La această Sfântă Liturghie s-a citit din Sfânta Evanghelie de la Luca, pilda cu bogatul căruia i-a rodit tarina cu belsug. Este o pildă nepilduitoare. În această pildă se arată că nu trebuie să facă cineva cum a făcut acel bogat care a avut în vedere posibilitatea de a aduna bogătii numai pentru el.

În Capitolul al XII-lea al Evangheliei de la Luca scrie că odată, pe când vorbea Domnul Hristos putinilor ascultători, cineva din multime a zis: "Învătătorule, zi fratelui meu să împar-tă cu mine mostenirea", si Domnul Hristos a răspuns: "Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărtitor peste voi?", după care a adăugat: "Luati aminte, că viata cuiva nu stă în prisosul avutiilor sale", iar ca ilustrare a acestui fapt a spus pilda cu bogatul căruia i-a rodit tarina cu belsug. O stim cu totii, am fi putut s-o învătăm chiar înainte de a fi citită la Sfânta Liturghie: Un om bogat a văzut că în anul acela tarina lui a rodit cu belsug. A intrat atunci la îngrijorare si s-a întrebat ce-ar putea să facă în această împrejurare, că nu-i pregătit pentru a aduna atâtea roade în magaziile pe care le are. După oarecare chibzuintă, a zis: "Voi dărâma magaziile si mai mari le voi zidi, voi aduna acolo toate roadele mele si voi zice: «Suflete, ai multe bunătăti strânse pentru multi ani; odihneste-te, mănâncă, bea, veseleste-te»". Dumnezeu, se spune mai departe în pildă, i-a zis: "Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Si cele ce ai pregătit ale cui vor fi?" si încheie Domnul Hristos pilda, spunând: "Asa se întâmplă cu cel ce-si adună comori siesi si nu se îmbogăteste în Dumnezeu!".

Am învătat când eram student la Teologie, la cursul numit Ermineutică (un curs care învată cum se tălmăcesc cuvintele din Scriptură) că dacă vrei să întelegi bine un text, trebuie să ai neapărat în vedere scopul pentru care a fost scris (în cazul nostru - pilda cu bogatul căruia i-a rodit tarina cu belsug). Ce a urmărit Domnul Hristos să-i învete pe oameni prin această pildă? Am putea să stim? Da, este foarte simplu! Mai întâi încadrând în context; aceasta este o regulă, adică nu iei textul cuvânt cu cuvânt, ci urmăresti cui i-au fost spuse cuvintele, de ce i-au fost spuse omului aceluia, de ce a fost el caracterizat ca nebun, în ce împrejurare? Ca să întelegi lucrurile acestea, trebuie să ai în vedere toate câte sunt în legătură cu aceste afirmatii.

Am putea zice foarte simplu: "Nu ne priveste, nu ne interesează! Nu avem nici o treabă cu pilda aceasta, nu tine de noi!" Dar oare nu tine de noi nici cuvântul: "Asa se întâmplă cu oricine care se îmbogăteste pentru sine si nu se îmbogăteste în Dumnezeu"? Aici ne priveste! Partea aceasta, că se cuvine a ne îmbogăti în Dumnezeu, ne priveste! Nu ni se spune ce înseamnă a ne îmbogăti în Dumnezeu, dar întelegem din pildă. A te îmbogăti în Dumnezeu înseamnă să dai din prisosul tău. Duminica trecută vă spuneam că samarineanul milostiv a dat din prisosinta lui. Asa trebuia să facă si bogatul căruia i-a rodit tarina, să dea din ceea ce avea el în plus. Nu trebuia nici să-si facă provizii mai mari, nici să adune pe mai multi ani roadele, ci să se gândească si la cei care n-au, să le dea si acelora si atunci s-ar fi îmbogătit în Dumnezeu din prisosul lui. El n-ar fi fost păgubit cu nimic, ar fi trăit tot atât de bine, dar ar fi putut să-i ajute si să-i veselească si pe altii.

Ziceam că ne priveste si pe noi ceva: cuvântul acesta, că trebuie să ne îmbogătim în Dumnezeu. Cum? Dacă avem prisosuri, să le folosim pentru binele altora si atunci suntem la măsurile samarineanului milostiv, iar Domnul Hristos ne recomandă si pe noi cum l-a recomandat pe samarineanul milostiv, când a zis: "Mergi si fă si tu asemenea" (Luca 10, 37), dă si tu din ceea ce ai, dă si tu din prisosul tău! Mai întâi l-a recomandat pe samarineanul milostiv acelui om care L-a întrebat pe Domnul Iisus Hristos: "Cine este aproapele meu?", acelui om care a înteles că aproapele celui căzut între tâlhari este samarineanul milostiv. Domnul Hristos a zis: "Mergi si fă si tu asemenea". Cuvântul acesta ni-l spune Domnul Hristos tuturor, pentru că toti trebuie să facem ceea ce a făcut samarineanul milostiv.

Dar mai e ceva ce ne priveste pe noi, chiar dacă nu suntem bogati, chiar dacă nu avem tarină, chiar dacă nu facem hambar, chiar dacă ne multumim cu câte le avem, chiar dacă nu zicem: "Suflete, ai multe bogătii strânse pentru multi ani, odihneste-te, mănâncă, bea, veseleste-te!". E ceva ce Domnul Hristos nu are în vedere în text asa de lămurit, ceva la care ne gândim prea putin, poate chiar deloc.

Dacă luăm aminte cum este prezentată pilda, vedem că omul acela nu a făcut nimic din ce si-a propus: nu a dărâmat hambarele, nu a făcut altele, nu a adunat bogătiile în hambare, nu a zis ce si-a propus să zică si, cu toate acestea, a fost numit nebun: "Nebune, în noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tău, iar cele ce le-ai adunat, ale cui vor fi?". Ne priveste pe toti: si pe cei săraci si pe cei bogati, si pe cei învătati si pe cei neînvătati. Ce anume? Că Dumnezeu priveste înlăuntrul nostru, că Dumnezeu ne cunoaste tainele inimii, că Dumnezeu stie asezarea sufletului nostru. Ne dăm seama de aceasta din cu-vintele Domnului Hristos: "Din prisosul inimii grăieste gura" (Luca 6, 45); "După roadele lor îi veti cunoaste" (Matei 7, 16); "Omul cel bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul cel rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele" (Luca 6, 44-45).

Cum e cu bogatul căruia i-a rodit tarina? Cele ce ni se spun în pildă că le-a zis - nu le-a zis nici măcar cu cuvântul vorbit! De unde stim? Scrie acolo, în Evanghelie: "Si-a zis în sine", deci nu a zis cu cuvântul vorbit, nu a zis către cineva, ci în sine, în mintea lui, în constiinta lui a zis: "Ce voi face, că nu am unde să adun bogătiile mele? Stiu ce voi face (în gând zicea): voi dărâma hambarele mele (deci la viitor), voi zidi altele mai mari, voi aduna în ele belsugul de rod al tarinilor mele, si voi zice: «Suflete, ai multe bogătii strânse pentru multi ani, odihneste-te, mănâncă, bea, veseleste-te!»". Nu a zis nimic cu cuvântul, nu a zis nimic la prezent, ci numai la viitor, iar Dumnezeu i-a zis: "Nebune!". De ce i-a zis Dumnezeu - nebun? Pentru că n-avea niste judecăti în care să intre si Dumnezeu, Care a binecuvântat tarina să intre atâta belsug. Nu a zis: "Oare Dumnezeu, Care este dătătorul binelui, ce-mi cere? Oare Dumnezeu n-ar vrea să dau cuiva din bogătiile acestea?" Dacă ar fi gândit în lumina gândului la Dumnezeu, nu mai era nebun. El L-a exclus pe Dumnezeu din gândurile lui. El a făcut ce a zis Psalmistul: "Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu»" (Ps. 13, 1). El a zis "Nu este Dumnezeu", nu în întelesul că a spus cu cuvântul, ci în întelesul că nu a tinut seama de Dumnezeu, nu l-a interesat de Dumnezeu.

Asa zic multi în gândul lor sau nici nu zic, dar actionează ca si când nu ar exista Dumnezeu. De exemplu, trebuie să mear-gă omul la biserică si zice: "Nu mă duc la biserică!". Nu te duci la biserică, dar stii tu ce înseamnă treaba aceasta? Înseamnă că-L neglijezi pe Dumnezeu, că-L pui pe Dumnezeu la spate, că-L pui pe Dumnezeu în dos, că nu vrei să stii de Dumnezeu. Aaa... păi eu cred, eu mă închin, eu zic rugăciunile... Da, zici atunci, seara, când te culci, dar când trebuie să te duci la biserică, nu există Dumnezeu pentru tine, nu te interesează Dumnezeu, nu vrei să stii de Dumnezeu. Aceasta este atitudinea, de aici se vede dacă esti sau nu cu Dumnezeu.

Dumnezeu i-a zis "nebun" pentru că bogatul acela nu a tinut seama de Dumnezeu. În mod practic nu a tinut seama de Dumnezeu. Probabil că dacă l-ar fi întrebat cineva: "Crezi în Dumnezeu?" "Cred!" - ar fi zis, dar faptele lui l-au arătat necredincios.

De multe ori le zic oamenilor: "Nu crezi în Dumnezeu, pentru că nu te duci la biserică! Si ei: "Ba cred!" Cum crezi în Dumnezeu, când tu nu te duci la biserică? Cum crezi? Unde-i credinta ta, ce lucrare are credinta ta?

Ceea ce mă interesează acum si as vrea să retinem cu totii, pentru că sunt lucruri care ne privesc, este faptul că Dumnezeu se uită înlăuntrul inimii, se uită la asezarea omului; Dumnezeu stie ce este omul, ce face omul, ce crede omul

Să tinem seama de lucrul acesta: bogatul nu a zis cu cuvântul, a zis în sine, nu a împlinit ce si-a propus, nu a ajuns să zică ce voia să zică si, cu toate acestea, a fost socotit nebun.

Din această pildă să învătăm să înlăturăm si gândurile care ar putea fi contrare voii lui Dumnezeu. Dacă privim pilda în acest sens, avem cu totii ceva de învătat din ea. Totodată, să cercetăm si să ne îmbogătim în Dumnezeu, ca să nu ni se întâmple ceea ce i s-a întâmplat bogatului care se gândea numai la el însusi. Dacă facem asa, este nădejde de bine si acum, si în vesnicie. Amin!

Mânăstirea Brâncoveanu
22 noiembrie 1998