"Îmi amintesc de un călugăr român, Parintele Benedict Ghius de la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucurestiului. Părintele acesta practica, de mai multă vreme, rugăciunea inimii. Într-o Duminică, slujeam Sfânta Liturghie în aceasta mănăstire, împreună cu câtiva călugări. Părintele Ghius, foarte înaintat în vârstă, ne însotea si era asezat pe un scaun în coltul altarului. Soarele nu pătrundea în biserică, asa ca era destul de întuneric. La un moment dat, o lumină dulce a început să se răspândeasca din coltul în care era asezat părintele Ghius. Fără a se întinde în tot altarul, lumina aceasta înconjura chipul surâzător si transfigurat al părintelui. Aceasta lumină a durat pe tot parcursul liturghiei iar în momentul în care părintele a luat Sfânta Împărtăsanie, mâinile i-au devenit luminoase. Cu toate acestea, părintele nu realiza ce se întâmpla. Atunci, fiecare s-a închinat înaintea sa, dar părintele s-a întristat, simtindu-se prea onorat, si se retrase timid în coltul său. Odată cu sfârsitul slujbei părintele sa îndreptat umil spre chilia sa, cu privirile plecate."

- o mărturie a Părintelelui Gheorghe Calciu Dumitreasa -
(text oferit de Radu Stirbu, după o înregistrare audio)