Mai ieri ne îngrijoram la vestea sosirii luptelor celor duhovnicesti, de la începutul Postului. Câteva zile doar ne despart de cutremurul si tânguirea Golgotei. Si iata acum toate au trecut, au ramas în urma. Bucuria pascala si lumina învierii se revarsa peste noi cu imbelsugare. Mirele Hristos ne-a poftit pe toti la ospatul Sau de nunta... Dar, pâna sa ajungem aici, a trebuit sa calatorim pe o cale strâmta, însa foarte sigura, bine batatorita, pentru ca pe ea au calatorit multi înaintea noastra; aceea pe care ne-a aratat-o pas cu pas Sfântul si marele Post. Mai întâi ne-am pregatit cu grija, ca pentru orice lucru mare din viata si pentru ca sa fim siguri ca vom ajunge fara gres la tinta dorita. Apoi am declarat fatis, cu îndrazneala, razboi diavolului, cu rugaciune si cu post; cu rugaciune staruitoare si aspre nevointe, cu curatire de pacate si cu lucrarea virtutii, calauziti necontenit de învataturile Sfintilor Parinti si de pilda vietii lor desavârsite si întariti de harul Sfântului Duh.

Sfintele Patimi ale Domnului ne-au aratat mai deplin rostul pregatirii noastre: de a ne impotrivi din rasputeri raului si a ne lasa scrisi cu Degetul Tatalui Ceresc. Caci mântuirea este marele dar pe care ni-l face Mântuitorul Hristos, prin Sfintele Sale Patimi, si nu rod al ostenelilor noastre. Nu exista alta cale pentru a ajunge la marea bucurie a învierii. Pe ea trebuie sa calatorim toata viata, caci Pastile din acest an si din fiecare an este numai o arvuna, o repetitie pentru Pastele cel vesnic. De aceea, Sfântul Ioan Gura de Aur zice la Pasti: "A trecut vremea Postului, dar n-a trecut si rostul postului". Va veni însa vremea când calatoria pe calea cea strâmta se va fi sfârsit pentru totdeauna. Când va fi trecut putina osteneala si vom fi ancorat în limanul odihnei celei vesnice. Cu ochii mintii atintiti necontenit spre acest tarm, sa ne ducem mai departe calatoria. Putina este osteneala... Gândurile de fata, un tovaras smerit pe aceasta cale.

Din volumul Usile pocaintei, Editura Trinitas, Iasi, 1994, pp.123-124.