Într-o convorbire cu Părintele Teofil Părăian

Părintele Mina Dobzeu: Am fost un revoltat împotriva ateismului, marxism-leninismului, materialismului dialectic si în 1948-49 era la schitul Vlădicesti călugăr ierodiacon. Si când s-a scos învătământul religios din scoală eu am luat atitudine si am răspândit niste afise, protestând si scriind chiar direct: “Pericolele învătăturii marxist-lininist-staliniste” – si cuprindea acest articol: înstrăinează pe credincios de la Biserică, distruge Biserica, îndobitoceste pe om, si altele de felul acesta. Pentru care, după ce am fost descoperit că eu sunt autorul, m-au arestat si condamnat la 3 luni si o zi, dar apoi m-au retinut vreo 11 luni la Galati.

În 1959 eram student la teologie în anul II la Bucuresti, când s-a dat Decretul 410 de desfiintare a mănăstirilor si reducere a personalului monahal, eu am luat atitudine si am scris 13 scrisori, pe larg, pe temeiurile Sfintei Scripturi în special, denuntând antihristul sub toate aspectele. Si am adresat aceste scrisori pe la toti ierarhii Bisericii, una la Institutul Teologic, care s-a citit la Institutul Teologic si părintele rector mi-a spus că e scrisoare de sfânt, că a pătruns pe de-a-ntregul cartea Apocalipsei si că e binevenită. Nu si-a făcut nici o grijă că ce va suferi el, când a aflat că am adresat-o si episcopilor si Prea Fericitului Părinte Patriarh, că răspund cei mari despre aceasta. Dar curând am fost denuntat la Departamentul Cultelor si am fost arestat. Mai întâi exmatriculat din Institutul Teologic, scos din monahism si apoi arestat si condamnat la 3 ani la Jilava, unde am întâlnit si pe Nicolae Steihardt, pe care l-am botezat în conditiile care erau acolo. Asta a fost a doua strigare împotriva antihristului.

A treia a fost în 1986-88, când am scris 7 scrisori lui Nicolae Ceausescu, cerând să respecte: calendarul bisericesc ortodox român, să respecte poporul acesta care are o conduită morală, o disciplină, o morală, o traditie si să nu-i impună ce nu este a lui: ateismul. Si eu am scris scrisorile acestea demonstrând cumintenia poporului nostru, superioritatea moralei crestine si mă băteam cu darwinismul. Deci 7 scrisori, care din 1986 si până în 1988 le-am scris, dar nu eram singur, ci eram cu un grup de scriitori din Bucuresti. Scrisorile le trimiteam lui Nicolae Ceausescu pe adresa precisă a lui, dar cu semnătura “din partea unui grup de intelectuali si scriitori din Bucuresti”. După 1988 am fost iarăsi retinut, vreo 8 luni, fără să fiu condamnat, fiindcă eu n-am recunoscut că-mi apartin, din ce motive? – Pentru că-mi era grijă să nu-i denunt pe scriitori, să nu-i bag pe altii în greutăti. Ultima scrisoare a fost asa, că între mine si scriitorii lui, filosofii păgânismului se crease un dialog: eu urmăream articolele care erau în stilul lor, ateiste, si le combăteam; iar ultimul articol a fost asa: Florin Georgescu scria: “N e posibil supranaturalul!” Ana Bălasa scria un articol că morala e decăzută: la ce morală să revenim – la cea a sfintilor nu e posibil, care este ireversibilă; si eu le demonstrez, si la unul si la altul, prin ceea ce s-a petrecut la Mănăstirea Neamtu, când s-a ridicat acel paviment, cu mai câtiva ani în urmă, la 30 de centimetri înăltime, demonstrez că iată acolo nu-i mâna omului, nici ceva natural, ci, iată, e posibil supranaturalul – îi spun lui Florin Georgescu. “Iată, e posibil supranaturalul!”. Iar lui Ana Bălasa îi demonstrez tot prin acel fapt, că, iată, Dumnezeu cinsteste si relicvele si rămăsitele muritorilor care l-au cinstit pe Dumnezeu; deci la această morală a sfintilor ne cheamă si să nu zicem că calea este ireversibilă.

Deci acestea toate l-am publicat si le-am scris, s-au publicat într-o carte la Editura Anastasia din Bucuresti: 3 strigări împotriva lui antihrist – aceste trei momente de care am povestit. Si acolo sunt date amănuntit si situatia mea în perioada aceasta a comunismului, în care am avut o atitudine protestatară împotriva păgânismului ateism materialist.

Întrebare: Părinte, ce ati făcut, pe unde ati fost după 1964?

Părintele Mina Dobzeu: După 1964, după ce am fost eliberat, eu făceam parte din schitul Vlădicesti, aici, în Eparhia Husilor, dar episcopul locului nu m-a primit aici, nici mitropolitul de la Iasi si m-am dus la Prea Sfintitul Teofil, care fusese episcop la Roman si-l cunosteam, si-mi era un duhovnic bun si un om duhovnicesc si sfânt – Dumnezeu să-l ierte! – m-a primit în Eparhia Clujului si am stat putin la Mănăstirea Nicula, apoi mi-a dat o parohie, la Jimbol, unde 5 ani am stat ca paroh acolo, unde am făcut biserică, am pictat-o si am fost foarte apreciat de credinciosi, încât si acum dacă mă duc, mă duc ca la mine acasă si mă primesc credinciosii cu drag: “da’ mai haida la noi, dom’ părinte!” Si după 5 ani a fost chemat aici, la fost episcopie a Husilor, din ’69 sunt aici, chemat de Prea Sfintitul Partenie – Prea Sfintitul Teofil cu greu s-a învoit să plec –, iar din 1969 deci sunt aici: am fost administrator, apoi staret si asa…

Întrebare: Ati activat în viata publică, să zicem asa, în timp ce unii s-au retras în munti…

Părintele Mina Dobzeu: Eu am fost misionar permanent. Si în închisoare si în coloniile de muncă, eu stiam tot ritualul Bisericii – Acatistul Domnului Iisus, pe deasupra, Acatistul Maicii Domnului, Sfânta Liturghie, ceasurile, toate acestea – si unde eram eu făceam misiune: spovedeam, împărtăseam pe credinciosi; chiar făceam Sfânta Liturghie. Aveam materia primă: pâinea, obisnuită, sau mai păstram pâine albă care o primeam în pachet, iar vinul, primisem niste struguri, vreo 2 kg de struguri primisem în pachet în coloniile de muncă, la Balta etc., si am făcut jumătate de litru de vin si simbolic îl aveam si păstram asa câte putin si făceam Sfânta Liturghie. Sigur că nu aveam nici vesmintele, nici antimisul, n-aveam nici vasele sfinte. Ce aveam? – Aveam harul preotiei si aveam materia primă, de importantă, pâinea si vinul, vinul natural. Si făceam Sfânta Liturghie din memorie, că cunosteam chiar cuprinsul Sfintei Liturghii îl cunosteam, texte biblice, depinde ce era necesar. Si preotii se adunau în jurul meu, pentru faptul că cunosteam ritualul. Asta a fost si-n coloniile de muncă si chiar la Gherla, unde am stat cu părintele Vasile Vasilache, si făceam program de slujbă, mai ales că ne izolaseră pe noi că eram cei mai influenti în rândul detinutilor, si ne-au izolat.

Întrebare: Ati fost si împreună cu preoti greco-catolici?

Părintele Mina Dobzeu: Da, am fost, în coloniile de muncă. Lucram împreună cu ei, ne întelegeam, trăiam într-un ecumenism foarte sincer si curat. Cu Părintele Augustin Prundus, am fost împreună cu el si între noi era o prietenie intimă si făceam rugăciune si chiar Sfânta Liturghie împreună. El se învoia cu mine să facă, dar cu altii nu…

Ia să vă spun un moment deosebit. Când m-au dus în Gherla, asta a fost prin 1963, m-au băgat într-o celulă unde erau cei mai mari detinuti: colonei, ingineri, din cei care luptaseră în răsărit si erau condamnati pe viată si erau deja de 17 ani în detentie si suferintă. Si i-am convins să se spovedească, zicând: “Iată, eu sunt preot. Pe mine întâmplător m-au adus aici. Deci e bine să vă spovediti, să vă împărtăsiti, că n-o să vă mai întâlniti cu preot. Si într-adevăr, am făcut Sfânta Liturghie – a dat răspunsurile unul dintre ei care făcuse teologie – si i-am spovedit si i-am împărtăsit pe toti. Si după 2-3 zile m-a scos de-acolo. Apoi în 1964 am fost eliberati. Apoi am fost la parohie vreo 5 ani, apoi am venit aici.

Nicolae Steinhardt a venit aici în 1975 ca să-l primesc aici la mănăstire dar Prea Sfintitul Partenie nu a vrut, pe vremea aceea nimeni nu întelegea si comunistii nu ne-au dat voie să primim personal si l-am trimis la Prea Sfintitul Teofil si la Prea Sfintitul Iustinian Chira, care l-a primit la Mănăstirea Rohia, unde a întemeiat si a întretinut biblioteca si a murit acolo. Chiar în ultimele sale zile m-am întâmplat si eu acolo, încât mi-a mărturisit starea lui sufletească, că era tare bolnav: “Merg la Bucuresti, la doctorul meu”, mi-a zis. Dar, în cele din urmă, a mers până la Baia Mare si acolo s-a internat la spital, unde a si murit. Dar pe cale, când am mers de la mănăstire la Baia Mare, îmi spunea: “Tare mă supără niste gânduri, că nu m-a iertat Dumnezeu din păcatele tineretii mele”. Si eu îi răspund: “Satana care vede că nu mai te poate duce la păcat, te tulbură cu trecutul. Deci, matale care ai trecut la crestinism si te-ai botezat, ti-a iertat păcatele personale si păcatul original. Te-ai spovedit, te-ai mărturisit, ai intrat în monahism, care este iarăsi un botez prin care ti-a iertat toate păcatele. Fii linistit că aceasta este o provocare de la cel rău, care îti aduce tulburare ca să n-ai liniste nici acum”. Iar el mi-a multumit, iar după putin timp a si murit.

Întrebare: El a fost un om foarte cult…

Părintele Mina Dobzeu: Foarte cult. Apoi, tocmai asta este importanta acestui botez. de câte ori mi se dă posibilitatea să evoc numele lui zic: Providenta divină l-a chemat la crestinism. Eu să fiu trimis din partea Bisericii Ortodoxe Române să-l botez, iar el fie o mână întinsă către intelectuali, să le spună: “Iată, eu am cunoscut pe Hristos. Veniti la Hristos!” Iată cum ne vorbeste Dumnezeu în zilele noastre, în special intelectualilor care s-au lepădat de credintă pentru a propaga ateismul. Căci zice el: “Altfel nu se explică starea de fericire care am trăit-o imediat după botez, decât că botezul este adevărat, că sfintele taine sunt adevărate”. Deci iată cum vorbeste Dumnezeu intelectualilor si societătii zilelor noastre în care eram înstrăinati de Dumnezeu, în special intelectualii.

În mai multe rânduri am scris articole cu privire la acestea, iar acum am un articol în acest sens, pe care l-am trimis si la Rohia, când a fost un simpozion, pe data de 29 iulie a fost un simpozion acolo în memoria lui Nicolae Steinhardt.

[…]

Am fost un revoltat împotriva ateismului, iar acum sunt un foarte revoltat împotriva altei forme de manifestare a lui antihrist: spiritism, bioenergie, parapsihologie, paranormal, satanism, practici oculte. Toate acestea nu sunt altceva decât o formă de pustiire a constiintei omului si a-l cuceri, a-l vrăji, nu a-l constrânge ca în timpul comunismului, cu o metodă despotică de constrângere, de amenintare, dar îi vrăjeste si îi atrage pe multi în aceste conceptii străine în care omul umblă după senzational. Si strig împotriva acestora, strig foarte mult. Am scris si presedintelui împotriva prostitutiei si practicilor homosexuale, primului ministru, justitiei si parlamentarilor si multor centre culturale.

Iar, sub alt aspect, eu propovăduiesc isihasmul. Si ce m-a determinat să mă ocup de problema aceasta? – Fiind aici, veneau studenti din diferite centre culturale si îmi ziceau: iată, în cutare centre culturale apar maestri care învată isihie, isihasmul, practica rugăciunii, dar ascultând cum si în ce fel, am văzut că o fac cu influente budiste, brahmanice: cu practici yoghine si câteva gesturi magice, gata, ne sfintim, ne curătim. Si auzind aceste lucruri mi-am dat seama că acestea nu sunt după învătătura noastră crestină a Bisericii Ortodoxe. […] Si atunci am zis: dacă acestia umblă după senzational, si sunt si copii cuminti si cu suflete curate care se întreabă “ce este isihasmul?” “ce este rugăciunea inimii?”. Si eu la moartea Părintelui Stăniloae – auzind si cuvintele Prea Fericitului Părintele Patriarh, când s-a adresat monahilor, că “să vă preocupe în mod special să cunoasteti învătăturile pe care le-a publicat si să le trăiti si să le aplicati în practică” –, fiind sesizat si scandalizat de ceea ce se petrecea, cu josniciile acestea pe care le practică diferiti magicieni, am zis: să învătăm si să predăm si să publicăm învătătura dreaptă despre rugăciunea inimii, despre isihasm. Si am cerut permisiunea si am aprobarea Prea Fericitului Părintelui Patriarh, cu conditia ca în orice eparhie mă duc să cer aprobarea si eparhiotului. Si asa am început, încă din 1993, să merg prin mănăstiri, si prin cele în care am fost invitat de către ASCOR si tineret, si le propovăduiesc isihia si alte teme crestine […].

9 septembrie 2000