Simone Weil se aflã printre acei scriitori a cãror gândire nu poate fi bine înteleasã fãrã sã fie pusã în legãturã cu viata si caracterul lor. La Simone Weil aceasta se întâmplã nu doar pentru cã cea mai mare parte a operei ei a fost publicatã postum - o bunã parte nefiind de fapt destinatã publicãrii (cele patru volume ale Caietelor, bunãoarã) -, si nu doar pentru cã a avut un traiect existential spectaculos - de la bolsevica poreclitã "Fecioara Rosie" la mistica crestinã pe care nu putini o considerã o sfântã -, dar mai ales pentru felul în care ea scria, dupã propria-i mãrturie, ca traducând cu acrivie o inspiratie din alte sfere.

Nãscutã în Parisul anului 1909, într-o familie de intelectuali evrei din clasa de mijloc - tatãl ei era medic -, a urmat cele mai bune scoli pariziene ale timpului, fãcând furori cu inteligenta ei strãlucitoare în colegiul de filosofie de la Sorbona, unde Simone de Beauvoir îsi lua diploma în "Filosofie generalã si Logicã" a doua, fiind devansatã doar de... Simone Weil.

Cariera profesoralã nu a fost una «reusitã» din cauza non-conformismului ei fatã de programele de studiu, si, drept urmare, s-a si încheiat dupã doar câtiva ani cu ceea ce ea a considerat a fi o culme fireascã: demiterea. În acesti ani se implicã în miscarea sindicalã peste tot pe unde ajunge.

În 1935 o gãsim chiar angajatã incognito ca simplã muncitoare în Uzinele Renault. "Ori de câte ori mã gândesc la crucificarea lui Hristos sãvârsesc pãcatul invidiei", mãrturiseste ea unui prieten într-o scrisoare. Dorinta aceasta, aproape patologicã, de a se identifica cu cei exclusi, persecutati si în suferintã, practicatã cu consecventã si la modul cel mai concret, îi aduce nu numai respectul tuturor, dar si grave tulburãri de sãnãtate (dupã experienta de aproape doi ani de la Renault, durerile de cap, uneori infernale, au urmãrit-o tot restul vietii), care au culminat cu acea tuberculozã fatalã, contactatã în 1943 în Anglia. Venitã sã se înroleze în "Franta liberã", organizatie de rezistentã antinazistã condusã de De Gaule, ea a considerat necesar ca si pânã la momentul parasutãrii în Franta sã participe la tratamentul acordat de nazisti compatriotilor ei francezi. Ratia de hranã acordatã de Hitler francezilor i-a fost fatalã si Simonei, în conditiile îmbolnãvirii ei de tuberculozã - moare, în august 1943, în sanatoriul de la Ashford.

Simone Weil a marcat puternic, prin opera si viata ei, intelectualitatea francezã de dupã al doilea rãzboi mondial. André Gide a numit-o o sfântã a exclusilor si marginalizatilor, iar alti mari scriitori, ca T.S. Eliot, Albert Camus sau Simone de Beauvoir, au declarat-o una dintre cele mai mari gânditoare ale secolului. Mai mult decât atât, Albert Camus considera cã nu se poate concepe o Europã nouã care sã nu tinã seama de exigentele pe care Simone Weil le-a formulat în scrierile sale.

Cele mai multe din textele prezentate în aceastã paginã reprezintã capitole din La pesanteur et la grâce (Plon, 1947 si 1988), volum editat si alcãtuit de scriitorul Gustave Thibon, unul din prietenii Simonei Weil, cãruia i-a si lãsat Caietele sale de însemnãri "spre a face ce crede el de cuviintã cu ele". Într-o primã etapã Thibon a fãcut o selectie tematicã, semnificativã pentru anumite atitudini ale gânditoarei în diferite puncte filosofice, dar si, am putea spune, de spiritualitate crestinã, culegere care a avut un mare succes în aceastã editie din care traducem si noi.

Principalele probleme de traducere provin, pe de-o parte, din faptul cã aceste însemnãri nu au fost scrise spre a fi publicate (si, drept urmare, ele sunt uneori aproape «criptice») si, pe de altã parte, din pricina unor «neputinte» ale lexicului românesc. Pentru exemplificare acestei din urmã situatii sã spunem cã pentru "(la) pesanteur" - termen cheie în gândirea Simonei Weil - Nicolae Steinardt propune: "gravitatie, atractie a pãmântului, încetinealã, îngreuiere, grãsime, grosime, grosomãnie" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p.223). Desi a fost dificil, pânã la urmã am optat pentru "greutate", pentru motivul cã românescul "gravitatie", desi acoperã mai mult frantuzescul "pesanteur", introduce o oarecare confuzie prin faptul astãzi "gravitatie" cã duce cu gândul la întelesul mai popular de "a pluti" si chiar "a respinge" a verbului "a gravita". Pe de altã parte, traducerea lui "pesanteur" prin "greutate" nu este deloc improprie (chiar dacã Nicolae Steinhardt nici mãcar nu o aminteste), Petit Robert (1977) prezentând ca primã definire a termenului urmãtoarea: "1. Caractère de ce qui pèse lourd, de se qui a un grand poids."; apoi, "greutate" acoperã si alte întelesuri ale lui "pesanteur", ca, în limbajul uzual, cel de "fortã care atrage corpurile cãtre centrul Pãmântului", sau chiar unele întelesuri figurative ca în expresia "les pesanteurs de la vie" (Olivier Clement), acoperitã perfect de sintagma româneascã "greutãtile vietii".

Aceste dificultãti nu am considerat a fi depãsite cu totul, drept care în text se vor mai gãsi paranteze cu termenul frantuzesc sau note de subsol cu mici explicatii.

TRADUCERI

Trei capitole din volumul "Harul si greutatea" (La pesanteur et la grâce, Plon, 1995 - volum îngrijit de Gustave Thibon), în traducerea lui Iulian Nistea

• Harul si greutatea
• Iubirea
• Violenta

Diferite fragmente publicate în revista de spiritualitate Epifania (si preluate aici prin bunãvointa redactiei)

• Iubirea lui Dumnezeu si nefericirea
• Reflectii despre buna folosire a studiilor scolare în vederea Iubirii lui Dumnezeu

Opt fragmente din scrierile lui Simone Weil traduse de Anca Manolescu si publicate în Dilema

• Atentia si vointa (La pesanteur et la grâce, Paris, 1948)
• Asteptarea
• Simpatie si savoare
• Atentia si efortul muscular
• Despre armonia mediatoare
• Frumusetea lumii
• Moartea si munca (pasaj din: L'enracinement. Prélude a une déclaration des devoirs envers l'être humain)
• Iliada sau sau poemul fortei (Fragmente din articolul "Iliada sau poemul fortei", publicat în 1940-1941 în Cahiers du Sud.)

Trei capitole din volumul "Harul si greutatea" (La pesanteur et la grâce, Gallimard, 1948 - volum îngrijit de Gustave Thibon), în traducerea lui Maria-Cornelia Oros, publicate în Transilvania (nr. 1-2 / 1993)

• Detasare
• Decreare
• Stergere

Volume traduse la Editura Humanitas:

• Greutatea si harul (La pesanteur et la grâce), Humanitas 2003
• Autobiografie spirituala (Autobiographie spirituelle), Humanitas 2004
• Forme implicite de iubire a lui Dumnezeu (Humanitas, 2005)

Legaturi de limba engleza

• Simone Weil: Facts | Spirit | Plato's Cave | Weil's Cave | Red Virgin - Unul dintre cele mai complexe situri despre Simone Weil...
• Weil, Simone - 8 situri despre Simone Weil in dmoz.org
• The American Weil Society - The 2001 AMERICAN WEIL SOCIETY COLLOQUY
• Simone Weil's Theory of Social Force - Un studiu de Jim Grote in SPIRITUALITY TODAY, Autumn 1990, Vol.42 No. 3, pp. 217-232
• Simone Weil - prezentata pe Hermenaut.com, varianta electronica a publicatiei cu acelasi nume (Hermenaut, a yearly journal of philosophy and pop-culture, has been described as "a zine that gives voice to indie intellectual thought," "a scholarly journal minus the university," and "a sounding board for thinking folk who operate outside the ivory tower." Founded in 1992 by a rag-tag group of outsider intellectuals, Hermenaut uses the tools of philosophy, sociology, and critical theory to explode the received notions of academia and the hipster demimonde alike.)
• Simone Weil (O prezentare a Simonei Weil în calendarul pe autori al sitului finlandez Pegasos - A Literature Related Source Site)
• Weil, Simone Live Cabin Chat (discutii on-line despre viata, scrierile si gândirea Simonei Weil)

Legaturi de limba franceza

• Simone Weil - un site de unde se pot descarca mai multe de cartile Simei Weil in diferite formate (PDF, DOC, RTF, HTML)
• Weil, Simone - 16 situri in limba franceza despre Simone Weil si gandirea ei, in dmoz.org

Legaturi de limba maghiara

• http://www.math.bme.hu/~andaia/irod/simone.html