Cântec

Lumea e tot mai tristă și mai grăbită
Pîinea e tot mai scurtă și mai turtită
Fără ca nimeni s-o vadă
Poezia a coborât în stradă.

Se uită-n toate părtile deodată
Orice drum tot acolo duce
Timpul melancoliei a trecut
Ea încotro s-o apuce.

Poezia a coborît în stradă
Poezia șade încă o dată pe baricade
Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie
Dar cine să mai citească acum poezie?

Seninătate

Încă un om îşi duce crucea-n spate
Senin de parcă-ar duce-un sac la moară
Şi toţi îl urmărim cum intră-n cimitir
Şi nimeni nu se-nfioară

Că şi-a scris singur numele pe piatră
Şi că-şi va însemna cu ea pământul verde
Abia plătit de parcă i-ar fi teamă
Că altfel în curând l-ar putea pierde

Deşi acesta pare-atât de sigur,
Încă un om senin de tot apucă
Spre locul lui ducând în spate crucea
Pe care toată viaţa a învăţat s-o ducă.

-Albatros 1985-