urma sufletului
cum n-aş lua şi eu
urma sufletului alunecat
subtil, implacabil şi fără vreun motiv aparent
prin urechea
reală, stāngă şi internă
spre o destinaţie
alta, necunoscută şi prea puţin misterioasă!
unde fugi suflete
ca o ţaţă cu oglinzile fleşcăite şi īntoarse către cer?
06 mai 2001
| TOP |
|
|
|
|