Provenit dintr-o familie nobilă senatorială, Arsenie s-a născut la Roma în vremea mortii sfântului Antonie. A detinut importante functii la curtea imperială de la Constantinopol, fiind si educatorul fiilor împăratului Teodosie I, viitorii împărati Arcadie si Onorie. În anul 394, la vârsta de 34 de ani, fuge de lume si de slava ei, se retrage în taină în Egipt si se face monah în Schetia pe lângă avva Ioan Colov. După ce stă un timp la Petra, apoi în Canop (Alexandria), părăseste definitiv Schetia după devastarea ei de către saracini în 434 si îsi petrece ultimii ani  ai vietii la Troe (astăzi Tura, la 15 km sud-est de Cairo). Se duce la Domnul în jurul anului 449, pomenirea lui făcându-se pe data de 8 mai. Arsenie este una dintre figurile cele mai bine conturate ale Patericului si va rămâne pentru totdeauna unul dintre campionii fugii de lume si model râvnit de toti isihastii: «Arsenie, îngere, puterea tăcerii (isihiei), roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, păcătosii!» (Canonul Părintilor, din Sâmbăta brânzei, cântarea întâi).

1. Avva Arsenie, fiind încă în palatele împărătești, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: «Doamne, îndrumează-mă, ca să știu cum mă voi mântui». (Mt 19, 16) Și i-a venit glas zicându-i: «Arsenie, fugi de oameni și te vei mântui».

2. Acesta, după ce s-a dus la viată pustnicească, iarăsi s-a rugat, același cuvânt zicând (Mt. 26, 44). Si a auzit glas zicându-i: «Arsenie, fugi, taci, linisteste-te Fugi, taci, linisteste-te! Feu=ge, siw/pa, h(su/xaze! Fuge, tace, quisce! Unul dintre cele mai puternice mesaje ale vietii monastice. ; că acestea sunt rădăcinile nepăcătuirii».

3. Odată au venit dracii la avva Arsenie în chilie, năcăjindu-l. Si venind cei ce slujeau lui si stând din afară de chilie, l-au auzit strigând către Dumnezeu si zicând: "Dumnezeule, nu mă părăsi! Nimic bun n-am făcut înaintea Ta; dar dă-mi, după bunătatea Ta, să pun început".

4. Se zicea pentru dânsul, că precum în palat nimeni nu purta haine mai bune decât dânsul, tot asa nici în Biserică nimeni nu purta mai disprețuite (de nimica) decât dânsul.

5. A zis un oarecare E vorba, conform variantelor siriacă si latină, de avva Evagrie.  fericitului Arsenie: "Cum noi din atât învătătură si întelepciune nimic nu avem, iar acesti tărani egipteni au dobândit atâtea fapte bune?" Zis-a avva Arsenie lui: «Noi din învătătura lumii nimic nu avem, iar acesti tărani egipteni din ostenelile lor si-au dobândit faptele bune».

6. Întrebând avva Arsenie oarecând pe un bătrân egiptean pentru gândurile sale, un altul, văzându-l, i-a zis: «Avvo Arsenie, cum atâta învătătură latinească si elinească având, întrebi pe acest tăran pentru gândurile tale?» Iar el a zis către dânsul: «Învătătura latinească o am eu cu adevărat, dar alfabetul acestui tăran încă nu l-am învătat».

7. A venit odată fericitul Teofil, arhiepiscopul [Alexandriei], cu un dregător la avva Arsenie si l-a rugat pe bătrân să audă de la el cuvânt. Iar bătrânul, tăcând puțintel, i-a răspuns: «Si dacă vă voi spune un cuvânt, îl veți păzi?» Iar ei i-au făgăduit că-l vor păzi. Si le-a zis lor bătrânul: «Oriunde veți auzi că este Arsenie, să nu vă apropiați».

8. Altădată, vrând iarăsi arhiepiscopul să meargă la avva Arsenie, a trimis întâi să stie de-i va deschide usa. Iar bătrânul i-a trimis acest răspuns, zicând: «De vei veni, îți voi deschide; si de îți voi deschide ție, tuturor voi deschide; si atunci nu voi mai sedea aici». Acestea auzind arhiepiscopul, a zis: «Dacă mă duc ca să-l alung pe el, atunci nu mă voi mai duce».

9. Un frate a rugat pe avva Arsenie ca să audă cuvânt de la el. Si i-a zis lui bătrânul: «Pe cât îți este cu putință, sârguieste-te ca lucrarea ta cea dinlăuntru să fie după Dumnezeu si vei birui patimile cele dinafară».

10. Zis-a iarăsi: «De vom căuta pe Dumnezeu, Se va arăta nouă; si de-L vom ține pe El, va rămâne cu noi».

11. Zis-a oarecine către avva Arsenie: «Mă năcăjesc gândurile, zicându-mi: « Nu poti să postesti, nici să lucrezi, deci măcar cercetează pe cei bolnavi; căci si acest lucru este dragoste. »». Iar bătrânul, stiind sămănăturile dracilor, i-a zis lui: «Mergi, mănâncă, bea, dormi si nu lucra; numai de la chilie nu te depărta». Căci stia că răbdarea în chilie îl aduce pe monah la rânduiala lui. Iraclie 1, Ierax 1, Moise 6, Pafnutie 5. Un studiu despre Sederea în chilie la REGNAULT (§.VII).

12. Zicea avva Arsenie: «Monahul străin în tară străină să nu se amestece în nimic si atunci va avea odihnă». Evagrie 7, Moise 3. Despre monahii străini si despre înstrăinare la REGNAULT, pp.55-56 si GUILLAUMONT, pp.117-157.

13. Zis-a avva Marcu către avva Arsenie: «Pentru ce fugi de noi?» Zis-a lui bătrânul: «Dumnezeu stie că vă iubesc pe voi, dar nu pot să fiu si cu oamenii si cu Dumnezeu. Cele de sus, mii si zeci de mii, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pe Dumnezeu si să vin cu oamenii».

14. Spunea avva Daniel pentru avva Arsenie că toată noaptea petrecea priveghind si când voia să doarmă dimineata pentru nevoia firii, zicea somnului: «Vino, rob rău». Si atipea putin sezând si îndată se scula. (Arsenie 15, 30 si 43)

15. Zis-a avva Arsenie, că de ajuns este monahului să doarmă un ceas, de este nevoitor.

16. Spuneau bătrânii, că s-au dat oarecând la Schetia putine smochine uscate si, ca unele ce erau de nimic, nu i-au trimis lui avva Arsenie, ca să nu se pară că îl ocărăsc. Iar bătrânul auzind, n-a venit la biserică, zicând: «M-ati despărtit [de restul fratilor] nedându-mi binecuvântarea pe care a trimis-o Dumnezeu fratilor si de care nu am fost vrednic să mă împărtăsesc". Si au auzit toti si s-au folosit de smerenia bătrânului. Si mergând preotul, i-a dus lui smochinele, si l-au adus pe el la biserică cu bucurie.

17. Spunea avva Daniel: «Atâtia ani a petrecut cu noi si numai un cos de pâinite îi făceam pe an; si când mergeam la el, din acelea mâncam». Pentru Părintii desertului pâinea era alimentul principal, dacă nu si unicul. … E vorba despre niste pâinite mici, rotunde si subtiri ce se fabrică si acum în Egiptul de Sus si în mănăstirile copte, pâini ce puteau fi uscate si păstrate astfel mai multe luni sau chiar un an. … Aceste pâini măsoară circa 12 centimetri diametru si cântăresc ceva mai mult de 150 grame. … Ratia zilnică a majoritătii anahoretilor consta în două astfel de pâinite. Ei mâncau o pâine la ceasul al nouălea (orele 2-3 dup-amiaza), rezervându-o pe cealaltă pentru a o împărti eventual cu un vizitator. Monahul care nu primise nici o vizită mânca această a doua pâine seara. - REGNAULT, cap. Pâinea, alimentul esential, pp.91-93.

18. Spunea iarăsi pentru avva Arsenie, că numai odată într-un an schimba apa în care muia frunzele de curmal Frunzele de curmal (numite sivin), foarte rezistente si ajungând până la o mărime de 2-3 m, erau mai întâi desprinse de pe ramuri (smicele) si asezate în apă ca să se înmoaie pentru a se face mai suple. Erau apoi tăiate cu un cutit, iar din ele se făcea o funie lungă. Aceasta era vândută ca atare sau din ea se fabricau cosuri, panere, sau rogojini , si-atunci numai adăuga la cea veche. Că împletea fâsii si le cosea până la ceasul al saselea. Orele 11-12. Si l-au rugat bătrânii, zicând: «De ce nu schimbi apa de pe frunze, că miroase greu?» Si le-a zis lor: «În locul mirodeniilor si aromatelor, de care m-am bucurat în lume, trebuie să sufăr acest miros".

19. Se zicea iarăsi că după ce auzea că s-au copt tot felul de poame, atunci singur zicea: «Aduceti-mi». Si gusta o singură dată putin din toate, multumind lui Dumnezeu.

20. S-a îmbolnăvit odată avva Arsenie la Schetia si avea nevoie de o cămasă de in. Si neavând cu ce s-o cumpere, a luat de la unul milostenie si a zis: «Multumescu-ți ție, Doamne, că m-ai învrednicit să iau milostenie pentru numele Tău».

21. Se spunea pentru dânsul, că era chilia lui departe de treizeci si două de mile [de Schetia] si nu iesea degrabă; căci altii îi făceau slujba. Cum chilia lui avva Arsenie era atât de departe de Schetia (32 de mile înseamnă mai mult de 50 de kilometri) si, în plus, ducea viată de linistire (Arsenie 2), erau frati care-i făceau slujba de vânzare a lucrului mâinilor lui. Si când s-a pustiit Schetia, a iesit plângând si zicând: «A pierdut lumea Roma si călugării Schetia». Roma a căzut sub vizigotii lui Alaric în 410. Schetia a fost devastată în mai multe rânduri e incursiunile barbarilor; de exemplu în 357 si 434 de saracini, în 407-408 si 578 si de tribul berberic al mazakinilor. Îndeosebi după distrugerea integrală din 407-408 multi pustnici s-au refugiat în alte centre monahale: avva Siluan cu însotitorii lui s-au dus în Sinai si avva Sisoe în Clisma.(TSAMIS, nota 201, p.89)  

22. Întrebat-a avva Marcu pe avva Arsenie, zicând: "Bine este a nu avea cineva în chilia sa mângâiere? Că am văzut pe un frate care avea putine verdeturi si pe care le smulgea». Si a zis avva Arsenie: «Sigur că este bine, însă după asezarea omului; că de nu va avea putere într-acest chip de petrecere, iarăsi le va sădi».

23. Povestit-a avva Daniel, ucenicul lui avva Arsenie, zicând: «M-am aflat odată aproape de avva Alexandru si l-a apucat pe el o durere si din pricina acelei dureri s-a întins cu fata în sus. S-a întâmplat atunci să vină fericitul Arsenie ca să vorbească cu el; si l-a văzut întins. Deci, după ce i-a vorbit, i-a zis lui: «Cine era mireanul acela pe care l-am văzut aici?» Si i-a zis avva Alexandru: «Unde l-ai văzut?» Si a zis: «Când mă coboram din munte, am căutat aici spre pesteră si am văzut pe cineva întins cu fata în sus». Si i-a făcut lui metanie, zicând: «Iartă-mă, eu am fost; căci mă apucase o durere». Si i-a zis lui bătrânul: «A, tu ai fost? Bine. Eu am socotit că este vreun mirean, si pentru aceasta te-am întrebat».

24. Altădată avva Arsenie a zis către avva Alexandru: «După ce vei despica smicelele tale, vino să gusti cu mine; iar de-ti vor veni străini, mănâncă cu ei». Ori, avva Alexandru lucra egal Adică, în tot timpul cât lucra, lucra la fel, de o potrivă, egal.  si cu luare-aminte. Si sosind ceasul, încă mai avea smicele, si voind să păzească cuvântul bătrânului, a stat să termine smicelele. Deci, văzând avva Arsenie că a zăbovit, a luat gustarea, socotind că a avut străini. Iar avva Alexandru, târziu, după ce a terminat, s-a dus. Si i-a zis lui bătrânul: «Ai avut străini?» Iar el a răspuns: «Nu!» Si i-a zis lui iarăsi: «Dar cum nu ai venit?» Iar el a zis: «Pentru că mi-ai spus: « după ce vei despica smicelele tale, vino ». De aceea, păzind cuvântul tău, n-am venit, fiindcă nu terminasem». Si s-a minunat bătrânul de acrivia Exactitatea, luarea aminte a lui cea cu de-amănuntul.  lui si i-a zis: «Mai devreme să dezlegi [postul de fiecare zi], asa încât si pravila să ti-o faci si apa să ti-o bei. Iar de nu, degrabă are să se bolnăvească trupul tău».

25. A mers odată avva Arsenie într-un loc, si era acolo trestie si se misca din cauza vântului. Si a întrebat bătrânul pe frati: «Ce este sunetul acesta?» Iar fratii i-au spus că este sunetul trestiei. Zis-a bătrânul către dânsii: «Cu adevărat, de va sedea cineva în liniste [isihie] si va auzi glas de pasăre, inima nu mai are aceeasi liniste; cu atât mai mult voi, având sunetul trestiilor acestora".

26. Spunea avva Daniel, că oarecari frati vrând să meargă la Tebaida pentru in, au zis: «Cu acest prilej să-l vedem si pe avva Arsenie». Si a intrat avva Alexandru si a zis bătrânului: «Niste frati venind de la Alexandria, voiesc să te vadă». Zis-a bătrânul: «Înstiintează-te de la dânsii, pentru care pricină au venit». Si înstiintându-se că merg la Tebaida pentru in, a vestit bătrânului. Si el a zis: «Cu adevărat, nu vor vedea fata lui Arsenie, căci nu au venit pentru mine, ci pentru treaba lor». Odihneste-i pe ei si-i sloboade cu pace, zicându-le că bătrânul nu poate să-i întâmpine.

27. Un frate s-a dus la chilia lui avva Arsenie la Schetia si s-a uitat pe fereastră si a văzut pe bătrânul peste tot ca focul Iosif din Panefo 6-7; Pamvo 12; Sisoe 14; Siluan 12  (căci era vrednic fratele de a vedea unele ca acestea). Si cum a bătut, a iesit bătrânul si văzând pe fratele ca si spăimântat, i-a zis lui: «Este multă vreme de când bati? Nu cumva ai văzut ceva?» Si i-a răspuns lui fratele: «Nu!» Si după ce-a vorbit cu el, i-a dat drumul.

28. Sezând odată avva Arsenie la Canop Oras situat pe unul din bratele vestice ale Deltei Nilului, la 25 km de Alexandria. În antichitate era cel mai important port al Egiptului, pe unde trecea tot comertul dintre greci si egipteni. a venit de la Roma o fecioară de familie senatorială, bogată foarte si temătoare de Dumnezeu, ca să-l vadă. Si fiind primită de arhiepiscopul Teofil, l-a rugat ca să-l înduplece pe bătrânul să o primească. Si venind [arhiepiscopul] la el, l-a rugat zicând: «Cutare fecioară, din familie senatorială, a venit de la Roma si voieste să te vadă». Iar bătrânul n-a primit să se întâlnească cu ea. Deci, după ce i-a vestit aceasta, ea a poruncit să i se pregătească dobitoacele, zicând: «Cred lui Dumnezeu că-l voi vedea. Că nu om am venit să văd – căci sunt si în cetatea noastră multi oameni; ci prooroc am venit să văd». Si după ce a ajuns la chilia bătrânului, din iconomia lui Dumnezeu, a găsit pe bătrânul petrecând afară din chilie, cu oarecare lucrare; si văzându-l, a căzut la picioarele lui. El însă a ridicat-o cu mânie. Si a luat seama de-aproape la dânsa zicând: «Dacă fata mea vrei s-o vezi, iat-o, priveste-o!» Iar ea de rusine n-a căutat la fata lui. Si i-a zis bătrânul: «N-ai auzit de lucrurile mele? Acestea sunt de nevoie să le vezi. Cum ai îndrăznit să faci atâta cale pe mare? Nu stii că esti femeie si nu ti se cade să iesi niciodată nicăieri? Sau ca să mergi la Roma si să zici către celelalte femei: « Am văzut pe Arsenie », si să se facă marea drum de femei, care să vină la mine?» Iar ea a zis: «De va voi Domnul, nu voi lăsa pe niciuna să vină aici. Ci roagă-te pentru mine si mă pomeneste totdeauna!» Iar el răspunzând a zis: «Mă rog lui Dumnezeu, ca să se steargă pomenirea ta din inima mea». Si acestea auzind, a iesit tulburată. Si dacă a venit în cetate, de mâhnire a căzut în friguri. Si a vestit fericitului Teofil arhiepiscopul că e bolnavă. Si venind la ea, o ruga să-i spună ce are. Iar ea a zis către dânsul: «O, de n-as mai fi venit aici! Că am zis bătrânului: « Pomeneste-mă pe mine », si el a zis: « Mă rog lui Dumnezeu, ca să se steargă pomenirea ta din inima mea ». Si iată, eu mor de mâhnire». Si i-a zis ei arhiepiscopul: «Au nu stii că esti femeie si prin femei vrăjmasul îi luptă pe sfinti? Pentru aceasta a zis bătrânul asa; că pentru sufletul tău se roagă totdeauna». Si asa s-a mângâiat sufletul ei si s-a dus cu bucurie la ale sale. Ea s-a îmbolnăvit din cauza asupririi de gând; pentru că n-a înteles bine cuvântul bătrânului, aspru ca să prevină transformarea vizitei ei într-un precedent pentru celelalte fecioare de la Roma.

29. Povestit-a avva Daniel pentru avva Arsenie, că a venit odată un magistrat, Magistrat se numea pe atunci orice functionar din administratia imperiului. aducându-i testamentul unui senator, rudă a lui, care îi lăsa foarte multă mostenire. Si luându-l, a vrut să îl rupă. Si a căzut magistratul la picioarele lui, zicând: «Rogu-te, nu îl rupe, că mi se ia capul». Si i-a zis avva Arsenie: «Eu mai înainte de acela am murit, iar el acum a murit." (Casian 8) Si l-a trimis înapoi, nimic primind.

30. Se spunea iarăsi pentru el, că sâmbăta seara, pe când se lumina duminica, Sâmbăta seara, la ultimele raze ale soarelui, când biblic (Si a fost seară si a fost dimineată: ziua întâi – Fac. 1, 5) si liturgic (ziua liturgică începe cu vecernia de seara zilei precedente) începe duminica. lăsa soarele înapoia lui si întindea mâinile la cer, rugându-se, până când iarăsi strălucea soarele înaintea fetei lui. Si atunci sedea. Arsenie (cum ne arată si alte apoftegmele Arsenie 14 si 42) se ruga toată noaptea, si numai spre dimineată se lăsa să adoarmă câte putin, cel mult o oră (Arsenie 15).

31. Se zicea pentru avva Arsenie si pentru avva Teodor al Fermii că, mai mult decât toate, urau slava oamenilor. Pentru aceasta Arsenie nu întâmpina lesne pe cineva, iar avva Teodor întâmpina cu adevărat, dar ca o sabie îi era.

32. Sezând odată avva Arsenie în părtile cele de jos În Egiptul de Jos (Inferior).  si supărându-se acolo, a socotit să lase chilia. În acest loc însă era supărat de multi vizitatori, ceea ce-l făcea să nu întâmpine degrabă pe cineva (Arsenie 31), chiar dacă acest cineva venea din partea arhiepiscopului (Arsenie 28) sau era însusi arhiepiscopul de Alexandria (Arsenie 7 si 8).  Si neluând nimic din ea, asa s-a dus către ucenicii săi faraniti Din Faran, în Muntele Sinai.  Alexandru si Zoil. Deci i-a zis lui Alexandru: «Scoală-te si mergi cu corabia pe râu în sus». Si a făcut asa. Si lui Zoil i-a zis: «Vino cu mine până la râu si îmi caută o corabie care să meargă la Alexandria, si apoi ia si tu o corabie pe râu în sus până la fratele tău!» Iar Zoil, tulburându-se pentru cuvântul acesta, a tăcut. Si asa s-au despărtit unii de altii. Deci bătrânul s-a pogorât în părtile Alexandriei si s-a îmbolnăvit de boală grea. Iar slujitorii [ucenicii] lui au zis unul către altul: «Nu cumva vreunul din noi a mâhnit pe bătrânul si pentru aceasta s-a despărtit de noi?» Si n-au aflat nimic întru ei, nici că nu l-au ascultat pe dânsul cândva. Iar după ce s-a însănătosit bătrânul a zis: «Mă voi duce la Părintii mei». Si asa mergând cu corabia pe râu în sus, a venit la Petra, E vorba de Petra Troiei unde erau slujitorii lui. Si fiind el aproape de râu, venind o copilă etiopiană, s-a atins de cojocul lui. Iar bătrânul a certat-o; dar copila i-a zis: «De esti călugăr, du-te la munte!» Iar bătrânul, umilindu-se de cuvântul acesta, zicea întru sine: «Arsenie, de esti călugăr, du-te la munte!» Si numaidecât după acestea, au venit întru întâmpinarea lui Alexandru si Zoil. Si căzând ei la picioarele lui, s-a aruncat si bătrânul jos, si au plâns câtestrei. Si a zis bătrânul: «Nu ati auzit că m-am îmbolnăvit?» Si i-au zis lui: «Ba da». Si a zis bătrânul: «Si pentru ce nu ati venit să mă vedeti?» Si i-a zis lui avva Alexandru: «Despărtirea ta de noi nu a fost înteleasă» si multi nu s-au folosit, zicând: « De nu ar fi călcat cuvântul bătrânului nu s-ar fi despărtit de dânsii ». Zis-a lor: «Iarăsi dar vor zice oamenii:  Nu a aflat porumbita odihnă picioarelor sale si s-a întors la Noe în corabie » (Fac. 8, 9)». Si asa s-au mângâiat. Si a rămas cu ei până la sfârsitul său.

33. Zis-a avva Daniel: «Ne-a povestit nouă avva Arsenie ca pentru altul – desi poate chiar el era – că sezând un bătrân în chilia sa i-a venit un glas zicând: « Vino si îti voi arăta lucrurile oamenilor ». Si sculându-se, a iesit; si l-a dus într-un loc, si i-a arătat un etiopian tăind lemne si făcând o povară mare. Si se căznea acela să o ridice, dar nu putea; si în loc de a mai lua din ea, el încă mai tăia lemne si adăoga peste povară. Si a făcut aceasta vreme îndelungată. Și mergând putin mai înainte i-a arătat un om stând lângă un lac si scotând apă din el si turnând-o într-un jgheab găurit, din care apa curgea iarăsi în lac. Și i-a zis lui iarăsi: « Vino să-ti arăt altul ». Si a văzut un templu si doi oameni călări pe cai tinând o prăjină de-a curmezisul, unul împotriva celuilalt; si voiau să intre pe usă si nu puteau, pentru că era prăjina de-a curmezisul. Si nici unul nu s-a smerit pe sine înapoia celuilalt, ca să întoarcă prăjina dreaptă; si pentru aceasta au rămas afară de ușă. « Acesti oameni – i-a zis vocea – sunt cei care poartă jugul dreptătii cu mândrie, si nu s-au smerit ca să se îndrepteze pe ei însisi si să călătorească pe calea cea smerită a lui Hristos; pentru aceasta si rămân afară de împărătia lui Dumnezeu. Iar omul ce tăia lemne, este cel întru multe păcate, care în loc de a se pocăi, adaogă alte fărădelegi la păcatele sale. Si omul ce scotea apă, este cel care face lucruri bune, dar pentru că are întru ele amestecare rea, cu aceasta prăpădeste si lucrurile cele bune ale sale. Deci tot omul trebuie să fie treaz la lucrurile sale, ca să nu se ostenească în zadar.»

34. Tot acesta a povestit că odată au venit niste părinti de la Alexandria ca să-l vadă pe avva Arsenie. Si unul dintre dânsii era unchiul bătrânului arhiepiscop al Alexandriei Timotei – de i se zicea «cel Sărac» –, si avea cu el pe unul din copiii fratelui său. Iar bătrânul se afla atunci bolnav si nu a voit să-i întâlnească, ca să nu mai vină si altii si prea mult să-l supere – era atunci la Petra Troiei. Iar ei s-au întors mâhniti. După aceea s-a întâmplat de s-a făcut năvălire a barbarilor, si venind [Arsenie], a petrecut prin părtile cele de jos. Si auzind aceia, iarăsi au venit să-l vadă si el i-a primit cu bucurie. Si i-a zis lui fratele care era cu ei: «Nu stii, avvo, că noi am venit si la Troia să te vedem si nu ne-ai primit?» Si i-a zis lui bătrânul: «Voi ati gustat pâine si ati băut apă, iar eu, fiule, cu adevărat, nici pâine, nici apă n-am gustat, nici am sezut jos, chinuindu-mă pe mine până când m-am înstiintat că ati ajuns la locul vostru; căci si voi pentru mine v-ati ostenit. Însă iertati-mă, fratilor». Si mângâindu-se ei, s-au dus.

35. Acesta [avva Daniel] zicea, că l-a chemat într-o zi avva Arsenie si i-a zis: «Odihneste pe părintele tău, ca, după ce va merge către Domnul, să se roage pentru tine si să-ti fie bine».

36. Se spunea pentru avva Arsenie, că bolnăvindu-se odată în Schetia, s-a dus preotul si l-a adus la biserică si l-a pus pe asternut cu o pernă mică la capul lui. Si iată un bătrân venind să-l cerceteze pe el. bolnav am fost si m-ati cercetat…(Mt. 25, 36, 45).  Si văzându-l pe asternut si perna sub capul lui, s-a smintit zicând: «Acesta este avva Arsenie? Si pe acestea este culcat?» Si luându-l preotul deoparte, i-a zis: «Ce lucru ai avut la satul tău?» Iar el a zis: «Am fost cioban». «Cum dar – a mai întrebat el – petreceai viata ta?» Iar el a zis: «Cu multă osteneală petreceam». Si i-a zis lui iarăsi: «Dar acum cum petreci la chilie?» Iar el a zis: «Mai mult mă odihnesc». Si atunci i-a zis: «Vezi pe acest avva Arsenie? În lume era părinte al împăratilor Părinte, în întelesul de învătător, educator al copiilor împăratului Teodosie I, Onorie si Arcadie.  si mii de robi încinsi cu brâuri de aur si cu brătări, si îmbrăcati cu haine de mătase stăteau înaintea lui; si covoare scumpe erau sub picioarele lui. Iar tu, păstor fiind, nu ai avut în lume odihna pe care o ai acum. Însă acesta n-are aici desfătarea pe care a avut-o în lume. Iată, dar, că tu te odihnesti, iar acesta pătimeste necaz». Iar el auzind acestea, s-a umilit si a pus metanie zicând: «Iartă-mă, avvo, că am gresit. Într-adevăr, aceasta este calea cea adevărată: că acesta a venit la smerenie, iar eu la odihnă». Si folosindu-se bătrânul, s-a dus. O apoftegma asemănătoare se povesteste pentru avva romanul.

37. A venit un părinte la avva Arsenie si, bătând în usă, bătrânul i-a deschis, socotind că este slujitorul său. Si dacă a văzut că este altul, s-a aruncat cu fata la pământ. Iar acela i-a zis lui: «Scoală, avvo, ca să mă închin tie». Si i-a zis bătrânul lui: «Nu mă scol, de nu te vei duce». Si mult rugându-se, nu s-a sculat până ce s-a dus.

38. Se spunea pentru un frate care a venit la Schetia ca să-l vadă pe avva Arsenie, că venind la biserică, se ruga clericilor, ca să se întâlnească cu avva Arsenie. Deci i-au zis lui: «Odihneste-te putintel, frate, si-l vei vedea». Iar el a zis: «Nu gust nimic de nu mă voi întâlni cu el». Au trimis dar un frate ca să-l ducă, că era departe chilia lui. Chilia avvei Arsenie era la circa 50 km de Schetia. Si bătând în usă, au intrat amândoi si închinându-se bătrânului, au sezut tăcând. Deci a zis fratele cel de la biserica Schetiei: «Eu mă duc, rugati-vă pentru mine!» Iar fratele cel străin, neaflând îndrăzneală către bătrânul, a zis fratelui: «Vin si eu cu tine». Si au iesit împreună. Însă fratele cel străin l-a rugat zicând: «Ia-mă si la avva Moise cel din tâlhari». Si venind ei la acela, i-a primit cu bucurie si, tratându-i cu ospitalitate, i-a slobozit. Si i-a zis fratele cel ce-i ducea: «Iată, te-am dus la cel străin (Arsenie) si la egiptean (Moise); care dintr-acestia doi ti-a plăcut?» Iar el, răspunzând, a zis: «Mie, până acum, egipteanul mi-a plăcut». Si auzind unul din părinti acestea, s-a rugat lui Dumnezeu zicând: «Doamne, arată-mi lucrul acesta, ca unul fuge pentru numele Tău, iar altul îmbrătisează pentru numele Tău». Si, iată, i s-au arătat două corăbii mari pe râu si a văzut în una pe avva Arsenie si pe Duhul lui Dumnezeu plutind cu liniste (isihie), iar în cealaltă pe avva Moise si îngerii lui Dumnezeu, hrănindu-l cu faguri de miere. Ne aflăm în prezenta unui foarte important text de spiritualitate, care defineste cele două principale căi spirituale din traditia crestină: pocăinta cu întristare, cu mâhnire (poate cel mai reprezentativ pentru această cale fiind avva Arsenie) si pocăinta cu bucurie (poate cel mai reprezentativ pentru această cale fiind avva Moise « cel din tâlhari »). Unul fuge pentru Dumnezeu, iar celălalt îmbrătisează pentru Dumnezeu. La fel de important este însă faptul că aceste două căi nu se exclud una pe alta: sfântul Pahomie (întemeietorul vietii monahale de obste) era aspru, dur, mâhnit etc., iar ucenicul lui cel mai apropiat, sfântul Teodor, era blând, binevoitor, mângâietor, amabil etc. O altă exemplificare sugestivă se găseste în colectia de apoftegme a părintilor fără nume, asezate pe capitole tematice: §.VI, 9.

39. Zicea avva Daniel: "Când era avva Arsenie să moară, le-a poruncit, zicând: « Să nu va îngrijiti să faceti dragoste (milostenie) pentru mine. Că eu de mi-am făcut mie dragoste (milostenie), aceasta am s-o găsesc.»"

40. Când era avva Arsenie să moară, s-au tulburat ucenicii lui. Si le-a zis lor: «Încă nu a venit ceasul; iar când va veni ceasul, vă voi spune. Însă am să mă judec cu voi la scaunul de judecată cel înfricosător, de veti da trupul meu cuiva». Iar ei au zis: «Si ce vom face, că nu stim să-l îngropăm?» Si le-a zis lor bătrânul: «Nu stiti să legati o funie de piciorul meu si să mă trageti la munte?» Si acesta era cuvântul bătrânului Adică: obisnuia bătrânul a zice către sinesi. : «Arsenie, pentru ce ai iesit [din lume]? De multe ori m-am căit că am vorbit; iar că am tăcut, niciodată». Iar când era aproape de a muri, l-au văzut fratii plângând si i-au zis: «Într-adevăr si tu te temi, părinte?» Si le-a zis lor: «Într-adevăr, frica ce este cu mine acum, în ceasul acesta, cu mine este de când m-am făcut călugăr». Si asa a adormit [întru Domnul].

41. Se mai spunea că în toată vremea vietii sale, când sedea la lucrul mâinilor, avea o cârpă în sân, pentru lacrimile care curgeau din ochii săi. Si auzind avva Pimen că a adormit [întru Domnul], lăcrimând a zis: «Fericit esti, avvo Arsenie, că te-ai plâns pe tine în lumea aceasta. Că acela ce nu se plânge pe sine aici, acolo se va plânge vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de chinuri, este cu neputintă a nu plânge».

42. Povestit-a avva Daniel pentru dânsul, că niciodată nu voia să grăiască vreo întrebare din Scriptură, măcar că putea să grăiască, de ar fi voit. Încă nici scrisoare degrabă nu scria. Si când venea la biserică câteodată, sedea dinapoia stâlpului, ca nimeni să nu vadă fata lui, nici el să caute la altul. Si era chipul lui îngeresc ca al lui Iacov. Era cu totul alb, încuviintat la trup, dar uscătiv. Si avea barba lungă, ajungând până la pântece iar perii ochilor căzuseră de plâns. Si era lung, dar se gârbovise de bătrânete. Si a murit în vârsta de nouăzeci si cinci ani. A petrecut în palaturile fericitului întru pomenire, împăratului Teodosie cel mare, ani patruzeci, făcându-se părinte al fiilor lui, Arcadie si Onorie. Si acolo a făcut ani patruzeci, iar zece ani a făcut la Troin al Babilonului celui de sus, în preajma Memfisului si trei ani în Canopul Alexandriei si ceilalti doi i-a petrecut iarăsi în Troin si acolo a adormit, săvârsindu-si călătoria cu pace si cu frica lui Dumnezeu. Căci era bărbat bun si plin de Duh Sfânt si de credinta. Si mi-a lăsat mie haina lui cea de piele si vesmântul cel alb de par si încăltămintele cele de coaja de finic. Si eu nevrednicul – zice avva Daniel – le-am purtat pe ele ca să mă binecuvintez.

43. Povestit-a iarăsi avva Daniel pentru avva Arsenie, că odată el a chemat pe părintii mei, adică pe avva Alexandru si pe Zoil si smerindu-se pe sine, a zis: "Fiindcă dracii se luptă cu mine si nu stiu de mă fură în somn, deci în noaptea aceasta osteniti-vă cu mine si păziti-mă, dacă dormitez la priveghere». Si au sezut unul de-a dreapta lui si altul de-a stânga, de cu seara, păstrând tăcere. «Si spuneau părintii mei – zice avva Daniel – că noi am adormit si nu ne-am sculat si nu l-am simtit pe el, dacă dormitează. Si către dimineata – Dumnezeu stie, de la sine a făcut ca să socotim că a dormit, sau cu adevărat firea somnului a venit – a suflat trei suflaturi si îndată s-a sculat, zicând: « Am dormit cu adevărat? » Iar noi am răspuns: « Nu stim! »"

44. Au venit odată oarecari bătrâni la avva Arsenie si mult l-au rugat ca să se întâlnească cu dânsul. Iar el le-a deschis lor. Si l-au rugat pe el să le spună lor cuvânt pentru cei ce se linistesc si cu nimeni nu se întâlnesc. Si le-a zis lor bătrânul: «Când fecioara este în casa tatălui său, multi vor să se logodească cu dânsa. Iar după ce va lua bărbat, nu place tuturora; unii o defăimă, iar altii o laudă si n-are cinste asa multă ca întâi când era ascunsă! Asa si cele ale sufletului: după ce se vor vădi, nu pot să încredinteze pe toti».