Călugărilor, fiii săi.
Despre discernământ.
Îi îndeamnă să-l dobândească, căci într-însul stă desăvârșirea.

1. Să stiti, dragii mei fii binecuvântati, că vă scriu ca unor copii preaiubiti si vrednici de binecuvântarea si de mostenirea Împărătiei.

Iată de ce, de vreme ce v-ati făcut astfel, trebuie să vă aduceti aminte (în rugăciunile voastre) Adăugăm aceste cuvinte între paranteze. Atât în arabă cât si în coptă, a-si aminti de cineva înseamnă a se ruga pentru el (n.ed.). , noaptea si ziua, de cei ce doresc să devină fii ai Împărătiei, pentru ca Domnul să-i păzească de tot răul, si pentru ca, având o viziune clară a toate, ei să cugete la cele ce le sunt de folos si să dobândească bunurile pregătite pentru cei drepti.

Dragii mei fii, cum voi ati ajuns prea iubitii mei si fii ai Împărătiei, mă rog pentru voi neîncetat, pentru ca Dumnezeu să vă dăruiască să binevedeti si să discerneti tot lucrul, pentru a putea deosebi binele de rău. Căci scris este de Apostolul Pavel: "Hrana tare este pentru cei desăvârsiti, pentru cei care si-au învătat puterile sufletului si miscările vointei să deosebească binele de rău". Acestia s-au făcut fii ai Împărătiei, sunt părtasi la dumnezeiasca înfiere. De asemenea, Dumnezeu le dă această clarvedere Clarvedere (fr. clairvoyance), dioratiko/n). De la di-ora/w-w= vb. I. (dia/, marcând separarea) a discerne, a distinge. II. (dia/, prin, prin mijlloc, de-a curmezisul) si acest discernământ în toate lucrările lor pentru ca să nu fie înselati nici de oameni, nici de diavoli. Să stiti deci că prin înfătisarea binelui diavolul îi seduce pe cei credinciosi si pe multi drepti îi înseală tocmai pentru că nu au primit această clarvedere si acest discernământ.

Fericitul Pavel, cunoscând bogătiile hărăzite credinciosilor – si a căror slavă e nemărginită –, a scris Efesenilor (deveniti copiii săi si fiii Împărătiei), din marea dragoste ce le-o purta, în acest chip: "Sfintilor credinciosi care sunt la Efes (Efeseni 1, 1). De când am auzit vorbindu-se de credinta voastră în Domnul nostru Iisus Hristos si de dragostea voastră pentru toti sfintii, nu încetez a multumi pentru voi si a vă pomeni în rugăciunile mele: ca Dumnezeul Domnul nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea duhul întelepciunii si al descoperirii, ca să se lumineze ochii inimii voastre si ca să pricepeti care este nădejdea chemării Sale si care este bogătia slavei mostenirii Sale printre sfinti" (Ef 1, 15-18). Si el a zis de asemenea: "Îmi plec genunchii înaintea Tatălui din care tot neamul îsi trage numele, în cer si pe pământ. Ca El să vă dăruiască, după bogătia slavei Sale, neclintită încredintare, întăriti fiind prin ajutorul Duhului Său, pentru ca Hristos să Se sălăsluiască în omul vostru dinlăuntru prin credintă si în inimile voastre prin dragoste, si pentru ca, fiind cu tărie înrădăcinati si întemeiati, să puteti întelege împreună cu toti sfintii care este lărgimea, lungimea, înăltimea si adâncimea" (Ef 3, 14-18).

Luati aminte deci, dragii mei fii, cum acest mare apostol, cunoscând această bogătie imensă nestiută încă de cei ce-i erau socotiti drept fii prin alipirea lor de credintă, se ruga pentru ei ca să primească cunostinta acestei imense bogătii cunoscute de el, si anume: această viziune a adevărului care este discernământul. Nu este nimic mai important în credinta crestină. El se ruga asa din marea sa dragoste pentru fiii săi. El stia, într-adevăr, că dacă acesta li s-ar fi dat, ei nu s-ar mai fi ostenit în nici un lucru si nu s-ar mai fi temut de nimic, ci bucuria Domnului nostru le-ar fi fost mângâiere noaptea si ziua, lucrările Sale li s-ar fi făcut dulci întotdeauna si-n toată vremea, si Dumnezeu din această cauză le-ar fi dat descoperirea marilor taine ale veacului ce va să vină, pe care această limbă de carne nu le poate spune.

2. Prea iubitii mei în Domnul, voi care mi-ati devenit fii, cereti deci noaptea si ziua cu multe lacrimi această clarvedere si acest discernământ, ca să primiti bunăvointa necontenită a Dumnezeului nostru, pentru ca virtutea voastră să crească în toate si pentru ca Dumnezeu să vă dăruiască multe alte lucruri pe care nu le-ati cunoscut niciodată.

Si eu, Părintele vostru, mă rog de asemenea pentru voi ca să ajungeti la această măsură, care este a noastră. Căci multi monahi si fecioare care trăiesc în obste n-au atins această măsură. Dar voi, dacă doriti să ajungeti la această măsură, care este desăvârsirea, îndepărtati-vă de cei care poartă numele monahismului sau al fecioriei, dar în care nu se găseste nici această clarvedere si nici acest discernământ. Căci dacă vă amestecati cu ei, nu vă vor lăsa să progresati. Mai degrabă ei vor stinge căldura care este în voi, de vreme ce în ei nu e deloc căldură, ci răceală, pentru că ei se conduc după voile lor. Deci dacă ei vin către voi si dacă vă vorbesc limba acestui veac, si vă vorbesc de cele ce se potrivesc cu voile lor, nu-i încuviintati. Într-adevăr, este scris de Apostolul Pavel: "Nu stingeti Duhul si nu dispretuiti profetiile" (1 Tes 5, 19-20). Dar să stiti, dragii mei fii, că Duhul nu se stinge în noi decât prin vorbe desarte, glume si multe alte lucrări pe care nu vi le pot descrie una câte una. Dacă deci întâlniti asemenea oameni, nu îi dispretuiti; ci faceti-le bine fără a vă amesteca totusi cu ei, de frică să nu vă tragă înapoi. Si pacea Domnului nostru să fie cu duhul vostru întru blândete, prea iubitii mei fii. A Lui lauda si cinstea de la toate făpturile, în vecii vecilor. Amin.