Fericiţi aceşti doi prieteni
     care stau de vorbă
     o seară întreagă
     la un pahar de vin.
     Aceşti prieteni nemuritori
     care stau de vorbă
     într-o seară nesfârşită
     şi îşi toarnă vin
     dintr-o carafă fără fund.

Fericiţi aceşti autentici şi neglijati
     care au prospeţimea
     de a se bucura de ceva proaspăt,
     care au chiar prospeţimea
     de a se bucura de ceva vechi.

Fericiţi acesti romantici de mijloc
     care pot simţi gustul subtil al apei
     şi o pot degusta cu grijă, ca vinul;
     ei, care ştiu că cina e cină
     şi că viaţa e viaţă.

Fericiţi acesti simpli
     în dragostea lor nevinovată de viaţă,
     în dragostea lor neştiutoare de învăţătură.

Fericiţi aceşti extaziaţi
     în convenţii sociale
     şi ţeluri mărginite;
     ei, care ştiu
     că tocmai prin convenţii
     şi ţeluri mărginite
     iarba rămâne verde
     şi trandafirul roşu.

Fericit sufletul care e îndeajuns de înţelept
     încât să se lase păcălit.
     Care trece prin viaţă
     cu acea divină bună-credinţă
     care e cheia tuturor aventurilor;
     el iese până la urmă învingător în toate.
     El va profita cel mai mult de viaţă:
     îşi va găsi fericirea
     în capcanele ce i s-au întins;
     în plasele lor se va înveli şi va dormi.
     Toate uşile se vor deschide
     în faţa celui a cărui blândeţe
     e mai sfidătoare decât vitejia.
     Va fi întotdeauna "tras în piept".
     Să fi tras în piept pretutindeni
     înseamnă să vezi pretutindeni interiorul.
     E ospitalitatea circumstantelor.
     Cu torţe şi cu trâmbiţe,
     ca un oaspete de seamă,
     Ageamiul e tras în piept de Viaţă.
     Iar scepticul e azvârlit afară.


După: G.K.Chesterton, Documentele clubului Pickwick, în: Pater, Chersterton, Eliot, Eseuri literare (selectie, traducere si note: Virgil Nemoianu), Editura pentru Literatura Universala, Bucuresti, 1966.