I. Discernământul aparitiilor

"Altă dată, cum (Pahomie) lucra la o nouă rogojină, un demon i-a apărut sub înfătisarea lui Hristos, si pretinzând a fi Acesta. Cu toate acestea, demonii nu pot, nu doar să se arate cuiva, dar nici să inspire cuiva un gând rău fără permisiunea lui Dumnezeu. Si cum Sfântul (Pahomie) avea discernământul duhurilor – de maniera de a deosebi duhurile rele de duhurile sfinte, asa după cum este scris (1 Co 12, 10) – a făcut numaidecât această reflectie: «Când e o viziune a duhurilor sfinte, constiinta îl părăseste în întregime pe cel care are această viziune: si nu vede nimic altceva decât sfintenia a ceea ce-i apare. Or, iată ce eu, în prezenta acestei viziuni, îmi păstrez constiinta si gândirea. E deci evident că demonul mă înseală: nu face parte dintre duhurile sfinte». Or, demonul, văzându-l făcând o reflectie ca aceasta, a încercat să-l priveze de constiintă. Dar el, ridicându-se în credinta lui Hristos, a întins mâna, ca pentru a pune mâna pe demon, suflându-i în acelasi timp în fată: atunci demonul dispăru rusinat".

(La premiere vie greque de saint Pachôme, Introd. critique et trad. par A.-J. Festugiere, CERF, Coll. "Les Moines d'Orient", IV/2, Paris, 1965, §.87: 58.20 - 59.10, p.204)

II. Discernerea bolilor

"Prin discernământul duhului, Pahomie punea la încercare amestecurile care se fac între boli, pentru a le recunoaste natura, stiind că demonii caută în orice lucru să le pună piedici credinciosilor. Odată, în mănăstire, l-a atins febra: a rămas deci culcat, fără hrană toată acea zi, si următoarea. După ce a petrecut si a treia zi fără să mănânce, putin cât putin a început să se ridice pentru a se ruga, într-o mare dorintă după Dumnezeu: si a fost vindecat de rău. Economul bătând toaca pentru masă, după obicei, Pahomie si-a încins rărunchii si a mers să mănânce la masă cu fratii în bună sănătate, dându-si seama că boala sa n-a fost fizică (aistanomenos tis noson mis fusikis einai: 34.13) (ci datorată dracilor, n.n.): si multumea Domnului pentru a-i fi dat tărie. Si astfel, când vedea vreun alt frate în aceeasi stare (sc. batjocură demonilor, cum a fost si el), (Pahomie) îi ridica duhul, ca să nu se lase de batjocură demonilor. Alte dăti, în schimb, dacă era vorba de vreun părinte sfânt, însă bolnav trupeste (asthenis tos soma: 34.17), Pahomie purta si el boala părintelui, zicând: «Dumnezeu îi încearcă în multe feluri pe slujitorii Săi»." (Ibid., 34.5-34.20, p. 186)

Cu privire la această expresie de la urmă (că "Dumnezeu îi încearcă în multe feluri pe slujitorii Săi"), un alt text-variantă, copt, vorbeste de discernământul între boala venită de la Dumnezeu (numită "boală firească", nosos fisiki, în textul de mai sus, principal) si boala venită de la demoni. Aceste două pasaje lipsesc cu totul din Viata Fericitului Pahomie.

Traducere, introducere si note de Nicolae, Mitropolitul Banatului, după textul grec – mss. 881 Paris si 1754 Chartres, confruntate cu ms. 48 Paris – editat de J.Bousquet si F.Nau în Patrologia Orienală, t.IV, Paris, Firmin Didot et Cie, 1908), Ed.Anastasia, Col. "Comorile pustiei" nr.3, Bucuresti, 1995.