1. Preotii muncitori

19 noiembrie 2003

Corale: Cu cativa ani in urma, stiam ca preotul trebuia sa aiba si un serviciu paralel, sa lucreze, ca sa poata trai, ca biserica nu-i asura un mijloc material ca sa traiasca. Lucrand in timpul saptamanii, ar fi greu sa fie prezent la biserica, tot timpul. Poate s-a schimbat mai recent situatia, dar nu cred..

6 august 2005

Pr. Iulian Nistea

Situatia preotilor a variat in diferite epoci. La inceputurile crestinismului desigur ca preotii lucrau. Si apostolul Pavel lucra pe unde mergea sa propovaduiasca (desi erau altii care nu lucrau, pentru ca "Vrednic este lucratorul de plata lui" si "Din cele ce lucrazi sa si mananci"; iar Apostolul Pavel nu ii condamna, ci zicea ca el lucreaza ca sa nu fie discutii, certuri si reprosuri, si ca sa nu ingreuieze pe nimeni..). Apoi lucrau cât se lucra la cele ale casei, in majoritate (si vorbesc mai ales de partea rasariteana a crestinismului).

Dar deja din epoca apostolica ne'a ramas un canon care zice ca din toate cele ce se aduc la altar o treime sunt pentru clerici, o treime pentru saraci si vaduve si o alta treime pentru biserica. Cam acesta ar fi principiul general, care apoi se aplica si se adapteaza de la caz la caz.

In situatia de azi a preotilor ortodocsi in Franta, eu nu consider ca e bine ca preotul sa fie si preot, si student, si muncitor, nu pentru ca incurajez lenea, ci pentru alte motive foarte serioase:

• aici nu sunt parohii teritoriale (un sat sau un cartier) ca in Romania, ci credinciosii pot sa te solicite de la zeci au chiar sute de km (cum s'a intamplat acum cateva zile de a trebuit sa merg la Vierzon, 200 km de Paris, sa vad o femeie bolnava de cancer - care a si murit o zi dup'aceea -, ca nu era nici un preot prin zona);
• daca eu ca preot merg sa fac o slujba in banlieul Parisului s'a dus macar o jumatate de zi (nu ma plâng, ci zic);
• daca am si preotia, si familia, si studentia, si servici (nu e cazul meu, ca eu am doar preotie si studentie..), ma tem ca pe niciuna dintre acestea nu o mai fac cum trebuie... sigur ca e greu - sa fim realisti! - pentru un astfel de preot sa raspunda la solicitari pe loc;
• sunt pline spitalele si puscariile de români/românce, care, unii, se sting de singurate, nu de boala, crede'ma; si nu are cine sa'i spovedeasca, sa vorbeasca cu ei, sa'i acompanieze etc.

Cam asa vad lucrurile. Solutii? - Nu stiu. Poate o anume reglementare a situatiei dpdv legal, in viitor. Poate o sensibilizare a laicilor (a ne-preotilor) pentru voluntariat (exemplu: sa duci o carte unui bolnav intr'un spital). Poate o imbunatatire a activitatii asociatiilor ce'i privesc pe romani aci. Poate, pentru moment, o preferinta a Bisericii Ortodoxe in Franta pentru preotii celibatari. Poate, poate.

2. Preotii ortodocsi in Franta

18 noiembrie 2003

Sorin: Parinte, am o prietena in Paris care imi spune ca acolo este f greu sa vorbesti despre ortodoxie in adevaratul sens al cuvantului... acolo ea nu a gasit inca un preot care sa-i fie Duhovnic si la care poate merge asa cum o facea in Romania oricand la spovedanie...acolo biserica este deschisa doar joia, parca, si Duminica... ea a trecut de curand printr-o situatie f. grea si chiar ar fi avut nevoie de un duhovnic.... este situatia atat de grea in Paris incat preotul nu poate fi doar preot... va rog sa ma iertati daca sunt gresit informat si chiar mi-as dori o adresa ptr. a i-o inmana in cazul in care exista o biserica cu program zilnic...

19 noiembrie 2003

Pr. Iulian Nistea 

Adevarul e ca in Franta, intre preotii ortodocsi români, sunt foarte putini cei care pot ("isi permit") sa nu lucreze. Asta pentru ca aici bisericile/parohiile sunt simple asociatii (culturale, adeseori), iar preotii nu pot avea pe aceasta parte in fata legii un statut ce sa le permita obtinerea cartii/titlului/vizei de sejur de la statul francez. In plus, comunitatile sunt mici si nu isi pot intretine preotul (mai ales cand, cum e in general in ortodoxie, preotul e casatorit si are familie).

Asa se face ca aproape toti preotii ortodocsi romani au trecut (sau trec inca) printr'o alta studentie in Franta, ca sa obtina permisul de sejur ca student... Dar studentia nu iti da de mancare la copii (din contra, se plateste), si atunci preotii sunt nevoiti sa lucreze. Deci aici in Franta, cei mai multi preoti ortodocsi români au si familie, sunt si preoti si studenti si muncitori. E un cerc vicios care cu greu poate fi spart. E ceva mai usor pentru preotii celibatari (sau calugari) si pentru cei, foarte putini, care sunt in parohii mai mari.

Acum, cat priveste disponibilitatea preotilor din Paris, nu mi se cade sa vorbesc pentru altii. La noi, la Biserica "Sfintii Arhangheli" din 9 bis rue Jean de Beauvais (Paris, arr. 5 - M.10: Maubert-Mutualité, lânga Collège de France si Sorbona), lucrurile stau asa:

1. Programul slujbelor

• Vineri, ora 18.00: Acatist (a doua Vineri din fiecare lună, la ora 18.30, Sfântul Maslu) (ultima Vineri din fiecare luna, la orele 23.45, Priveghere)
• Sâmbătă, ora 18.00: Vecernie
• Duminică (si sarbatori de peste saptamâna), ora 09.00: Utrenie ; ora 10.00: Sfânta Liturghie

2. In afara de aceste ore, cand biserica este deschisa pentru slujbe (si spovedim, de e cazul), preotii pot fi întâlniti pentru spovedanie sau alte slujbe punându-se de acord asupra unei ore cu persona care le telefoneaza (numarul meu de telefon e: 06.033.18.033). Eu, ca sa dau un singur exemplu, spovedesc regulat lunea pe un român care lucreaza intr-o pizzerie si nu are liber decat lunea.

Toate cele bune.