Fericiţi aceşti doi prieteni
care stau de vorbă
o seară întreagă
la un pahar de vin.
Aceşti prieteni nemuritori
care stau de vorbă
într-o seară nesfârşită
şi îşi toarnă vin
dintr-o carafă fără fund.
Fericiţi aceşti autentici şi neglijati
care au prospeţimea
de a se bucura de ceva proaspăt,
care au chiar prospeţimea
de a se bucura de ceva vechi.
Fericiţi acesti romantici de mijloc
care pot simţi gustul subtil al apei
şi o pot degusta cu grijă, ca vinul;
ei, care ştiu că cina e cină
şi că viaţa e viaţă.
Fericiţi acesti simpli
în dragostea lor nevinovată de viaţă,
în dragostea lor neştiutoare de învăţătură.
Fericiţi aceşti extaziaţi
în convenţii sociale
şi ţeluri mărginite;
ei, care ştiu
că tocmai prin convenţii
şi ţeluri mărginite
iarba rămâne verde
şi trandafirul roşu.
Fericit sufletul care e îndeajuns de înţelept
încât să se lase păcălit.
Care trece prin viaţă
cu acea divină bună-credinţă
care e cheia tuturor aventurilor;
el iese până la urmă învingător în toate.
El va profita cel mai mult de viaţă:
îşi va găsi fericirea
în capcanele ce i s-au întins;
în plasele lor se va înveli şi va dormi.
Toate uşile se vor deschide
în faţa celui a cărui blândeţe
e mai sfidătoare decât vitejia.
Va fi întotdeauna "tras în piept".
Să fi tras în piept pretutindeni
înseamnă să vezi pretutindeni interiorul.
E ospitalitatea circumstantelor.
Cu torţe şi cu trâmbiţe,
ca un oaspete de seamă,
Ageamiul e tras în piept de Viaţă.
Iar scepticul e azvârlit afară.
După: G.K.Chesterton, Documentele clubului Pickwick, în: Pater, Chersterton, Eliot, Eseuri literare (selectie, traducere si note: Virgil Nemoianu), Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1966.