cărti sunt inspirate, din câte cărti erau în vremea primelor secole, ea a alcătuit canonul Noului Testament, si toate aceste cărti cuprind voia lui Dumnezeu expres arătată omului. deci Scriptura se interpetează de către Biserică. Biserica are învătătura ei în legătură cu Scriptura si prin aceea că a alcătuit canonul Noului Testament si prin aceea că propovăduieste, răspândeste Evanghelia, învătătura crestină în general si prin aceea că interpretează Scriptura. Noi n u ne tinem mortis de Scriptură, ci Scriptura o primim prin intermediul Bisericii, asa că norma credintei noastre este învătătura Bisericii, ceea ce învată Biserica despre adevărurile care sunt cuprinse în Sfânta Scriptură. Altfel ar exista posibilitatea de deviere de la adevăr, de a interpeta adevărul Scripturii în diferite feluri. Or, Biserca vine si spune punctul de vedere, asa că ascultarea nu e directă de Scriptură, desi nu exclude Scriptura, ci e ascultare directă de învătătura Bisericii, care e neinterpretabilă.

Sabin Vodă: Noi în Biserică avem ierarhie. Putem spune că există o ascultare în sensul ierarhiei, plecând de la mirean, preot până la ierarhi?

Părintele Teofil: Da, există. Biserica noastră este o Biserică cu preotie si preotii sunt pusi de Dumnezeu, care e bine să fie luati în consideratie, respectati si prin aceea că li se împlineste cuvântul prin ascultarea dată de credinciosi. Abaterea de la ascultarea dată de ierarhie este abaterea de la ascultarea lui Dumnezeu, fiindcă în general preotii sunt oamenii lui Dumnezeu, pusi de Dumnezeu spre a-i învăta pe credinciosi. De aceea, au autoritate în Biserică si credinciosii sunt datori cu ascultare fată de îndrumările lor.

Sabin Vodă: Cum se poate manifesta un ierarh astfel încât poporul să-l asculte? Şi în ce sens? – Doar în ceea ce priveste învătătura de credintă, sau poate ierarhul să mai dea si alte îndrumări poporului dreptcredincios pe care îl păstoreste?

Părintele Teofil: Dă învătătura de credintă în primul rând, dar poate să dea si îndrumări pe baza autoritătii lui de împlinitor al voii lui Dumnezeu, pe baza rostului de a fi conducător al credinciosilor. Un ierarh poate de exemplu să hotărască un anumit post în situatii speciale, post pe care nu l-a rânduit Biserica, dar care într-o anumită vreme poate fi împlinit pe baza împlinirii ascultării fată de ierarhul locului.

Sabin Vodă: Neascultarea este un semn al necomuniunii, al neparticipării la comuniune sau poate este chiar un păcat în fata lui Dumnezeu?

Părintele Teofil: Nu numai pe om nu-l ascultă, ci si pe Dumnezeu. ce zice Domnul Hristos? "Cel ce vă primeste pe voi pe Mine mă primeste" – referindu-se la ucenicii Săi. "Cel ce se leapădă de voi de Mine se leapădă" – e vorba de ucenicii Domnului Hristos pusi să-i conducă pe credinciosii care n-au măsuri de apostoli, n-au măsuri de ierarhi, dar care pot fi si ei ucenici ai Mântuitorului Hristos. La început toti credinciosii erau numiti ucenici, nu numai cei doisprezece, în întelesul de dependenti fată de învătătura Domnului Hristos.

Sabin Vodă: Părinte Teofil, as vrea să mergem putin mai departe si să analizăm ce înseamnă în viata duhovnicească a unui crestin ascultarea fată de duhovnic, până unde merge această ascultare si ce înseamnă ea?

Părintele Teofil: În principiu, duhovnicul este îndrumătorul credinciosilor; el trebuie ascultat. Unii spun că prin duhovnic vorbeste Dumnezeu Însusi. E bine ca cineva să aibă încredintarea aceasta, pentru el în special, dar practic vorbind nu stiu dacă prin toti duhovnicii vorbeste Dumnezeu, dat fiind faptul că acelasi lucru unul îl tratează într-un fel, altul în alt fel: Domnuzeu nu poate avea mai multe feluri de rezolvare a unui lucru. În principiu, duhovnicul este bine să fie ascultat si cel care îl ascultă pe duhovnic scapă e anumite nedumeriri, anumite confuzii, se tine de un lucru si merge înainte, si asta este de mare însemnătate pentru credincios. Însă în realitate lucrurile sunt asa: omu face ce poate, iar duhovnicii înteleg lucrurile în mod diferit. Şi atunci există si niste confuzii, în întelesul acesta că pot apărea ezitări tocmai în baza faptului că nu e o unitate a punctului de vedere într-o chestiune anume.

Sabin Vodă: Părinte, putem vorbi de anumite nuante în ceea ce priveste ascultarea cu care este dator un monah fată de staretul său si ascultarea cu care este dator un mirean fată de duhovnicul său? Şi ce înseamnă ascultarrea pentru un monah?

Părintele Teofil: Monahul are trei făgăduinte speciale, care reglementează viata monahală: ascultarea, castitatea si sărăcia, adică multumirea cu putin. Ascultarea e pusă pe primul plan, si e rânduită pentru ca omul să nu gresească tinându-se de propria lui opinie, tinându-se de plăcerea sa, de buna lui dispozitie într-o chestiune; ea urmăreste înaintarea lui raportându-se la o constiintă străină, la o constiintă îmbunătătită, străvăzătoare. Şi atunci dependenta aceasta fiind o făgăduintă a călugărului, trebuie observată mult mai mult decât ascultarea obisnuită a unui om independent. Călugărul este toate dependent. Ceilalti credinciosi sunt si ei dependenti, dar nu total; sunt si independenti, si atunci există o elasticitate când e vorba de credinciosii de rând.

Sabin Vodă: Există consecinte ale neascultării în mănăstire? Mă gândesc la faptul că în spiritualitatea noastră, fie în apoftegmele din Pateric, sau din alte scrieri, se dau multe pilde în care neascultarea poate să ducă la greseli mari.

Părintele Teofil:Cineva care nu ascultă de îndrumător si se face independent din dependent, sigur că-si deschide calea spre păcate în general si spre alte devieri de la rânduieli pe care le cunoastem din traditia monahală. Nu stiu dacă trebuie să ai încredere în cineva asa încât să faci orice. Îti spune cel care te îndrumează. Important e să-ti găsesti un îndrumător despre care să ai constiinta că nu greseste si că nu te lasă nicipe tine să gresesti. Şi atunci, e ce trebuie să fie! Dacă însă îndrumătorul cu care ai început nu mai este si îti vine un alt îndrumător, atunci lucrurile sunt putin diferite, în sensul că dacă nu poate să facă un lucru asa cum i se cere să-l facă, ar trebui să aibă si o motivare personală în ceea ce priveste binele pe care îl urmăreste. În principiu un călugăr e dependent.

Sabin Vodă: Părinte, revenind la relatia duhovnic-ucenic, în cazul unui om din lume, în ce conditii un credincios ar putea să nu facă ascultare fată de duhovnic si chiar să-si schimbe duhovnicul?

Părintele Teofil: În conditia în care nu are încredere în duhovnic ca îndrumător. Dacă a avut o experientă care-l derutează, care-i aduce confuzie, atunci poate să-si găsească un duhovnic, să zicem, după inima lui, nu un duhovnic care-i permite orice, ci un duhovnic în care el are încredere. dacă are încredere, atunci sigur că poate să urmeze îndrumările lui. dacă nu are încredere, atunci nu are conditia ascultării, supunerii totale.

Sabin Vodă: Părinte, as vrea să vă întreb: în cadrul familiei putem vorbi de o ascultare?

Părintele Teofil: Da, pentru că în familie există o rânduială asezată de Dumnezeu: sotul pe primul loc, sotia pe al doilea loc, copiii pe al treilea, al patrulea loc, fiecare la măsurile lui îndeplinind rânduiala pe care a lăsat-o Dumnezeu. Nu poti s-o schimbi, sau dacă schimbi o rânduială asezată de Dumnezeu înseamnă cu nu-i slujesti lui Dumnezeu. Într-adevăr, sotul e pe primul loc, sotia pe al doilea loc, dar asta nu înseamnă că trebuie să fie divergente între ei. Asta este rânduiala lăsată de Dumnezeu. Dacă se observă aceste lucruri va fi bine, dacă nu se observă nu-i sigur că va fi bine.

Sabin Vodă: Mai ales pentru femeile din ziua de astăzi, cuvintele cu care se încheie Apostolul din slujba cununiei ("Iar femeia să se teamă de bărbat"), pentru multe e ceva anacronic si chiar am sesizat că unii preoti în loc să spună "femeia să se teamă de bărbat" spun "femeia să cinstească pe bărbat". Cum trebuie înteles cuvântul "femeia să se teamă de bărbat"?

Părintele Teofil: Adică femeia să fie cu sfială fată de bărbat, cu grijă să nu provoace nemultumiri, să nu fie indiferentă de ceea ce se întâmplă si de ceea ce trebuie să se întâmple. "Să se teamă de bărbat", adică nu să-l privească ca pe un tiran, dar să aibă temerea aceea pe care ar trebui să o aibă cineva când e vorba să facă un rău si totusi nu-l face, teama de a nu gresi de pildă.

Sabin Vodă: În ultima vreme există acest curent al feminismului în care femeia se vrea independentă. Nu vrea să fie supusă bărbatului. Este asta o consecintă a neascultării?

Părintele Teofil: Femeia trebuie să stie un lucru: e pe locul doi. Să se stie totdeauna pe locul doi.

Sabin Vodă: Întrebarea pe care o aud mereu pe buze: Dar de ce să fim pe locul doi?

Părintele Teofil: Pentru că asa a rânduit Dumnezeu. Dacă ai credinti în Dumnezeu nu mai întrebi. Dacă n-ai credintă în Dumnezeu poti să crezi orice, dar atunci ai iesit din sfera credintei.

Sabin Vodă: Părinte, extrapolând putin problema ascultării, putem spune că împlinind poruncile lui Dumnezeu suntem în ascultare de Dumnezeu?

Părintele Teofil: Cine împlineste poruncile lui Dumnezeu se raportează la Dumnezeu, îl are pe Dumnezeu. Semnul ascultării este împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Dumnezeu de aceea porunceste, pentru că noi cam uităm, nu ne lasă la libera alegere. Ne porunceste de pildă iubirea. Cine urăste nu tine seama de porunca iubirii. Or, Dumnezeu nu vrea să fie ură între oameni, ci vrea să fie iubire; si iubirea nu vrea să fie de la sine si întâmplătoare, ci vrea să fie o iubire statornică. De aceea Dumnezeu o porunceste. Noi asta trebuie să avem în vedere: "Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiti unul pe altul". Deci e o treabă care nu se discută, ci se execută.

Sabin Vodă: Părinte Teofil, mai sunt actuale cele 10 porunci ale Vechiului Testament?

Părintele Teofil: Da. Păi însusi Domnul Hristos a pus în atentie cele 5 porunci din Vechiul Testament: să nu ucizi, să nu desfrânezi, să nu fii mărturie mincinoasă, să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta. Acestea sunt porunci din Vechiul Testament pe care Domnul Hristos le pune în atentie. În Noul Testament toate poruncile sunt valabile, doar cu o anumită interpretare: noi nu mai tinem azi ziua sabatului ci Duminica. Aceasta este o poruncă care nu se împlineste în sensul în care e spusă în Vechiul Testament ci în sensul în care se poate încadra în Noul Testament.

Sabin Vodă: Părinte, pentru că vorbeam de anumite porunci, si Biserica noastră a rânduit anumite porunci. Ascultarea de aceste porunci este tot o ascultare?

Părintele Teofil: Da, fără îndoială. Poruncile Bisericii nu sunt în afară de Dumnezeu. Participarea la slujbele Bisericii e absolut necesară pentru un om care face parte din Biserică. Şi porunca aceasta poate fi socotită ca o poruncă dată de Dumnezeu prin Biserică.

Sabin Vodă: Vorbim de "liturghia după liturghie", de continuarea vietii noastre acolo unde ne desfăsurăm viata de zi cu zi. Putem să extindem ascultarea acolo unde suntem, pentru la scoală (pentru cei mai mici), la facultate si la locul de muncă? Ce înseamnă aici ascultare-neascultare? Are sau nu are consecinte fată de constiinta noastră si fată de relatia cu Dumnezeu?

Părintele Teofil: Dragă, ce faci te si face! Dacă esti ascultător, devii mai ascultător. Omul creste în ce porneste. Asa că e foarte important să ai si ascultarea pe care o cere societatea omenească. Ca om care ai credintă în Dumnezeu, trebuie să ai o încadrare corectă si în viata socială. Asta nu înseamnă că îi poti sluji lui Dumnezeu, tinând seama de Dumnezeu, dar nu-i slujesti lui Dumnezeu si cu ascultarea fată de mai marii tăi. Sfântul Apostol Pavel zice: "Supuneti-vă stăpânirilor, pentru că nu este stăpânire decât rânduită de Dumnezeu". Este o îndrumare în legătură cu ascultarea socială, pe care o impune societatea în care trăim: să-ti faci datoria în locul în care esti pus. Orice crestin trebuie să fie un om al lui Dumnezeu între oamenii lui Dumnezeu si chiar între oamenii care nu stiu de Dumnezeu.

Sabin Vodă: În final, as vrea să ne spuneti, Părintel Teofil, care este importanta ascultării pentru cresterea duhovnicească a unui credincios.

Părintele Teofil: Dat fiind faptul că totul depinde de cum se raportează omul la poruncile lui Dumnezeu, la îndrumările date de Dumnezeu, noi la rugăciunile noastre spunem: "Bine esti cuvântat, Doamne, învată-ne pe noi îndreptările tale. Bine esti cuvântat, Stăpâne, întelepteste-ne pe noi cu îndreptările Tale. Bine esti cuvântat, Sfinte, lumineată-ne pe noi cu îndreptările Tale". deci în toate acestea sunt niste principii superioare care înseamnă mijloace de îndreptare a vietii; fie că sunt porunci, fie că sunt îndemnuri, toate acestea au rostul de a îndrepta mintea. moravurile din existenta umană.

Toate acestea trebuie avute în vedere si să fie respectate spre apropierea credinciosilor de Dumnezeu, a credinciosilor de ceilalti credinciosi, a credinciosilor de necredinciosi, ca să se realizeze o viată socială asa cum o vrea si Dumnezeu, si o viată socială pe care să poată Dumnezeu să o binecuvinteze si pe care de fapt o binecuvintează Dumnezeu. Asta este ceea ce i se cere omului, ca crestin, ca slujitor al lui Dumnezeu: să-L aibă pe Dumnezeu pe primul plan, pe Dumnezeu care îndreptează si porunceste care cere de la fiecare dintre ascultători si care-i vrea pe neascultători tot ascultători.

8 decembrie 2000