Săptămâna trecută am slujit la Mânăstirea Bogdana, de lângă Onesti, unde am întâlnit o staretă care se numea Hristofora. Când am auzit că o cheamă Hristofora (purtătoare de Dumnezeu), i-am zis: "Maică, să-L arăti pe Hristos pe care-L porti!" Adică să nu aibă nume mincinos, ci să aibă nume real, care să se manifeste în viată. Dacă te numesti Hristofor - trebuie să-L porti pe Hristos, si dacă-L porti pe Hristos, aceasta trebuie să se vadă. Fiecare dintre noi trebuie să fie un "hristofor". Chiar dacă nu ne cheamă Hristofor, trebuie să fim purtători de Hristos. Poate că unii dintre voi stiti că, în 16 august, Sfânta noastră Biserică pomeneste Chipul cel nefăcut de mână al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, chip pe care Domnul Hristos L-a imprimat pe o pânză pe care i-a trimis-o apoi regelui Avgar din Edessa. Chipul acela s-a păstrat si este o istorie întreagă în legătură cu el.

Când se face pomenirea acestei minuni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se citeste din Sfânta Evanghelie ceva din care întelegem despre Chipul cel nevăzut al Domnului Hristos, despre Chipul lăuntric, despre profilul sufletesc al Domnului Hristos. Anume, se citeste o istorisire în care se spune că odată, pe când Domnul Hristos mergea spre Ierusalim, a trecut printr-un sat din Samaria, unde oamenii n-au vrut să-L primească. Doi dintre ucenicii Domnului Hristos, care erau mai râvnitori, au zis: "Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer si să-i mis-tuiască?" (cum a făcut cândva proorocul Ilie). Domnul Hristos a zis: "Nu stiti, oare, fiii cărui duh sunteti? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască" (Luca 9, 55) . Cu alte cuvinte - "Dacă ati cunoaste Chipul Meu cel dinlăuntru, n-ati putea pune o astfel de problemă. N-ati putea cere ceea ce vreti voi să faceti. N-as fi de acord să fie nimiciti cei care Mi se-mpotrivesc. Nu vor să Mă primească - nu-i pedepsesc, ci sunt bun si cu ei".

Cineva care nu este bun cu toti, nu-i bun. În Pateric este o zicere a Sfântului Macarie: "Cu un cuvânt bun - si pe cel rău îl faci bun, iar cu un cuvânt rău - si pe cel bun îl faci rău". Bineînteles, este vorba de o răutate relativă si de o bunătate relativă, oscilantă si fluctuantă. Noi trebuie să fim totdeauna buni. Cine e si rău, nu se aseamănă cu Domnul Hristos, pentru că Domnul Hristos este totdeauna bun.

Cel care a rânduit să se citească chiar acest loc din Sfânta Evanghelie de la Luca, a vrut probabil să ne pună în constiintă trăsătura cea mai de căpetenie a Domnului Hristos - bunătatea. Bunătatea cuprinde si îngăduinta, si întelegerea, si smerenia, si blândetea si multe altele. Ucenicilor care aveau totusi răutate în suflet ("Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer si să-i mistuiască, pentru că nu Te-au primit?"), Domnul Hristos le-a răspuns: "Nu aveti duhul Meu! Nu stiti ce duh purtati în voi, dacă vreti un astfel de lucru! N-ar trebui să vreti asa ceva! Prin urmare, fiti buni, ca să vă asemănati cu Mine! Fiul Omului n-a venit să piardă sufletele, a venit să le mântuiască. Si dacă vreti să vă asemănati cu Mine, Fiul Omului (Fiul Omului fiind un titlu mesianic al Domnului Hristos), atunci să nu vă mai vină în inimă astfel de gânduri si astfel de dorinte! Fiti buni!"

La sfintele slujbe este o alcătuire: "Preacuratului Tău chip ne închinăm Bunule, cerând iertare greselilor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să mântuiesti din robia vrăjmasului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu multumită strigăm Tie: «Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiesti lumea»". Deci, când ne stă în fată chipul Mântuitorului Iisus Hristos, cel văzut si făcut de mână omenească, trebuie să ne gândim la Chipul cel nefăcut de mână omenească, la Chipul lăuntric al Domnului Hristos, cât îl cunoastem, si să ne gândim că Domnul Hristos este bun: "Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule". Si când ne închinăm Tie, Cel ce esti bun, cerem iertare de greselile noastre. Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ai chip văzut, făcut de mână omenească, sfintit de Biserică, un chip în care-Ti reversi harul, icoana fiind un fel de prezentă harică, un fel de priză de har venit de la Dumnezeu.

Deci "Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare de greseli, Hristoase Dumnezeule". De ce cerem iertare de greseli? Pentru că-L stim bun. Spunem Domnului nostru Iisus Hristos ce încredere avem noi în El: "Că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pe cruce", adică a Te răstigni; deci noi, Doamne, ne închinăm Tie, care esti bun, care din bunătate Te-ai răstignit pentru noi, pentru că avem încredintarea că ne ajuti. "Că de voie Te-ai suit cu trupul pe cruce", si nu se poate, după ce ai făcut lucrul cel mare, să nu faci unul mai mic decât acesta: să ne ierti păcatele! "Pentru aceasta, toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiesti lumea".

Cerem iertare de greselile noastre pentru că "de bună voie Te-ai suit cu trupul pe cruce" - de ce? "ca să scoti din robia vrăjmasului pe cei ce i-ai zidit". Suntem ziditi de Tine, dar suntem în robia vrăjmasului; Tu Te-ai suit pe cruce ca să mântu-iesti din robia vrăjmasului pe cei i-ai zidit, deci "cu multumită strigăm Tie: «Toate le-ai umplut de bucurie»".

Iată că, privind chipul făcut de mână omenească, chipul cel văzut al Domnului Hristos, putem să ne gândim la Chipul cel nevăzut al Domnului Hristos.

Dacă cineva vrea să fie purtător de Hristos, trebuie să se distingă fată de ceilalti oameni prin bunătate. O bunătate lucrătoare, o bunătate care ne face asemenea cu Hristos, care a venit nu să piardă sufletele, ci să le mântuiască. Când zicem bunătate, ne gândim la ceva cuprinzător. Domnul Hristos a spus despre Sine: "Învătati-vă de la Mine, că sunt blând si smerit cu inima si veti avea odihnă sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Fără blândete si fără smerenie, nu există bunătate. Bunătatea cuprinde smerenia si blândetea din inimă si, dacă vrem să fim ca Domnul Hristos, trebuie să avem si noi blândete si smerenie.

Domnul Hristos a fost foarte îngăduitor. Gânditi-vă la femeia aceea care era acuzată pe drept că a făcut adulter si pe care au adus-o oamenii ca Domnul Hristos s-o condamne. Domnul Hristos a zis: "Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi cu piatra asupra ei" (Ioan 8, 7). Si n-a mai lovit-o nimeni! De ce? Pentru că toti erau în păcat! Toti erau vinovati, vinovati nearătati, vinovati nestiuti de oameni, dar stiuti de constiinta lor. Domnul Hristos, după ce s-au retras toti pârâsii, a zis: "Femeie, unde sunt pârâsii tăi? Nu te-a osândit nici unul? Nici unul, Doamne". Si Domnul Hristos a încheiat: "Nu te osândesc nici Eu". Asa face bunătatea! Asa face Domnul Hristos! Asa face purtătorul de Hristos! Asa face Hristofor: nu condamnă, nu asupreste, nu defaimă, ci acoperă, învăluie.

Stiti că despre Sfântul Macarie se spunea că a fost Dumnezeu pământesc (parcă te ia groaza când auzi un astfel de cuvânt în Pateric: Dumnezeu pământesc!). De ce Dumnezeu pământesc? Pentru că asa cum Dumnezeu acoperă lumea, asa acoperea si el păcatele oamenilor: pe cele pe care le vedea, ca si cum nu le-ar fi văzut, pe cele pe care le auzea, ca si când n-ar fi auzit de ele.

Asa face Domnul Hristos, asa trebuie să facem si noi! Să fim buni, să fim întelegători, să fim milostivi, să fim iertători. Si cu asta n-am făcut totul! Mai trebuie să facem ceva: Domnul Hristos a spus despre Sine că "Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El si să-Si dea sufletul, pret de răscumpărare pentru multi" (Matei 20, 28). Deci să fim în slujba oamenilor, în slujba altora.

Când ucenicii au vrut să-i lase pe oameni să se descurce singuri ("Dă drumul multimilor să se ducă să-si cumpere de mâncare") Domnul Hristos a zis: "N-au trebuintă să se ducă; dati-le voi lor să mănânce" (Matei 14, 16) - adică întâi gânditi-vă ce puteti face voi pentru ei, nu ce poate face altul.

Dacă facem asa, dacă ne gândim ce putem face noi pentru omul de lângă noi, nu ce ar putea face altul, atunci suntem ascul-tători de Domnul Hristos si suntem pe calea îmbunătătirii sufletesti. Fiind pe calea îmbunătătirii sufletesti, suntem nu numai gânditori la Hristos, gânditori despre Hristos, ci si hristofori.

Dacă ne silim să fim asa, sigur că suntem odihnitori de oameni, sigur că suntem înmultitori de bucurie ("Toate le-ai um-plut de bucurie, Cel ce ai venit să mântuiesti lumea"), suntem purtători de bunătate, suntem purtători de smerenie, de blândete, de îngăduintă, de întelegere. Dăm ceva din ceea ce avem noi, pentru binele altuia. Nu ne gândim ce să facă altii si ce să nu facem noi, ci ne gândim ce să facem noi. Să fim oameni buni, întelegători, si atunci Hristos este în mijlocul nostru.

La Sfânta Liturghie, la un moment dat, preotii se îmbrătisează si zic: "Hristos în mijlocul nostru. Este si va fi, totdeauna, acum si pururea si în vecii vecilor, amin!". Constiinta aceasta, că Hristos este în mijlocul nostru, trebuie să se realizeze si în sensul acesta, ca prin noi Hristos să fie adus în mijlocul nostru. Să-L aducem noi însine pe Hristos în mijlocul nostru si în mijlocul oamenilor care nu stiu de Hristos. Noi să arătăm ce înseamnă omul care-L are pe Hristos, nu ce înseamnă omul care nu stie de Hristos, omul care nu se gândeste la Hristos. În felul acesta, dacă Îl aducem noi pe Domnul Hristos în mijlocul oamenilor, suntem hristofori, suntem purtători de Hristos.

Poate că ar fi bine ca la spovedanie, unde câteodată unii nu au ce să spună în ceea ce priveste răutatea, să ne gândim să spunem ceva în ceea ce priveste bunătatea. Nu cumva suntem si noi ca ucenicii aceia râvnitori pentru Domnul Hristos, dar fără dreaptă judecată, care au zis: "Doamne, vrei să zicem să se pogoare foc din cer să-i mistuiască?"

Să ne gândim dacă suntem asa cum vrea Domnul Iisus Hristos să fim: ca El, Care nu a venit să piardă sufletele, ci ca să le mântuiască, amin!

Mânăstirea Brâncoveanu
5 septembrie 1997