1. Icoanele Maicii Domnului
27 noiembrie 2003
Alice: Am fost martora unei dispute in care se sustinea ca, in icoana, Fecioara trebuie sa-si poarte pruncul pe bratul drept, fiindca, altfel, nu-i icoana ortodoxa.
Care-i adevarul?
6 august 2003
Pr. Iulian Nistea
Sunt multe reprezentari "canonice" (adica deplin integrate traditiei iconografice a lumii ortodoxe) ale Maicii Domnului:
Maica Domnului „Hodighitria”
Maica Domnului „Oranta”
Maica Domnului „Platitera”
Maica Domnului „Glikofilousa”
Maica Domnului „Galaktotrofusa”
- Maica Domnului "Hodighitria" (adica "aratatoarea caii" - pt ca arata cu mana spre Prunc, Cel care a zis despre Sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata), despre care mi se pare ca vorbesti
- Maica Domnului "Oranta" (poate cea mai veche reprezentare, in care Maica Domnului e singura si se roaga cu mainile ridicate in sus)
- Maica Domnului "Platitera" (in care Maica Domnului "oranta" are in plus Pruncul in mijloc, in locul inimii am putea spune, intr'un cerc de lumina, intr-un medalion aurit, binecuvantându-ne)
- Maica Domnului "Glikofilousa" (adica "Dulcea-sarutare", in care Pruncul are fata lipita de a Maicii, într-un gest de mare tandrete)
- Maica Domnului "Galaktotrofusa" (in care Pruncul se hraneste de la sânul ei)
- si multe altele, mai putin cunoscute
Revenind la prima reprezentare - Maica Domnului "Hodighitria" -, in cele mai multe icoane din aceasta categorie Maica Domnului tine Pruncul pe mâna stanga si arata spre El cu mâna dreapta. Dar sunt icoane, la fel de "ortodoxe", in care ea tine Pruncul cu mâna dreapta... Nu exista o regula in acest sens, iar explicatiile teologice exclusiviste sunt speculative.
2. Iconografie ortodoxă si dogma
29 ianuarie 2005
Rolfex: Sfinte parinte, am si eu o intrebare. Imi pare rau dar nu am rabdare sa ma uit pe toate paginile de pâna acum!
Te poti considera credincios chiar de nu aderi total dogmei ortodoxe (crestine)! te poti considera credincios când opera ta proprie este mai mult sau mai putin legata de cristianism, fara sa fie totodata total si clar definit religioasa, când Ichtus devine un caras... Când Isus este un corp lipsit de viata dar ca in juru lui viata continua. Ma pot considera inca ca un pictor crestin când consider ca pot vedea pe Iisus prin viziunea eliberatoie a Buddhismului?
Pentru a fi un neo-pictor de icoane, trebuie oare sa aderez total si inconditional artei bisericesti? Se poate oare sa fii un adevarat pictor crestin contemporan sau trebuie sa reiau concptul de iacoana clasic - ortodoxa fara orice expresie peronala si fara a duce mai departe conceptul iconografic ortodox de "fereastra" spre lumea cealalta...
Cordial,
Tot degeaba!
4 februarie 2005
Pr. Iulian Nistea
Doamne ajuta.
Cred ca in general intelectualii, si in special artistii si filosofii, nu pot ramâne indiferenti la alte viziuni asupra lumii, in afara de cea crestina. Nu vad nimic anormal in asta. Dar orice sistem de gândire, daca e absolutizat, devine o ideologie. As spune insa ca credinta e altceva. Credinta e de multe ori dificil explicabila, e dincolo de rational (nu in irational insa). Pornind insa de la "adevarurile credintei" (Dumnezeu personal, sufletul si nemurirea, iubirea si relatia plina de atentie, Fiul si Cuvântul, Duhul, caderea si restabilirea naturii umane, Intruparea lui Hristos etc etc.) construim niste sisteme de gândire ce ne sunt foarte utile, dar care oricum nu ni se cuvine sa le absolutizam. Macar pentru ca exista, cred eu, niste etape sau nivele sau grade ale Revelatiei credintei. Eu bunaoara sunt un convertit. Si daca stau bine sa ma gândesc din ateu intâi m-am convertit la Dumnezeu (Dumnezeul personal), apoi la crestinism, apoi la ortodoxie, si apoi la cele ale ortodoxiei etc... trecând prin toate acestea cred ca sunt adevarate nivele ale credintei, si asta relativizeaza putin lucrurile.
Ei bine, aceste sisteme si aceste viziuni determina si arta. Arta icoanei nu este una individuala, ci una ecleziala - ceea ce inseamna ca este iesita din viziunea Bisericii lui Hristos, nu din propria viziune, individuala. Modul reprezentarilor iconice ortodoxe este legat de credinta Bisericii ortodoxe: incepând de la materialele utilizate, si mergând prin tehnici si simbolistica, totul in fapt. Artistul crestin ortodox nu intelege aceste elemente ale iconografiei ca pe niste limitari ale libertatii artistice, ci dimpotriva: sunt niste principii artistice care ies din principiile credintei, care este in primul rând eliberatoare si odihnitoare, iar nu impavaratoare si culpabilizatoare (cum pre adesea a ajuns sa fie!).
De aceea, ca sa inchei, nu cred ca exista o incompatibilitate intre iconografie si arta profana. Eu stiu un foarte bun iconograf - http://www.icones-grecques.com/ (francez convertit la ortodoxie) - care a fost si a ramas pictor inainte sa fie si acum sa ramâna iconograf.
Cele bune sa se-adune, Cele rele sa se spele.